In ultima vreme, primesc de la diferiti amici si cunostinte o sumedenie de articole despre un nou sfarsit al lumii sau trecerea, printr-un alt cataclism, intr-o noua era. Tot ce circula pe net e in legatura cu luna a douasprezecea din 2012.
Amintiri despre Mandy ( partea II )
«Nu exista decat o singura viata mare, la care noi, calatorule, noi toti, participam. (…) Moartea e starea de dinainte de a te naste.» Si ma intreb la randul meu, eu, «cantaretul», e oare o nedreptate de a fi nemaifiind? Ramane cantecul, «el intrerupe cu sinea sa orice alta miscare. El face sa nu mai fie ceea ce este si sa apara in fiinta ceea ce inca nu s-a nascut. El schimba totul in vedere infometand lumina. El leagana moartea pana cand rasar din ea cuvinte si impodobeste cu lacrimi legile stelelor fixe. El este numit sufletul, dar cel mai exact ar fi sa-i spunem, totusi, cantecul. (…) De cantaret nimeni n-are nevoie, dar fara el nu se poate. ‘Spune-ne cum ne mancam unii pe altii,’ i se spune. ‘Si fa-ne sa plangem.’ El stie plansul altora si lacrima care li se cuvine. (…) Pe pamant tot ceea ce exista are nevoie din cand in cand sa planga.» (Nichita)
Amintiri despre Mandy ( partea I )
«Nu exista decat o singura viata mare, la care noi, calatorule, noi toti, participam. (…) Moartea e starea de dinainte de a te naste.» Si ma intreb la randul meu, eu, «cantaretul», e oare o nedreptate de a fi nemaifiind? Ramane cantecul, «el intrerupe cu sinea sa orice alta miscare. El face sa nu mai fie ceea ce este si sa apara in fiinta ceea ce inca nu s-a nascut. El schimba totul in vedere infometand lumina. El leagana moartea pana cand rasar din ea cuvinte si impodobeste cu lacrimi legile stelelor fixe. El este numit sufletul, dar cel mai exact ar fi sa-i spunem, totusi, cantecul. (…) De cantaret nimeni n-are nevoie, dar fara el nu se poate. ‘Spune-ne cum ne mancam unii pe altii,’ i se spune. ‘Si fa-ne sa plangem.’ El stie plansul altora si lacrima care li se cuvine. (…) Pe pamant tot ceea ce exista are nevoie din cand in cand sa planga.» (Nichita)