lăcaşul sinelui ne stă la pândă secundele nu iartă, dau năvală din toată goana lungă şi flămândă ieşim cum am intrat, cu mâna goală toţi, de la primul pân’ la cel din urmă actorii-aceleiaşi imense scene genealogic ispăşind în turmă eroarea neînţeleasă-a vreunei gene atât de multe legături plăpânde se rup, încât lumina se dezvaţă […]
nu stau decât o clipă mi-e drumul înserare rămân aici la uşă-n picioare ca să şed nu-mi daţi să beau că setea din mine e prea mare şi voi aveţi o apă în care eu nu cred deşi aprindeţi focuri la voi e-ntruna ger parcă sunt eşuată la gura unui fiord tiparul meu se pierde […]
pluvială, înfigându-şi moale colţii, parcă-n glumă-n ceafa mea mă curtează ca o piază rea moartea-n paşi de dans dându-mi târcoale uite-ţi steaua-mi spune într-o doară ţi se zbate-n ochiul de argilă nu se poate să nu-ţi fie milă învoieşte-o de pe cer, să moară Pater Noster, spun, de două ori parcă-aş vrea pe mine, să […]
