Alarmat şi brusc enervat, Horaţiu comută, cu titlu de încercare, pe alt canal, apoi pe următorul, şi pe încă unul. Peste tot, imagini încremenite, frânturi de sunet poticnite, până când imaginea şi sunetul dispărură complet de pe toate canalele
Nu îmi amintesc exact când a început să se audă dincolo de zidurile apartamentului o voce de femeie tânără cântând arii de operă. Sau mai degrabă, să zicem, fragmente. O voce tânără, chiar foarte tânără, aş zice, şi, de bună seamă, necultivată. Dar ambiţioasă. Locuitor al blocurilor bucureştene, obişnuit cu zgomote
În primii ani de şcoală îmi amintesc că veneau destul de des — şi treceau din clasă în clasă — tot felul de comisii medicale, care ne supuneau la tot felul de examinări şi de măsurători de rutină, printre care măsurarea înălţimii şi cântărirea. Nu mai ţin minte care a fost înălţimea cu care am […]
Erau la mare preţ fotogramele. Bucăţele de film, nu mai lungi de câţiva centimetri, apăreau din când în când în mâna câte unui norocos. Clişee minuscule, nemişcate, pe care le priveai în lumină şi uneori încercai să desluşeşti scrisul din josul clişeului. De cele mai multe ori însă erau anonime. Dar cum aş fi putut […]
Trecând printr-o mică localitate dâmboviţeană, o dubiţă ne-a depăşit în trombă, încălcând cu aplomb viteza limită legală şi tăind cu nepăsare banda continuă de pe mijlocul şoselei. Două secunde mai târziu, o maşină venind din sensul contrar i-a semnalizat cu farurile — semnalul bine cunoscut: ai grijă, poliţia! Şoferul dubiţei s-a „cuminţit” instantaneu şi, după […]
Cu inelul ruginit de fier să baţi la uşa catedralei Dinăuntru să nu-ţi răspundă nimeni doar ecoul interior Cu închipuirea văzului să te topeşti în culorile vitraliilor roşu, verde albastru–turcoaz şi galben Iar cu simţul tactil, ei bine cu simţul tactil să te prefiri, aburos, în susul zidului, volatil entre la Porte Saint Denis et […]
După ce s-au întors de la pescuit, Mihai Lupu a avut ideea să se ducă amândoi să vadă un film. Auzi ce idee! „Şi cu peştii ce facem? — l-a întrebat Ducu — „intrăm cu ei?” Erau fiecare în mână cu câte o bocceluţă plină cu peştişori. Bocceluţă? De fapt era chiar batista, cu cele […]
Iată ce prevede Codul de procedură penală la art. 85 cu privire la audierea martorilor în instanţă: «(1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: „Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” (2) În timpul depunerii jurământului, martorul ţine mâna pe […]
O reclamă TV pentru aparatură electrocasnică are drept protagonişti un cuplu de vârsta a treia: Gicuţă şi consoarta sa fără nume. Femeia, cicălitoare şi arţăgoasă, deşi cu măsură, îl supraveghează neîncetat pe Gicuţă al ei folosindu-se de camere video în circuit închis, dovedind ba că Gicuţă a părăsit o odaie uitând să stingă lumina şi […]
Se spune că fugarii peste graniţa de vest a României, atunci când erau prinşi de grăniceri, înainte de 1989, nu erau doar reţinuţi ci şi maltrataţi în „aresturile” posturilor de grăniceri. De cine erau maltrataţi? De nimeni alţii decât de militarii în termen din trupele de grăniceri. Explicaţia „omenească” a acestui fenomen ar fi fost, […]
Pe la mijlocul anilor ’70, s-a ivit într-o bună zi, nimeni nu ştia de unde, pe aleea înconjurată de pomi fructiferi pe care o străbăteam dimineaţa în drum către intrarea institutului unde lucram. Era un câine superb, de talia unui ciobănesc german dar negru lăţos, un fel de ciobănesc neaoş, fără pedigree, inteligent şi prietenos. […]
Unul din bancurile cu Bulă care au circulat în vechiul regim suna cam aşa. La o oră de dirigenţie profa îi invită pe copii să povestească despre lipsurile de pe-acasă… Trec peste primii doi elevi care s-au ridicat să răspundă, să zicem Florica şi Gigel, în timp ce Bulă, nerăbdător ca de obicei, tot împungea […]
Într-o zi am ajuns împreună cu Ion Schipor, nici eu nu ştiu cum, la restaurantul Tic–Tac de pe bulevardul 6 Martie, puţin mai jos de Casa Centrală a Armatei, numai noi doi la o măsuţă la care, nu peste mult timp a venit să se aşeze — s-a lipit — un tip la fel de […]
Recent, postul de televiziune Realitatea TV a prezentat publicului din România o nuntă de cartier, desfăşurată în Capitală, în plină stradă, cu corturi devenite deja tradiţionale, cu blocarea cu de la sine putere a circulaţiei, cu ghirlande de baloane colorate marcând calea mirilor de la uşa blocului, încadrată de asemenea cu baloane — ca o […]
Îmi amintesc de Ion Schipor ocupând un pat în camera aceea cu tavanul foarte înalt din căminul studenţesc cel vechi — cameră de trecere, printre primele în care am locuit acolo… Apoi m-am mutat, aproape la fiecare semestru, în camere tot mai mici şi mai izolate de „restul lumii”; dar cu tavanul la fel de […]
O mulţime agitată de oameni se adunase în stradă, pe o latură a liceului Grigore Alexandrescu, dincolo de gărduleţul de fier forjat care fusese refăcut de mântuială după bombardament. Cu ochi rătăciţi şi avizi căutau cu toţii pe ferestre semnele de care se tot vorbise în ultimele zile într-un cartier sau într-altul din oraş. Dar […]
Autobuzul, hodorogit şi murdar, trecea într-o dimineaţă mohorâtă pe o stradă dintr-un cartier sărac, care ducea în afara oraşului, către o comună învecinată. La un moment dat şoferul a oprit brusc între staţii şi s-a ridicat de la locul său, vizibil iritat. A ieşit pe culoar şi, cu o mutră acră, adulmecând în aer, a […]
Nici nu m-am oprit bine în faţa şirului de scaune ocupate din metrou, dând să mă apuc de bară, că un tânăr s-a ridicat prompt, plin de deferenţă, să-mi cedeze locul său. Şezuse lângă prietena sa şi amândoi m-au privit cu simpatie. I-am mulţumit tânărului şi m-am aşezat. În următoarele minute, în timp ce metroul […]
Aveam vreo opt–nouă ani şi locuiam cu chirie într-o căsuţă modestă prin spatele căreia, la foarte mică distanţă, treceau trenurile. De fapt, trenuri de călători treceau foarte puţine, cred că nu mai mult de patru pe zi. În schimb, cât era ziua de lungă — şi cât era noaptea de lungă — se făceau manevre […]
Într-o oră Doamna, într-un mod oarecum neaşteptat, le-a cerut date personale despre părinţi: numele de botez al tatălui şi al mamei, data naşterii tatălui, data naşterii mamei, ocupaţia şi aşa mai departe. Pentru prima oară de când vieţuiau împreună atâtea ore pe zi câte erau obligaţi să și le petreacă la şcoală, luau cunoştinţă fiecare […]
De-a lungul copilăriei mele, trăită într-o sărăcie nemărturisită mie însumi şi nici între noi, membrii micii noastre familii, aproape că n-am avut parte de cărţi. Nu mai vorbesc de cărţi cumpărate de la librărie, pentru care rareori îmi ieşea în cale norocul să capăt câţiva bănuţi. Şi totuşi am reuşit să încropesc până la urmă […]
Am străbătut comuna Voluntari, de lângă Bucureşti, de nenumărate ori, în autobuz, în drum către — şi înapoi de la — Observatorul de Fizica Atmosferei Afumaţi, unde am lucrat o viaţă. La fel ca majoritatea satelor din Muntenia, comuna era pe vremea aceea o aşezare alungită de-a lungul drumului principal, cu puţine uliţe transversale. Şi, […]
De-a lungul copilăriei mele, trăită într-o sărăcie nemărturisită mie însumi şi nici între noi, membrii micii noastre familii, aproape că n-am avut parte de cărţi. Nu mai vorbesc de cărţi cumpărate de la librărie, pentru care rareori îmi ieşea în cale norocul să capăt câţiva bănuţi. Şi totuşi am reuşit să încropesc până la urmă […]
Este religia necesară? Se pare că inovatorul Papă Benedict al XVI-lea este pus pe fapte mari. Am trecut în revistă mai sus (partea a II-a) tentativa sa, revoluţionară am putea spune, de altfel repudiată de înalţi prelaţi catolici, de a le aduce necredincioşilor mântuirea (creştină) — cu anumite condiţii. Tot el este acela care a […]
Expresivitatea discursului vs. argumentaţia pro-credinţă Iată câteva versuri dintr-un cântec de Jill Phillips: „Atunci când începi să te îndoieşti că exişti / Dumnezeu crede în tine / Când semnele te neliniştesc / Dumnezeu crede în tine / Când luminile-ţi abia mai pâlpâie / Când norocul ţi-e departe / Şi-ai jura că nu crezi în El […]
Citind din Să nu mori înainte de moarte, de Evgheni Evtuşenko, şi anume pasaje despre personalităţi care s-au perindat pe la tribuna manifestaţiei antipuciste de la Moscova, din august 1991, inclusiv despre un celebru violoncelist, pe care Evtuşenko îl numeşte Omul–Violoncel, mi-am amintit de o povestire din anii ’50, din vremurile de glorie ale „realismului […]
Credinţă şi religie Există, cel puţin teoretic, credincioşi care afirmă: relaţia dintre Dumnezeu şi mine este una strict personală şi nu admit nici intermediari (preoţi, teozofi ş.a.m.d.) nici confidenţi. Este realmente sustenabilă o asemenea concepţie? Ai putea spune, la prima vedere: de ce nu? La o analiză mai atentă însă, pretenţia nu se susţine. De […]
Nu cred în Dumnezeu. (Vorba lui Unamuno: „Sunt ateu, slavă Domnului!”). Nu am argumente să-i neg existenţa. Dar dacă ar fi să dau totuşi o explicaţie aş spune că Dumnezeu mi se pare o soluţie mult prea facilă la noianul de întrebări şi nelinişti ale umanităţii şi ale fiecărui individ luat în parte. Este convingerea […]
Foarfecele mare dispăruse din casă. Oricât de multe fuseseră locurile pe unde îl căutasem, care de care mai ascuns, oricât îmi chinuisem mintea să prind măcar un firicel de amintire pe unde l-aş fi putut rătăci, încercând să rememorez operaţiile la care l-aş fi putut folosi, totul fusese zadarnic. Foarfecele mare părea dispărut pentru totdeauna. […]
Ceasul de argint Ceasul de buzunar, fiind de argint şi deci o valoare — poate şi prin marca lui, n-am idee —, tata l-a dat cumnatului său, unchiul meu Ieremia, care era comerciant în Bucureşti, pentru a-l vinde (avantajos) într-un moment când finanţele familiei noastre treceau printr-un moment de cumpănă — îmi închipui. Nu mi-amintesc […]
Colivia a stat atârnată A tot stat şi-a rămas şi-a tot stat pe holul afumat o iarnă-ntreagă Peruş–Pérouse–Perruchot a cântat din timp în timp S-a zgribulit, mai apoi un pic s-a destins A picotit, şi-a mai amintit de cântat S-a tot uitat şi uitat şi privit c-un ochi adormit pe-un ochi de geam spre cerul […]
Am avut un vis. Se făcea că eram angajat al unui institut… Nu al unei firme. Institutul ţinea cumva de trecut. Călătoream. Şi duceam cu mine două valize negre, plate, valize de profesionist, care conţineau un număr de mici recipiente, în care urma să iau probe. Nu ştiu ce fel de probe, probabil probe de […]
Foarte mulţi clienţi luaseră cu asalt raionul de fructe şi legume (şi la drept vorbind tot supermarketul). Chiar aveai de aşteptat un pic — printre străini, ca să zicem aşa — la ruloul cu pungi de plastic unde, când îţi venea rândul, făceai, vrând–nevrând, un gest nervos atunci când trebuia să smulgi punga de pe […]
Dumneavoastră… dumneata… matale… mata… tu (ş.a.m.d.) — un univers întreg de apelative marchează, ba chiar stabileşte o încrengătură complicată de raporturi între cetăţenii României de astăzi şi dintotdeauna. O lume întreagă de ierarhii, orgolii, linguşeli, comenzi, resemnări, ba chiar şi revolte (mocnite), pe care unui străin care ia contact cu realităţile româneşti i-ar fi de […]
Este instructiv şi totodată amuzant să constaţi în ce măsură „imperativele” politicii sunt rapid însuşite nu numai de politicienii neofiţi, să zicem, ci şi de oamenii de rând. Iată un exemplu de acum mai bine de zece ani. Mesajul proregalist a trebuit să fie eliminat urgent din discursul electoral al Convenţiei Democrate Române de îndată […]
Fuseserăm nevoiţi să ne mutăm într-o altă locuinţă, undeva la mahala. Se dovedea că eram o familie mult mai numeroasă decât îmi imaginasem. Aveam destule rubedenii răspândite prin ţară şi probabil că, dintr-un motiv care pe mine, copil fiind — de vreo opt ani pe-atunci — nu mă privea, trebuise să ne mutăm cu toţii […]
De fiecare dacă când se pune în discuţie credinţa în Dumnezeu, susţinătorii credinţei se grăbesc să scoată pe tapet — precum asul din mânecă — un citat pretins a fi din Malraux: „Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”. Las la o parte faptul că a fi religios nu este perfect echivalent […]
O adiere nevăzută a legănat copacii — vârfurile Un tremur nevăzut a înfiorat frunzele. Jos pe mal niciun fir de iarbă nu s-a clintit Până când, în tăcere au ieşit din adâncul apei, rând pe rând, Racii… S-au încropit, oare din ce? Şşşt! Din tenebrele uitării Sfântului Augustin de nu cumva din tenebrele uitării Tuturor […]
Când am dus-o pe mama să facem împreună o călătorie cu metroul n-am avut de fapt nicio destinaţie. Am vrut doar s-o plimb cu metroul. Acesta începuse să funcţioneze abia cu câteva săptămâni în urmă şi nu voiam ca ea să treacă dincolo fără să fi cunoscut această minune a tehnicii numită metrou. Bănuiam, nu […]
Într-un articol din ziarul Ziua, 27 oct. 2007, intitulat „Raportul Tismaneanu pus la zid de un analist CIA”, Richard Hall (PhD la Indiana University, 1997, angajat al CIA din septembrie 2000, analist politic pe probleme românesti, din octombrie 2000 pâna în aprilie 2001) discuta, în mod — de departe — preponderent, Raportul de condamnare a […]
