Author: Paul Mihalache

Dintr-odată, în cursul monoton al vieţii sale intervine ceva: dă peste un secret cutremurător, e martor la ceva la care n-ar trebui să fie, în fine, ceva, ce mai!

Nu cred că scriitorii de limbă spaniolă sau portugheză a sfârșitului de secol douăzeci, începutului de secol douăzeci și unu se vor putea elibera, literalmente, de influența Veacului de singurătate, a lui Marquez (revendicat – de el însuși – din Comedianții lui Green), a universului faulknerian, de sub însemnele heraldice ale lui Borges, sau discursul paranoizant al lui Cortazar.

Într-un interviu acordat în ’72 casei de discuri Abbey Road, Roger Waters (deja lider al grupului Pink Floyd) spunea ”Rock is dying.” Avea el însuși să fie unul dintre cei care a contribuit la infirmarea acestei temeri destul de greu de înțeles pentru începutul anilor ’70. Însă o schimbare a avut loc, progressive-ul și psychedelic-ul pierzînd teren în detrimentul hard-rock-ului, odată cu apariția trupelor Led Zeppelin și Deep Purple.