Author: Nikolai Garin-Mihailovski

Toate acestea s-au petrecut demult şi sunt atribute ale unui trecut îndepărtat. S-a întâmplat în Odessa, la începutul anilor 1870. Eram gimnazist în clasele superioare. Mesele noastre se încovoiau, încă de pe atunci, sub scrierile lui Pisarev, Flerovskii, Mirtov, Buckle, Spencer, Mills și a multor altora. Despre dezordinile viitoare, de Paște, se vorbea încă din Săptămâna Patimilor. Zvonurile proveneau de la bucătăreasă și de la servitoare…

Toţi din oraş îl cunoşteau pe bătrânul evreu uriaş, cu plete zburlite şi lungi ca o coamă de leu, cu o barbă devenită galbenă din cauza bătrâneţii ca oasele de elefant. Umbla îmbrăcat într-un surtuc, cu pantofi stâlciți, şi poate că se deosebea de ceilalţi evrei doar prin faptul că privea cu ochii săi uriaşi şi bulbucaţi undeva în sus şi nu ca toţi evreii, care, aşa cum se spune, privesc în jos…