Author: Nichita Danilov

Ca pe un sîmbure de măr

îmi scuip surîsul din gură.

Un maldăr uriaş de rufe creşte ca un aluat pe străzile pustii ale oraşului.

… În urma mea,

luna adună fetușii

lepădați pe străzi

Mă apropiu de geam,

privesc trecătorii ce se perindă

unul după altul prin ploaie

Mă legăm singur de stîlp şi aprindem focul.

Fiule, a crescut atîta iarbă pe creştetul tău…

Casele se încalecă una pe alta în stradă ca nişte animale în perioada de rut…

primăvara o simţim ca pe o toamnă blîndă năpădită de miros de frunze şi fum…

Strada ca un gît retezat –deasupra norii întinzîndu-se ca nişte ciorapi deşiraţi peste o faţă nevăzută;

culeg ca pe nişte bancnote vechi / urmele trecătorilor / şi le înghesui în buzunare, / după care mă strecor / tăcut ca un somnambul / înapoi, în salon…

Eram bîntuit de presimţirea că nunta aceasta cîinească o să se sfîrşească prost; şi aşa a fost să fie: presimţirile mele n-au dat greş.

(Potopită de flori strada Kanta

s-a ridicat şi ea o dată cu mine…

Ce fel de stradă e aceasta,

m-am întrebat, de ce mă urmăreşte?

Poate că nu e stradă, mi-am zis,

ci altceva, un gînd, o obsesie

de care ar trebui să încerc să scap,

Era primăvară, cireşii şi vişinii dăduseră în floare,

pe străzi nici ţipenie de om –

cînd deodată cotind la stînga,

pe strada Fulger, colţ în colţ cu Trompetelor,

am dat peste o nuntă cîinească….

…Dumnezeu ne dădea atîta putere,

încît dacă la pornire

ne înhămam cîte douăzeci, treizeci

la un clopot aburcat pe o sanie,

după primul deal şi prima vale,

simţeam în sufletul nostru

atîta credinţă şi atîta putere,

încît povara ni se părea a fi foarte uşoară

Atunci cînd umbra primilor călăreţi

apărea ondulîndu-se pe deal şi veneau

vremuri de bejenie

ne sculam în toiul nopţii,

stingeam focurile,

ne strîngeam lucrurile

şi, într-o linişte deplină,

o luam din loc tîrîndu-ne paşii

prin iarba umedă

sau prin zăpada ce tocmai

începea să se aştearnă din cer.