ÎPS Mitropolitul Andrei ne transmite prin mass media cât e de important să se facă un centru educaţional ecleziastic al mitropoliei, de care să se bucure studenţii facultăţii de teologie ortodoxă, inclusiv cei de la teologie-asistenţă socială. Are perfectă dreptate, dar aş sugera domniei sale şi colegilor de la Facultatea de teologie ortodoxă să se inspire din istoria asistenţei sociale. Dacă ne gândim la locuri potrivite pentru oameni şi activităţi, de ce nu ar fi potrivit ca un centru educaţional ecleziastic, similar cu Toynbee Hall, sau Hull House din Chicago, să fie înfiinţat la Pata Rât? Un centru în care studenţi şi profesionişti să participe la activităţile organizate în favoarea includerii membrilor acelei comunităţi fără locuinţe salubre, sărace, locuite în majoritate de romi. Programele sociale organizate ar avea menirea să contribuie la dezvoltarea deprinderilor de viaţă şi de educaţie familială a celor de acolo, precum şi la formarea spiritului de comunitate în această zonă.
După 20 de ani. Neîmplinirile Asistenţei Sociale din România
În 15 martie, de ziua internaţională a asistenţei sociale, catedra de asistenţă socială a organizat o dezbatere publică la care au participat 120 de asistenţi sociali şi studenţi ai facultăţii. Colegiul Asistenţilor Sociali a contribuit la mobilizarea asistenţilor sociali şi la subvenţionarea dezbaterii. Participanţii au rememorat cei 20 DE ANI de existenţă a formării în asistenţa socială şi au trecut în revistă dificultăţile întâlnite pe parcursul acestei perioade de renaştere şi de profesionalizare a asistenţei sociale
Caritatea (a da sau a nu da bani)
Murillo, Tânăr Cerşetor Consider caritatea o calitate umană firească. Prietenii ni-i ajutăm într-un anume fel, membrii familiei în alt fel, iar pe străini îi ajutăm dintr-o pornire sufletească specială căreia cel mai bine i se potriveşte cuvântul de milă… sau nu îi ajutăm deloc. Sau, aşa cum proceda autoarea articolului Culdus (Publicaţia Acum din 31 […]
Stereotipii verbale pe criterii etnice: exprimare anti-semită sau flatare?
(Am oare dreptul să mă simt jignită?) Trăim într-o lume ciudată, aici în România, în care am devenit nesigură până şi de dreptul meu de a avea resentimente. Oare am voie să mă simt jignită dacă mi se adresează comentarii anti-semite? Am voie să răspund? Oare expresiile pe care le consider anti-semite, sunt într-adevăr răuvoitoare? […]
Preşedintele trebuie să ia în serios drepturile copilului
Ca o persoană care de la revoluţie încoace sunt mereu nemulţumită de modul în care se respectă drepturile copiilor de către autorităţile statului, aşteptam cu mare nerăbdare ca tema să ajungă în dezbaterea politicienilor. Acum tema a ajuns în centrul câmpului de bătăli politică pentru alegerilor prezidenţiale. Ar fi putut apărea de acum cinci ani, […]