Responsabilitatea ar putea fi definită, într-un registru cât mai accesibil şi mai actual, ca fiind acea însuşire a omului de a se simţi răspunzător pentru actele şi vorbele sale, atât în relaţie cu sine însuşi, cât mai ales în ceea ce priveşte relaţiile şi conduita lui cu semenii săi. Această însuşire nu priveşte atât individul […]
Pentru un observator obiectiv şi imparţial al năravurilor şi avatarurilor în jurul cărora se constituie profilul moral şi intelectual al sufletului românesc de-a lungul timpului este un prilej de permanentă şi neîncetată uimire faptul că, atât la nivelul individului, cât şi al instituţiilor, şi mai apoi al statului, ceea ce caracterizează sistemul de atitudini şi […]
Fatalitatea nu constituie nici pe departe apanajul exclusiv al mentalităţii românilor. O găsim răspândită pe întreg pământul. Sub nuanţe diferite, însă, şi la intensităţi care variază de la un continent la altul, de la o ţară la alta, de la un oraş la alt oraş, de la sat la sat, şi chiar de la om […]
Politica românească a încetat de multă vreme să mai aibă ca centru de greutate problemele reale ale României, respectiv necazurile şi frustrările care bântuie mintea şi inimile românilor de mai bine de un deceniu şi jumătate, de când la cârma ţării s-au aşezat, ca pe moşia proprie, o clasă politică pusă pe căpătuială şi înavuţire […]
Puţine sunt evenimentele sau actorii vieţii sociale care să fi divizat societatea românească postdecembristă în aşa măsură cum a făcut-o politica ultimilor doi ani. În ciuda faptului că România ultimului deceniu şi jumătate nu a fost, nici măcar pe segmente restrânse de timp, un corp social omogen şi congruent în ce priveşte regulile jocului democratic, […]
Oamenii, aidoma popoarelor sau naţiunilor din care fac parte, se află, mai totdeauna, sub „tirania” vremurilor prin care trec. Dacă, în ce ne priveşte, ca popor aşezat la răspântia unor mari vârtejuri ale istoriei, cronicarul ne-a avertizat, cu mult înainte de a ne naşte ca naţiune conştientă de sine, că niciodată nu se află omul […]
Despre politica şi politicienii români postdecembrişti s-au spus şi se vor spune, cu siguranţă, foarte multe lucruri, majoritatea cu conotaţii peiorative, şi altele puţine, mult prea puţine, cu semnificaţii constructive. Născută dintr-o jumătate de secol de oprimare şi refulare cauzate de totalitarismul comunist, democraţia postcomunistă s-a instalat, în România, mai degrabă în virtutea inerţiilor care […]
Suspendarea preşedintelui Băsescu de către plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului, cu o zdrobitoare majoritate de 322 de voturi pentru, 108 împotrivă şi 10 abţineri, marchează punctul culminant al unei drame, al cărei mesaj subliminal, întrevăzut încă din primele zile după evenimentele din decembrie 1989, este că românii nu sunt în stare să […]
Politica românească din ultimul deceniu şi jumătate (1990 – 2006) nu a fost, cu câteva excepţii absolut nesemnificative având în vedere compoziţia şi calitatea peisajului politic actual, una a marilor probleme care privesc starea naţiunii, cât mai degrabă una a micilor (mărunţilor) politicieni şi a marilor lor frustrării, generate de reminiscenţele sentimentale ale unei epoci […]
Tema prostiei la români a constituit din totdeauna sau, oricum, odată cu intrarea României în epoca modernă, un subiect predilect de meditaţie şi de reflecţii tulburi, cu conotaţii dintre cele mai neliniştitoare, dacă avem în vedere modul cum se reflectă această dimensiune a „spiritualităţii” autohtone în configurarea destinului nostru istoric. Începând de la Dimitrie Cantemir […]
Un vechi şi neaoş proverb românesc spune, pe bună dreptate, că: “De ce ţi-e frică nu scapi”. Nu există scăpare de ceea ce ţi-e frică, nici în gaură de şarpe, am putea completa la rigoare, având în vedere dezvăluirile incendiare care au făcut săptămânile trecute, şi încă fac din plin zilele acestea, obiectul demascărilor privind […]
CLASA POLITICA – SOCIETATEA CIVILĂ şi BISERICA Ioan B. Marcus România anului 2006. Suntem la 16 ani de la consumarea evenimentelor care au dus la prăbuşirea comunismului în decembrie 1989 – fenomen urmat de instalarea pluripartidismului politic şi, implicit, de ceea ce astăzi numim „originala democraţie postdecembristă” – la şase ani de la „eşecul” care […]
Democraţia românească a parcurs, în cei 15 ani şi jumătate care au trecut de la prăbuşirea comunismului, un drum pe cât de contorsionat şi de abrupt, pe atât de ambiguu şi de nefiresc, comparativ cu celelalte ţări central şi est europene din fostul „bloc sovietic”, atât în ce priveşte catastrofalele consecinţe sociale ale exerciţiului politic […]
M-am săturat de România lui Traian Băsescu! Spun asta după ce, în perioada care a trecut din decembrie 1989, am asimilat – ca toţi ceilalţi locuitori ai spaţiului politic carpato-danubiano-pontic, dealtfel – o asemenea cantitate de deziluzii (decepţii), încât am ajuns să detest asocierea numelui României unor personaje publice de genul săracului Iliescu, a venalului […]
Faptul că, în prima sa ieşire în plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului, preşedintele Băsescu a ales să vorbească, în discursul său la un an şi jumătate de la investirea cu funcţia supremă în stat, despre „România mediocră”, nu face decât să confirme un cunoscut şi neaoş proverb românesc, care spune că „gura […]
Dacă ar fi să se dea o definiţie mediocrităţii ca trăsătură de personalitate, foarte probabil că cea mai elocventă şi mai reprezentativă imagine pentru această categorie a caracterului şi a sufletului omenesc ar constitui-o, de departe, mediocritatea politică, respectiv mediocritatea politicienilor. În limbaj comun, mediocritatea este definită ca fiind acea însuşire a omului, a timpului […]
Încrezător în sine Ianuarie, 1997 Nu ştia ce-l aşteaptă: încrezător în sine soarta luptei i se părea a fi doar o chestiune de timp şi de favorabiule împrejurări. Zeii – îşi spunea el nu pot să nu fie astăzi alături de mine – semne mi-au dat nenumărate cum că momentul ales este prielnic şi că […]
De ce nu trăim într-o lume perfectă ? sau – despre avatarurile condiţiei umane “Această lume în care ne aflăm noi, atât de plini de erori, atât de vulnerabili şi de expuşi primejdiei, atât de puţini bucurându-ne de fericire. Este lumea noastră.” J. L. BORGES “Cărţile şi noaptea”. Am ales să vorbesc despre un subiect […]
Nu trebuie să fii un foarte inspirat analist politic ca să îţi dai seama că pe scena politică românească se joacă, încă din primele zile de după evenimentele sângeroase din decembrie 1989, o piesă lugubră pe alocuri, ai cărei principali actori sunt, în primul rând politicienii consacraţi ai ţării, apoi oropsitul şi „blestematul” – după […]
Într-o carte care se numeşte “Luminile şi Umbrele Sufletului” (Editura Univers Enciclopedic, 1995), Petru Creţia spune, referindu-se cu siguranţă la nişte trăsături general umane, că “este plină lumea de rumoarea vorbelor deşarte”. M-am întrebat, urmând sensul afirmaţiei de mai sus, dacă pentru noi, care abia am căpătat îngăduinţa de a vorbi şi de a ne […]
Lucruri mărunte Septembrie, 1997 Am visat dintotdeauna să scriu un poem inspirat superbă înlănţuire de imagini pierdute – un cântec pentru cei care nu mai sunt şi pentru vremurile când la rându-mi voi dispărea în eter iar amintirea mea va fi murit în inimile celor pe care mai mult decât orice pe lume i-am iubit. […]
sau – scurtă incursiune în biografia unei neputinţe “Să nu spuneţi însă că lumea în care trăiţi ar fi vinovată pentru nereuşita voastră. Dacă există, mizeria există în primul rând în voi, în limitele voastre interioare”. G.LICEEANU “Jurnalul de la Păltiniş” Aproape că nu ar mai trebui să mai repet un lucru pe care fiecare […]
Mai rămâi ! Mai, 1998 Mai rămâi ! O, mai rămâi ! nemângâiat anotimp al speranţei – fugară clipă rătăcind suav prin beznele impenetrabilei uitări – ale făgăduinţelor şi bucuriilor care ne adastă dinspre marea cenuşie a tristeţii – leagăn pendulând în cumpăna vremii atât de dulcele scâncet al vieţii. Mai rămâi! O, mai rămâi! […]
1. Ceea ce cunoaştem din ce poate fi cunoscut se află într-un echilibru constant cu ceea ce nu cunoaştem din ce nu poate fi cunoscut. S-ar putea spune, însă, la fel de bine, şi că ceea ce nu cunoaştem din ce poate fi cunoscut se află într-un raport de linearitate cu ceea ce cunoaştem din […]
Noua etică universitară Rămâne doar idealul acesta, de a ne ridica la înălţimea valorilor morale şi etice pe care orice om trăind în societate le poartă cu sine, în încercarea de a se înţelege mai bine şi de a da un sens mai profund propriei sale existenţe (I.B.M). Ochiul nu se satură de câte vede […]
Veniţi alături de mine, prieteni ! Veniţi alături de mine, prieteni ! munţii duc dorul paşilor hotărâţi care să le cucerească cele mai înalte piscuri cu demnitatea şi curajul celor care se ştiu stăpâni şi prezenţi la ei acasă – mările însetează după braţele vânjoase despicându-le apele în miriade de şuvoaie luminoase în drumul lor […]
