Author: Anisoara Iordache

se strică poteci către oameni… car înţepenit în noroi- dezorientări ciripit în grădină: vrăbii îşi fac boierescul obicei. umbrele deschise: culorile toamnei curg în muzici de flaute. departe în pustiu: uşi deschise; plugul împrospătează numai suflete. cerşetorii culeg ultimii talanţi din copaci. oile dorm unele în altele: boare le geam în vetre au început ale […]

urme pe zăpadă- tatăl şi fiul se apropie tot mai mult de un răsărit ascuns sub pleoapele mierlei. teama fulgeră umbra gândului- o simplă zvâcnitură a inimii şi avalanşa unei cugetări izbeşte răsuflarea amorţită a lumii. * * * ochiul vulpii- prin muţenia brazilor înzăpeziţi, sfredeleste înmugurite albăstrimi. * * * urcând spre o nouă […]

ascunsă în lacrima muntelui, libelula tainice vânturi asmute: să scuture florile leandrului. ascuns în lacrima cristalului, demonul tainice energii asmute: să veştejească a tinereţii tărie. * * * dintr-o altă aducere-aminte, toamna- în urma căruţei, vine. răbdând rana durerii de frunze, faţa şi-o spală în ape de peţitoare plângeri. mirări- strălucind în aurul gutuilor, inundă […]

claustrat în adâncul tăcerii… cucul migrează într-un septembrie pervertit la plăceri. aşchii din turnul babel, sparg geamul vitrinei, în care manechine mimează bucuria. * fragmente de viaţă, poştaşul duce în geantă. ceasurile îşi răsucesc viclenele limbi, în timp ce şnururi de ploaie sugrumă pe cei ce aspiră aromele toamnei. * picături de ploaie- salivă cu […]

bărbatul- din ceaşca de cafea, te iubeşte. Acum aleargă să prindă o stea.Sigur, o văd! a căzut la rădăcina unui bananier.Cel fugărit de păcatele din tinereţe, s-a oprit să adulmece tainele din neînţelesele cuvinte, ascunse in seminţe. La bătăile ciocanului, ele se deschid asemeni unor crini albi, puşi la icoana, la care se închină descoperitorul […]

Mariei Banuş am deschis uşa: un soare blând aleargă cu plasa după fluturi; scafandrul se-mpiedică de peşti zburători. am deschis uşa: un gard dintr-un gând şchiopătat încercuieşte orizontul am deschis uşa: de atâtea ori sufletul lui brăzdat de durere a venir şi-a plecat am deschis uşa: ruptură de ţipat, plesnitură de teamă, salamandra netulburată trece […]

**lui LORCA** ciupind coarde de şovăitoare ape, luna seceră scântei din pietre: nisipul alunecă printre degete. tânguirea saxofonului în tunică ochilor orizonturi deschide, în timp ce pe acoperiş pisica o ia drept oglindă. **Semiluna** copaci, în crengile voastre luna fluturi de cântece cloceşte! naştere, unde îţi duci rădăcinile? în ce pământuri inimă mea va auzi […]

muguri se deschid… flacoane de cristal eliberează păduchii: seva rădăcinilor se grăbesc să o soarbă. invizibili, complici ai marelui mister din sicriile regilor devorează stigătul, apoi speranţa zilei. stimulează dorinţa de atingere, entuziasmul uşilor fără corsaj. la douăzeci de centimetri de sol, corolele- tapetate cu pied-de-poule, au o altă strălucire. parfum Miss Dior…

fum de tămâie… cucul iscodeşte în drumul caravanelor arderi de tot, puse pe altarele timpului smoala curge din ugerele pământului- turnul- între obezile apusului, se clatină. ploaia dijmuieşte plânsul ***aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!*** arcul Săgetătorului întors spre tufele de levănţică-purifică presimţirile. ulcica Vărsătorului- scuturată între mirări, care gonesc spre veşnicie şi rânjetul […]

un păianjen pe staniolul unui vis aruncat lângă piciorul unui scaun răsturnat. ochii miraţi ai băieţelului prin spiţele bicicletei: soare zâmbind. fotografii cu stele de cinematograf, cutii de conserve, care adăpostesc vidul sufletesc- gândacul de bucătărie animă suprafeţele. stele pe margini de balcoane- zig-zag de ritmuri dinamice- pisica se scărpină. evantai de hârtie, fluiditate muzicală […]

Corina, Fabia, Iulia- cariatidele templului dărâmat de profeţii blestemate, aruncă-n spaţiul ancestral al durerii premoniţiile. poet latin, dezrădăcinat- mlădiţă în părul Muzelor, pe locul tăierii rădăcini prinde. la margini de imperiu contorsionat de lupte, pe nisipiul spălat cu lacrimile lui Aietes, Ovidius decriptează în al mersului timp destinul.

s-au născut din acelaşi izvor… stânga : pentru un cal de lemn, de zei pedepsit batjocorit de-ai săi… căutând adevărul îl găseşte pe Dumnezeu. dreapta : a zugrăvit cu toata inima, iubirea pe pânză. Arachne fereastră deschide în unitatea infinitului. sus : pentru un pahar de apă rece, vinde dreptăţi de mare preţ. rupe contractele […]

**lui Publius Ovidius Naso** plimbându-se pe dig, prin ploi ce-aduc din depărtate ţări epistole pierdute ; înfăşurat în plasa de tristeţe a cocorilor- constrânşi de gerul iernii să-şi lase în pădurea neatinsă de lumină cuiburile goale, poetul priveşte cum farul semne face pe garduri de himere. ecoul altor vremuri-dulci acorduri, alunecă de la un capăt […]

vultur regal la orizont. cenuşa îndiguitorului este dusă în rafale de vânt, atrasă fiind de câmpul magnetic al unei iubiri de început. de niciun somn pângărită, marea aleargă încoace si-n colo spre al împăciuirii ţărm. sfâşiere de stânci; seminţe de fulgere risipite pe solzi argintii de ape; soarele Sulmonei ochii pleacă, mângâiat doar de tainicul […]

**tanka** curând e toamnă; floarea pierde mirosul; se întunecă. dorul tău va opri şi-n gara mea ? Cine ştie? strivit de toamnă salcâm tăcut, orb soarbe din cuiburi ploaia. singur pe trepte încerc sa iau din cuier luna. copaci aleargă odata cu vagonul- singur lângă geam reflectez: câte halte mai sunt până la capăt ? […]

**neegalatei Edith Piaf** padam…padam… suvenire turbulente aleargă in spatele memoriei. nu ating cu bătăile solfegiului istorioarele indrăgostiţilor; nu acoperă cu urletele străzii iubirea. milord, milord, te rog strângeţi aripile! vino aici langă şemineul sufletului meu, să incălzeşti cu zâmbetul tău umerii toamnei! aceasta va mătura: frunzele uscate ale tristeţii; micile flori ofilite ale pasagerelor bucurii; […]

**Mariei Tănase** toamnă, schelete de păsări ce cântă tristeţea călătoare, ai la tâmple! pătimaşă toamnă; olteancă-n ie şi opinci, făloasă femeie! strungăreţe de umbre udate cu lapte de cuc, pe fusta-ţi cusută cu foşnitoare frunze, “Ciuleandra” joacă. naiul, vioara, acordeonul şi ţambalul aduc de pe buze de înger fărâme de doină. înserări bătute de vânt; […]

de acolo de sus vede tot ce se intâmplă pe filele cărţii. nu miaună-să nu trezească demonii noptii. \” libertatea de a cunoaşte totul fără putinţa de a schimba ceva, adună-n sâmbure toată durerea.” in marele templu Khmer s-a născut; mătăsoasa coadă şi-o ondula-in semn de mare respect, printre picioarele zeitei de aur cu ochi […]

dânsand paso doble pe-o lentilă concavă, intre o lună nouă şi o lună plină, aruncă răsfiratele plecări peste freamătul neinţeleselor oglinzi. umerii ii sunt desfăcuţi in faţa coarnelor timpului, inclinat inspre balansul inserării- luand forma arcuitelor umbre, se varsă in albia zilei. privirea-i o sferă: permanent urmăreşte cum se prelinge amurgul… pe colţii răutăţii.

poarta-i deschisă până la cântatul cocoşilor. * Ida răscoleşte cu roţile carului petele negre ale cerului; pocneşte cu bice de foc armăsarii. la ţarcul de piatră coboară; se-ndreaptă spre trunchiul copacului brăzdat de blesteme. acolo, Pingala o aşteaptă de-o bună bucată de vreme: echilibrul să-l restabilească. * înfăşurat în energii serpentiforme Glikon îşi scutură pletele-semn […]

prin deschiderea unghiulară a palmelor sale, omul de piatră priveşte mersul alambicat al constelaţiilor nu-l deranjează, nu-l sperie lupii. de Sfântul Andrei, lupuşorilor aripi le cresc la tâmple: bat la poartă fetelor să se însoare. aici este locul de reculegere al celui ce face prorociri întemeiate pe semne cereşti. aici el pune de-o parte scutul, […]

nu vă uitaţi aşa uimiţi la hainele mele ponosite! iaca vin din “marea vâltoare”. am să vă povestesc despre libertatea tinerelor femei, care şi-au tatuat deasupra buricului un fluture-de-îndrazneală. libertatea lor izvorăşte din scorbura gheizerelor şi se revarsă ca un şuvoi de ape fierbinţi, distrugând malurile. mai întâi, te ia prin surprindere-în iuresul mirărilor antilopelor, […]

**lui Ivan Generalic** bucuria şi durerea, blestemul şi binecuvântarea, neputinţa şi forţa vitalitatea şi moartea cer maestrului să le amestece tot timpul. tonalitaţi ale mirărilor şi ale meditaţiei înţelepte- desprinse din coama curcubeului, îşi reflecta strălucirea pe faţa cerşetorului. cârje-lujeri verzi de viaţă, trag picioarele care nu mai sunt obijnuite să păşească. departe de iubire, […]

**lui Bill Mack** linii de tren, pietre, peron prăfuit de plictisul cotidian; călători nerăbdători să ajungă cât mai repede la Polul Nord, duc în geamantale din piele de caprioară căldura şi seninătatea primelor zile de primăvară. locomotive cu aburi-fetuşi predestinaţi sa se nască după marele cerc din cărămidă al sferei albastre, mârâie la microfon incantaţiile […]

**haiku** din când in când plec cu ţipătul berzelor spre tainicul gând. * aureolat graiul gândului curat- suflet inălţat. * cules de crini albi: mireasă visătoare coroană are. * lustruitorii au in palme ochi sticloşi: stele strălucesc. * cărăbuş pe zid- inger suspină de dor; copac inflorit. * lame de cuţit; broaşte pe frunze cântă- […]

**haiku** umbra plopului: fluturi de păpădie- trăiri multiple. * să stai sub gutui: freamăt de trup aromat- gust de dulceaţă. * creastă de cocoş: cântec in trepte pe gard- dorinţă de zbor. * alungat de vânt, de fiecare dată: zâmbet efemer. * scuturând merii: umbre nepăsătoare- petale de flori * soare pe ape; cântecul adâncului- […]

basoreliefuri cu îngeri privesc surceaua verde a tinereţii. trosnind şi chiuind, ea îngâimă uşor la ureche : *Ştiu că mă iubeşti…* vătraiul cerne jarul prin grătarul gândurilor. *prea puţin îmi pasă…* că rafalele vântului aţâţă săbiile flăcării. îndârjite ele feliază întunericul. dâre de fum îţi zugrăvesc profilul. lacrimi ascund vălătuci de stele. mă întreab :*dacă […]

**înţepătură** butoniera surfilată cu fir de mătase, se opune oricărei costrângeri: “nu vreau nasturi!” a spus ea. un sân trandafiriu se întrevede prin anchiorul capotului azuriu. golful-prinţul înaltelor coloane de piatră, a înţeles din vorbăria codată a dimineţilor, că sărăcia cea de pe urmă a sufletului este mândria. aceasta îl va împiedica să vadă lumea […]

**lui Salvador Dali** fără dulăi, fără lătrături, fără nemulţumiri. pasul fregatei drum larg, bătătorit deschide, tălpilor urmaşilor-seminţe tăinuite in fructele arborelui genealogic. bărci somnoroase murmură romanţe uitate-n sarcofagul gramofonului. vântoase omagiu aduc cetăţii răsturnată-n apa nemilosului trecut-simetricul viitorului faţă de axa prezentului. pasărea inserării, izgonită din paradisul intrauterin- cald, liniştit, armonios, ouă de foc aruncă […]

fata cu plete albastre ochii-şi indreaptă pe intinderea lacomă de iubiri nemărturisite ale mării. pescăruşii au spart coaja intunericului rotitor din adâncuri, şi-au scuturat aripile de boarea fragedă a dimineţii. linistiţi planează pe umerii ei catifelaţi, umezi şi unduitori. degete delicate mângâie balustrada falezei. parcă săgetată de o presimţire, intoarce capul spre mine: urc scări […]

prin crengi îndoite de asprimea iernii, surâsul abia schiţat al lunii alunecă printre suave sunete de flaut în ochii încercănaţi ai celor dragi, plecaţi de-acasă pe-o cale neintoarsă. la poarta casei mele o clipă s-a oprit să numere talanţii din clepsidră: “oriunde te vei duce în lumea asta mare- in serile senine, urâtul gând voi […]

intr-o după-amiază fluidă, imbibată in mister, umbre umane desprinse parcă de pe faţada imparţială a clădirilor, sub influenţa malefică a apusului, se dezintegrează. madrigaluri sonore proiectează realitatea pe un ciob de oglindă, atârnat de gâtul turnului babel. ceru-i mut, privirea fără dezmierdare culoarea fără floare, vezi doar limbi inţepate de săbiile orgoliului. cârje de lemn […]

copilul care trăieşte-n pântecul universului cu umbra de seninătate a lunii se-nveleşte. fiecare bătaie a inimii zămisleşte- pe cărări albastre bătătorite de paşii inţeleptului, o suflare tainică de poezie. zidirea versurilor se face din: zdrenţele smulse de pe piedestalul trecutului; din ochiul conştiinţei, eliberat de lanţurile trupului; din glasul susurat al pădurii, care se uită […]

străzi adormite se intind ca trupurile fecioarelor spre soare. cobor vertebrele si mă indrept spre mare. case-bolduri in pălării de epocă, evocă parfumul unor flori târzii. birja mă asteaptă-n colt, să dam un ocol vietii. ţasnitoare-mahalagioaice scuipă trecătorii ingândurati artificiile au prins trup. indes pălăria, ridic gulerul, necunoscut si străin mă strecor printre castanii neprietenosi, […]

adevăr exilat la margini de ape. comerţul cu arhangheli zdrobiţi, infloreşte pe buzele slinoase ale unei false dimineţi. cutremuraţi de singurătatea Cuvântului, pereţii cerului crăpaţi se prabuşesc-ca şi cum ai rupe o pagină din matricea-caiet a destinului, şi-ai arunca-o dezinvolt… la pământ. cuvintele-stele- mici proiectile, stafidite se dezlănţuie asemeni ciocanului de fier inroşit, lăsat sa […]

tresărire de viaţă: potcoava vibrează ca o coardă sub degete. scormonitoare ace deşteaptă din adâncul meridianelor forţa sublimă, menită să rotească in cerc toate energiile vitale. dezbrăcată de prejudecăţi, intinsă pe pat, asemeni Olympiei lui Manet, luna ascultă unduirea sonoră a liniştii. printre valuri care vin şi se duc, pescăruşul işi plange singurătatea. romanţă parfumată […]

**Mariei Tănase** in livada cu duzi, violoncelul cu corzi de mătase coloană de cântec ridică. spirală de aur cu chip de femeie mirosind a busuioc, poartă intre arcele sprâncenelor ca-n urna maternă, cristale de doină aflate in spaţii adânci de iubire de ţară. strigătele de nuntă ale naşterii sale- melodii plăsmuite pe un portativ vertical […]

neincrezător- axa de simetrie a sufletelor, tulburată de copita luminii. in ochi: ” Oglinda inşelătoare” * insingurat- luna luminează cărările pierdute ale inimii. in ochi: doua lampioane aprinse de strajă destinului. * ingândurat- sămânţa smochinului incolţeşte in peretele de lemn al tristeţii. in ochi: doua coarde –punte peste durere. * dezbrăcat- soarele intoarce pe dos […]

Sub mugurii timizi ai toamnei, viermi indrăzneţi ţes la razboi marama, din borangic şi crizanteme : beteală argintie, pe umerii podgoriilor sa cadă. Din soarele cărunt coboară-n sat izvor de must din struguri timpurii. Aici vor germina la iarnă seminţele unor iubiri tarzii In mustării se simte aroma de pastramă. Pe strune de vioară, pahare […]

**lui Constantin Brancusi** Adam, ţi-au fost tăiate rădăcinile din cer. privirea-ţi va fi veşnic aţintită spre brazda răscolită de plugul remuşcărilor. cariatidă a vechiului templu ai fost. de-acum pe creştet vei purta soclul ideii de gingăşie, de perpetuare eroică a vieţii şi de …credulitate.

Izvorăsc iubiri pe cărări răsfăţate de zâmbetul lunii. izvoare de farmec al zilei de mâine se ascund in legende de vrajă. * risipesc paşi de nisip ai razboinicilor centauri , pe strungăreaţa zilei aride.. nisipuri din trunchiul copacului inţesat cu oracole, acoperă timpul. * cerşesc in fata bisericii spumă de mare, să limpezesc sânul apei […]

Darnica Toamnă poartă-n plete floarea-soarelui. Umblă-n sat să-i vada lumea: gura ca merele, ochii ca strugurii şi gutuile ca sanii. S-a oprit în drum să dea pomană unui tanăr chipeş: nişte mere, niste struguri şi gutui.

gene- cascade de policrome unde, îmbăiază sfera magică: copiii alăptaţi de lupoaică, numară spiţele timpului, pedalele sufletelor deşiră, deşiră clipe. arcuşul violoncelului le înnoadă la pălăria norului: ploaie de vară nestăvilită adapă gurile însetate ale pământului. stelele şi-au ascuns strălucirea sub umbrele. evantai de sunete celeste răneşte amfora: viaţa izvorăşte din fiecare pietricică a mozaicului. […]

Molecule de jazz circulă libre prin venele mâinilor mele. Ele improvizează refrenul allegro moderato, al primăverii. Din urmă-n, cheia fa vin degetele tale. Sufletul tău în ceaţa nopţii mă caută. Aleargă în arpegii desfăcute pe linia continuă a bulevardului cu trotuare negre. Claxoane necruţătoare te muşcă. Lumina farurilor îţi sfâşie hainele. Într-un târziu, ochii tăi […]

răcnet infiorător alungă stolul de corbi, impietrind clipa şi surghiunind-o in clepsidră. magul scuturat de unda de şoc a revelaţiilor religioase, pipăie urmele copitelor despicate, incrustate in tapiseria oceanului nisipos: “-da, ea este! “ coada şerpoaicei spintecă interfeţele realităţii. breşe se deschid spre lumea de dincolo-proiecţia ideală a năzuinţeleor omeneşti. impulsionată de explosive energii ale […]

Păuniţa cerului şi-a scuturat de scântei arămii coada. In zbor de fluture alb, suspinul ei cusut pe margini cu pietre de zmarald ridică pleoapa noptii şi-alunecă pe-o ramură de brad in lac. Tulburătoare ritmuri africane trezesc şerpi fantastici cu plete de fete pe spirale de fum. Din clopotniţe vânturile ademenesc pulsaţiile din scantei s-aduca incantaţii […]

privirea scrutează misterele universului. care ar fi drumul spre inţelegerea lui ? valuri valuri-ştrengăriţe se strecoară sub talpa incrustată cu hieroglife . aici este un loc tainic unde sentimentele lăuntrice de dor zvâcnesc şi tind sa dea la o parte perdeaua subconştientului. sâni sâni-sobe incinse trădaţi de şuvitele de păr răsfirate, devin pietre. flux flux-sentiment […]

doua, trei note -crâmpeie de ritm, sfărâmă întunericul de deasupra adâncului: clipa cardinală se naşte din nimicul nepipăit. muget prelung se aude… colţul tăcerii-inorogului înaripat, ia forma pavilionului urechii: departe, spre miazănoapte percepe fiorul începutului. frenezia ritmurilor tâşnite din modulaţii încă necunoscute, dospeşte aluatul cosmic: trezind simţurile. vectori de viaţă izvorăsc din vidul cosmic, virginal. […]

respiraţia sacadată a vrăbiuţelor străpunge şisturile trilitonilor. din miez, răzbat spre lumină fluide si ritmuri menite sa reamintească succesiunea sărbătorilor. * pe piatra altarului: fructe-ofrande. curenţii telurici percep palpitul sâmburilor. oglinzi-vegetale, ele insele sori primesc binecuvântarea de la propria flacără. * dincolo de frontiera vizibilului, şiruri de menhiri deschid cartea: cercuri efervescente nasc mii de […]

Sunt sigur c-am s-o găsesc aici in oraşul de tinichea, cu păsări cu glas de tramvai, care cârâie, scârţâie…cârâie, scârţâie… Trezită din cutele hainei, Singurătatea coboară in fugă pe scara profesorilor; loveşte din neatenţie cerbii impăiaţi din hol; potriveşte limbile ceasului sa bată exact la timpul sfârşitului de ore si iese in piaţă: inspiră, expiră… […]

ciripit printre candelabrele castanilor- armonie. păpădie in mâna unui copil : roiul zboară- mirare. râme de oţel inconjoară parcul : zdruncinări- nostalgie. porumbel odihnindu-se …si hornul doarme- relaxare. mansardă-ciclop: citeste gândurile trecătorilor. fereastră deschisă : pescăruşul te salută- dorinţă de zbor. albatros pe acoperiş : aşteaptă jumătatea- intregire copil adormit la gâtul mamei. soarele il […]

Întuneric- tolănit pe stânci astept primenirea vremii * din zenit neignorând fatalitatea: “Carul soarelui” * trilul păsării de foc impacă suspiciunile malurilor * strigătul păsărilor: ecou de descântec in cochilie * la poartă de suflet: burghezii din Calais- dezlegări de destine. * in ochi inlăcrimaţi se răsfrâng flăcările răsăritului. * adierea penelor albastre trezeste porumbeii […]

Deschid fereastra. Somnoroasă, Noaptea-şi ridică imensele cortine. Cu-n nechezat de aripi Tot cerul se revarsă-n mine. Miei albi de nori Se joacă acum in voie Sub epiderma albăstruie. O aripă de vultur Imi iese din retină. Işi caută frenetic Cuibul-ghirlandă, Cazut Pe-un colt de stâncă. Pe palma dreaptă Am desenată Linia orizontului. Iluzia Ce Ma […]

Când paşii tăi fără de intoarcere, au fost acoperiţi de umbra norilor, am strigat vântului : “Hei, vântule !…Vrăjitorule !…Prinde o rază de lumină, visul scăldat in lacrimile dimineţii, să prindă viaţă!” Vântul a suflat din cimpoi: gleznele s-au ridicat usor… zâmbetul a inflorit. Ai intors capul şi… mi-ai cuprins umerii. Când înotai in ape […]

Zâmbetul lunii ridică pleoapa nopţii. Si-alunecă pe-o ramură de brad, din geană de smarald, in lac. Tulburătoare ritmuri africane trezesc suspine-n scrumul de jertfă al iubirii. Si-ademenesc pulsaţiile din scântei s-aducă cosiţe de lumină in cinstea ei. Surasul meu amestecat cu-al lunii dispare incet-incet, gandindu-se la tine, in apa nascatoare de de retine. Păuniţa cerului

in faţa ferestrei copilul-desigur cu o sapcă primită la tombola la McDonals soarbe tacticos laptele…desigur pasteurizat . * prin ceaţa unui amurg de toamnă cetatea pare ireală : turnul geamiei – proiecţia pe arcul curcubeului a sarcofagului vampirului iernatic, are sclipiri diamantine gheare invizibile absorb cu nesat energia vitală a soarelui oamenii-monezi aruncate de un […]

torente de trandafiri inundă fântâna şi se răspândesc printre maci, in gherghef. * ciorchini de flori de salcâm se scutură peste parcul sfinţit de privirea invăluită in purpurile inserării. * iedera o infăşoară drăgăstos peste umeri iar eu mă desfac asemeni cufărului inchis căruia i s-a rupt sigiliul. * chemarea clopotelor dezlănţuite, mă poartă prin […]

singurătatea s-a ghemuit in cuiburile părăsite ale cocorilor. una cate una luminile dorului se sting. stropii de ploaie pătează scrisoarea. suspinul ei sau al meu este ? epava intrebărilor fără răspuns este inghiţită de val. salcia nedumerita miroase lenjerie de damă. fără să-i pese, dezinvoltă luna se scaldă. un vârtej aduce din adâncurile veşniciei o […]

să îngropăm nepăsarea şi să dezgropăm gloria! prin geamul proaspăt spălat, gândul cotrobăieşte prin ungherele întunericului. aviatoarea desenează pe fruntea unei stele, urma unui raid al prieteniei şi al dragostei de ţară.. bucuria cusută cu râuri şi cu ramuri de cetină îmbracă cerul. salt cu paraşuta de la şapte mii de metri; salt peste obstacole […]

spume albe de linişte deasupra izvoarelor frunze de tăceri copacul atârnă de ceruri un drum în liniştea serii spre steaua din vârful bisericii iar vor veni dimineţi cu nechezat de mânji spice vor tăinui chipuri de sfinţi în seminţe rugăciuni valuri vor îngâna în poala apusului un zâmbet dulce de toamnă în iarba încă verde […]