Author: Gavriil STIHARUL

Ochii îmi sunt o turmă care paşte stele
la hotarul cerului

Cu mii de braţe-ntinse, Dumnezeu, te rog în fiecare zi şi noapte şi norii îi cuprind în palme, eu, dar cuvintele îmi sunt deşarte. Eu fur din rugăciunea celor sfinţi cuvinte bune şi neîntinate, sunt pe lume atâţia oropsiţi, mi le cer să i le dau pe toate. Le-mpart la toţi, dar mie nu-mi ajung, […]

Cetăţeanul Iisus Hristos este printre noi. Nu are viză de intrare, mutaţie de pământean, nu e luat în spaţiu de nimeni, nu posedă carte de identitate, card de alegător, cod numeric personal. Vindecă bolnavi, fără să aibă atestat de medic. Foloseşte metode neatestate de noul Cod medical, fiind considerate neştiinţifice, retrograde, obscurantiste. Prin cazurile de […]

Pe “duhovnicul” P. îl descoperisem recent. De trei luni. Un om cam la şaizeci de ani. Palid. Fizonomie neinteresantă. Doar ochii. Ochii! Ah ! Ochii ! Vii, pătrunzători, aprinşi, ca doi tăciuni. Nu era preot şi nici călugar. Era un ostenitor al “Rugăciunii inimii”. Auzisem că odiniaoară fusese călugăr. Nu eram sigur. Nu vorbea niciodată […]

Erau ultimele zile de toamnă. Soarele apunea liniştit peste spinarea de lut a dealului, trimiţând ultimele raze ce se jucau sprintene prin frunzişul de făget. Rugina şi fierul toamnei, ce aminteau de impunătoarele armuri medievale, se amestecau cu firişoarele de aur ale razelor care ţeseau peste întreaga fire o broderie vrăjită. Un cântec abia desluşit […]

Frunze alergând departe de paşii mei – toamnă pribeagă… * Doamne, – nvaţă-mă origami! – să fac aripi frunzelor ce cad. * Copaci şi ploaie – toamna numai afară, la geam, doar culori. .* Stopul pe roşu – doar ceaţa trece strada neobservată. * Toamnă târzie – gutuia se leagană tămâind curtea. * Răsare luna […]

Motto : – Implantat-au chip-uri pretutindeni ? – Implantat-au. Spaţiul rimat l-au îngrădit cu sârme, au pus curent electric între versuri – cuvintele n-au drept să se cunune, ci triste se unesc în înţelsuri. Doar orele mai stau la sfat solemn, când candela-n altar lumina-şi poartă, doar tu, transfigurată în poem, deschizi o lume ca […]

Argint pe mormânt, noapte de descânt, luna s-a înroşit şi e-un ban coclit, lăsat de cu seară în scocul de moară. Luna dintre ape se zbate să scape. Fă-te iaraşi albă, ca un ban de salbă, vino, căci te-asteaptă, dincolo de poartă, stelele-mpreună să-ţi fie cunună. Luna dintre ape se zbate sa scape. În racla […]

Luna de gheaţă – ascuns după un stejar, primul ghiocel. * Sunt oare lacrimi sau omul de zăpadă prinde-a se topi? * În joacă, copilul dă viaţă primăverii de la ghiocei. * Zi de Mucenici – mugurii deschişi miros a colăcei calzi. * Şi în acest an arminden la poarta ta – nimeni acasă. * […]

Versificare inspirată din \”Legenda Duminicii\” sau \”Epistolia lui Hristos pentru paza Duminicii\”, considerată a fi cel mai vechi text scris în limba română dintre cele păstrate, tălmăcit din limba slavonă în anul 1391 sau 1392 de către călugării copişti de la Mănăstirea Săpânţa-Peri din Maramureş [2]. Folosindu-se de alt izvod, în secolul al XVI-lea, preotul […]

Stihuire inspirată din “Legenda Duminicii” sau “Epistolia lui Iisus Hristos pentru paza Duminicii”, considerat a fi cel mai vechi text scris în limba română dintre cele păstrate, tălmacit din limba slavonă în anul 1391 sau 1392 de către călugării copişti de la Mănăstirea Săpânţa-Peri din Maramureş, dar retălmăcit în secolul al XVI-lea după alt izvod, […]