Îţi spun
Că tocmai am ucis un licorn
Dragă,bătrâne
Şi că ieri te-am abandonat pe o masă
De cafenea
În Romană
Îţi spun
Că tocmai am ucis un licorn
Dragă,bătrâne
Şi că ieri te-am abandonat pe o masă
De cafenea
În Romană
Îti cer toate cele
Dar ştiu că nu-mi dai !
Te plouă cu stele,
În luna lui mai !
Într-o altă viaţă eu am fost cal! / Şi bunica îmi spunea mereu: / “nu mai alerga atâta, mânzule!”
Uneori şi cele mai dulci amintiri se transformă în coşmaruri…
Iar ploile de mai…
Ploile de mai ne pot da frisoane,iubito.
Nu mai vine, nu-mi mai vine / Pescăruşul dinspre tine / Si nici pană de la zei / Te confunzi acum cu ei.
« te iubesc » spune piatra în
Nemişcarea ei
Si muntele o crede
Pentru că nu poate trăi singur…
-Adu-mi depărtările, ca să îmi fii aproape!
Si mirosul de cafea amăruie al buzelor tale,
Bătrânul Lup Alb îşi înalţă botul spre stele…
Urlă prelung,doar, doar luminiţa aia ciudată va dispărea !
Cade soare
Roş în mare ;
Ea dispare …
Şi te intreb : « de nu vrei să mai stai,
Imi iei cu tine ploile de mai ? »
Iubito,
Poţi să îmi explici ce cauţi în visele mele ?