Author: Florin Predescu

Uncategorized

La Blouse Roumaine

Sonnet XVIII
 
Shall I compare thee to a summer’s day? / Thou art more lovely and more temperate: / Rough winds do shake the darling buds of May, / And summer’s lease hath all too short a date: / Sometime too hot the eye of heaven shines, / And often is his gold complexion dimmed, / And every fair from fair sometime declines, / By chance, or nature’s changing course untrimmed: / But thy eternal summer shall not fade, / Nor lose possession of that fair thou ow’st, / Nor shall death brag thou wander’st in his shade, / When in eternal lines to time thou grow’st, / So long as men can breathe, or eyes can see, / So long lives this, and this gives life to thee. (Shakespeare)

Uncategorized

Despărțire

La data de 7 februarie 2017 s-a stins din viaţă Dinu Ianculescu. Ar fi putut fi tată şi bunic pentru mulţi dintre noi. Asemenea unei lumini pornite din stele, cu toata distanţa cosmică nu-ăi pierde flacăra. Vocea poeziei sale traduce mesajul milioanelor de români în exod, dorinţa întoarcerii acasă, într-o altă Românie.

Uncategorized

Elegie de toamna. Recviem pentru Ioan Gyuri Pascu

“De câte ori mi-am făcut planuri nu mi-au ieşit. Normal că ai o viziune, îţi faci o schiţa. Eu văd ca pe un lucru foarte prost planificarea pe termen lung. Mai bine planific ce fac anul ăsta. Eu de mult timp nu îmi mai fac planuri de viitor, dar îmi place să trăiesc fiecare proiect actual. În ăla mă implic şi pe ăla îl duc la capăt. Şi după aceea mă apuc de altu’.” Gyuri Pascu

Uncategorized

Ei sunt Jovis, noi Bovis (1)

Istoria contemporană a României ne oferă un serial de evenimente în cascadă, provocate de o anume ieşire de sub controlul legislativ. Consideraţiile mele nu se vor o generalizare şi o acuză la adresa întregii clasei de lideri politici. Un exerciţiu de epurare şi de lupta împotriva merelor stricate ar fi la îndemână adevăraţilor grădinari.,,

Uncategorized

Ziua Taţilor. Neguţătorul de timp

Înainte de trecerea în nefiinţă a tatălui meu, de fiecare dată la telefon îmi spunea să vin acasă, să ne mai vedem, căci nu va mai trăi mult. Nu am reuşit să ajung nici la înmormântare. Nu există justificări, nici scuze. Sunt convins că s-a stins neîmpăcat că nu ne-am mai văzut… LA MULŢI ANI, TAŢILOR !

Back To Top