Author: Florian Dumitru Soporan

Profilul politic căpătat odată cu detașarea efectivă de sub controlul mai mult formal al Hanatului Hoardei de Aur și consolidarea controlului otoman asupra Mării Negre a modificat termenii ambivalenței create de în interferența între dinamismul economic și impredictibilitatea lumii stepelor…

Evul Mediu reprezintă apogeul istoriei vechii Taurida, în contrast cu evoluția regiunilor din proximitatea sa nordică și estică. Dacă stingerea dinastiei Macedonene marca intrarea Imperiului Bizantin în etapa unei istorii defensive, în care doar interesele divergente…

Înainte ca peninsula care separă Marea Neagră de Marea de Azov să fi devenit obiectul jocului de grandoare și burlesc personificat de Grigori Potemkin sau sursa de beneficii pentru generali și traderi, evoluția Crimeiei s-a aflat sub auspiciile unei predestinări geografice…

În contextul impactului pe care tranziția care însoțește schimbarea puterii executive în Statele Unite și permanența amenințării teroriste domină atenția opiniei publice, evenimente nu mai puțin interesante și cu un impact greu de evaluat în succesiunea lor imediată au loc în zona economică, mai ales în complicatul joc de interese care guvernează industria petrolieră…

În seria de evenimente care asigură anului 2016 individualitatea într-o istorie contemporană ale cărei sensuri nu le-am decriptat pe deplin, merită remarcată o interesantă fuziune între rememorări ale faptelor trecutului relativ apropiat și seria schimbărilor consumate în actualitatea ultimelor luni…

Intervalul jalonat aproximativ de începutul Marii Schisme din biserica romană provocată de revenirea papei la Roma și alegerile pontificale care i-au urmat și căderea Constantinopolului în 1453 corespunde fazei decisive a schimbărilor care au generat diferențele de dezvoltare etatică între Occidentul propriu-zis și extensiunea sa estică, atribuite de analize propuse de specialiști în istoria civilizației și a dezvoltărilor naționale moderne unei serii de evenimente-cheie, inaugurate de indivizarea Imperiului Roman…

Restaurarea ordinii în Occident odată cu destructurarea proiectului politic laic cu vocație transnațională identificat cu împăratul Frederic al II-lea și reconfigurarea infrastructurii etatice la limitele răsăritene ale Christianitas sub impactul apariției Hanatului Hoardei de Aur și restabilirea Imperiului Bizantin la Constantinopol au confruntat reflecția intelectuală și viața cotidiană a omului medieval…

Intervalul cronologic delimitat de Marea Invazie Mongolă din 1240-1242 și de apogeul simbolic al ofensivei otomane în Europa odată cu înfrângerea Ungariei la Mohacs și primul asediu al Vienei în 1529, corespunde unor schimbări structurale materializate în experiențe diferite pentru structurile politice și comunitățile etnice din centrul și de la periferia Christianitas. Dacă statele fondate în preajma anului 1000 pe solul fostului Imperiu Carolingian și-au demonstrat viabilitatea…

Atamanului Ivan Bohun este exponent al tendinţelor radicale ale revoltei căzăceşti, conducătorul rezistenţei zaporojenilor în tabăra de la Beresteciko, rămas fidel obiectivelor iniţiale ale mişcării, chiar spre deosebire de foştii rebeli angajaţi în confruntările care vor determina în ultimă instanţă destructurarea societăţii structurate în jurul confreriei militare de la Pragurile Niprului şi începutul fazei ireversibile a crizei uniunii Polono-lituaniene…

Apariţia statelor naţionale moderne odată cu politizarea principiului de naţionalitate şi a schimbării paradigmelor sistemului relaţiilor internaţionale furnizează teme frecventate în egală măsură, dar în manieră antitetică de scrisul istoric şi de discursul politic. Cunoaşterea succesiunii de fapte care dau substanţă genezei statelor…

Mai eficiente în combaterea unor clauze abuzive prezente în contractele de servicii financiare ar fi schimbarea de paradigmă în educaţie, în sensul introducerii unor cunoştinţe de economie, legislaţie şi psihologie în instruirea elevilor şi studenţilor. Efectele lipsei acestor cunoştinţe au afectat în primă fază însăşi profitabilitatea băncilor, în condiţiile în care…

Generaţia precedentă a ratat oportunităţile deschise de prăbuşirea Uniunii Sovietice, când politici proactive ar fi putut genera un spaţiu de securitate comun de la Atlantic la Vladivostok şi a îngăduit adepţilor continuării într-o variantă sublimată a Războiului Rece să elaboreze noi teorii de legitimare a conflictelor, plasate în zona ciocnirii civilizaţiilor…

Noua arhitectură politică a Europei Centru-Orientale generată de ascensiunea Rusiei Romanovilor la poziţia de mare putere mondială, angajată în competiţia pentru controlul unor artere ale schimburilor comerciale de la Marea Baltică la Mediterana Orientală nu a însemnat doar începutul sfârşitului pentru vechea uniune polono-lituaniană şi al lungii crize a Imperiului Otoman…

Primele două secole ale istoriei cazacilor care coincid cu etapa premodernă a evoluţiei realităţilor europene reprezintă apogeul manifestărilor potenţialului acestor comunităţi solidarizate de opţiunea pentru libertate şi angajate într-o relaţie ambivalentă cu statele ale căror regiuni frontaliere le populau, aflate în la rândul lor în faza unor experimente politice…

Evenimentele care au marcat istoria contemporană a statelor şi etniilor care au cunoscut experimentul totalitar de extremă stângă, de la prăbuşirea Zidului Berlinului şi iniţierea extinderii spre est a Uniunii Europene la dezintegrarea unor state federative considerate experimente de succes în ambianţa postbelică precum Uniunea Sovietică, Iugoslavia sau Cehoslovacia…

Cunoaşterea trecutului ne arată că nu există victorii ireversibile şi că pragmatismul devine propria lui victimă atunci când nu este guvernat de norme etice. De câte ori a încercat să izoleze sau să anihileze Rusia, Europa a trebuit să facă faţă confruntării cu pericole mai grave, generate de propriile realităţi, fie că a fost vorba de etatismul napoleonian, de hegemonia prusacă sau de pericolul nazist. În relaţie cu actualitatea, adevărata provocare constă nu într-un nou containment, funcţional pe durata Războiului Rece şi salutar pentru bilanţurile contabile ale unora, ci în reintroducerea Rusiei într-o relaţie funcţională cu Europa…

Mai mult decât mecanismele sofisticate ale tranzacţiilor cu valori mobiliare, piaţa monetară Forex şi pieţele de mărfuri au furnizat în ultimii ani teme pentru vii dezbateri în spaţiul public, implicând în egală măsură participanţi recomandaţi de expertiză şi de apartenenţa la diverse şcoli de gândire socială şi economică, adepţi ai unor idei politice contestatare prin excelenţă sau activişti ai societăţii civile interesaţi de o reglementare mai strictă a relaţiei între capital, profit şi responsabilitate socială…

Cu mai puţin de un an în urmă, ecourile înfruntărilor sportive din cadrul Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci se pierdeau în tumultul unor evenimente confuze, la capătul cărora instituţiile puterii executive din Ucraina, legitimate prin alegeri acceptabile după standardele postsovietice, se destructurau sub acţiunea unor proteste populare, a compromisurilor între deţinătorii activelor economice şi a divergenţelor unor actori statali sau nonstatali…

Spre deosebire de percepţia cu care operează scrisul istoric european, Primul Război Mondial continuă să fie considerat momentul de graţie al istoriei naţionale a românilor, marcând apogeul afirmării naţiunii şi statului român în dimensiunea sa identitară şi politică, rezultat al unor secole de luptă pentru libertate şi unitate politică…

Trecerea unui secol de la începutul Primului Război Mondial nu s-a dovedit suficientă pentru a face din aceste evenimente subiectul interesului predilect al istoricilor şi nici nu a asigurat dezbaterilor asupra multiplelor semnificaţii pe care le încadrează detaşarea cu care privim fapte ale trecutului relativ îndepărtat. Motivele pentru care seria de acţiuni prea combative pentru paradigmele politice ale vremii şi operaţiile militare de la începutul lunii august 1914 catalizează pasiuni…

A trecut un secol de când vacanţa capetelor încoronate care hotărau destinul statelor şi naţiunilor europene şi liniştea metropolelor cărora deceniile de pace şi beneficiile aduse de exploatarea domeniilor coloniale le asigura o relativă prosperitate erau tulburate de vestea unui atentat săvârşit într-o locaţie ignorată de cei mai mulţi, undeva în Balcanii de Vest, vechiul butoi de pulbere al Europei…

Eşecul ultimei încercări de a edifica o structură statală care să dea corolarul politic sintezei etnice şi agregărilor sociale cristalizate la Pragurile Niprului marca restaurarea deplină a unităţii tuturor Rusiilor, revendicată ca titlu de legitimitate de toţi succesorii lui Vladimir cel Sfânt şi Aleksandr Nevski şi transpusă în fapt odată cu victoria decisivă asupra Suediei …

Observatorul deprins cu lecturile entuziaste asupra idealurilor de egalitate şi fraternitate postulate de Revoluţia Franceză nu poate ignora atrocităţi precum decapitarea reginei Maria-Antoanetta sau masacrele produse de teroarea iacobină, nici degenerarea autoritară drapată în cavalcade războinice prin care se rezumă experienţa Primului Imperiu Francez…

Recenta escaladare a tensiunilor sociale şi politice din Ucraina, culminând cu destructurarea eşafodajului puterii de stat asemenea unei explozii controlate, a readus în atenţia opiniei publice oameni şi realităţi pe care prejudecăţile inoculate în aproape două secole în legătură cu Estul

Niciuna din privatizările care au implicat patrimoniul statului român nu s-a realizat prin intermediul Bursei de Valori, iar atunci când, sub presiunea unor recomandări ultimative ale instituţiilor financiare internaţionale, statul şi-a listat unele companii, procesul a implicat participaţii minoritare de 10-15%, atunci când acestea nu au fost transferate către Fondul Proprietatea

Celebra desprindere a României de Uniunea Sovietică, iniţiată în anii ’60, a avut la bază un anume naţionalism păşunist, dacă este permisă preluarea unui termen peiorativ al polemicii literare, limitat la dimensiunea xenofobă şi lipsit până şi de o conştiinţă a misiunii, dar primit favorabil de opinia publică, pentru care un curs politic antimoscovit însemna ruptura cu trecutul apropiat…

În antiteză cu cazul românesc, Partidul Comunist din Cehoslovacia a evoluat în primele decenii ale existenţei sale în paradigmele unui eurocomunism avant la lettre şi numai apartenenţa sa la Comintern a impus asumarea unor teorii şi practici staliniste. Geneza marxismului ceh se plasează sub auspicii similare celor din Germania

În logica acestui interes, cazul micii Cehoslovacii angajate în anii ’60 pe calea unor reforme politice vizând liberalizarea şi democratizarea vieţii sociale şi economice, victimă a intervenţiei militare a imperiului sovietic revenit la paradigmele conservatorismului stalinist şi abandonată de marile puteri occidentale este o reactualizare contemporană a dramei pe care a cunoscut-o Polonia în secolul al XVIII-lea

Deceniile 7-8 ale secolului al XVI-lea corespund uneia din cele mai tragice perioade ale istoriei Rusiei, percepută de participanţii la seria de experimente care destructurau paradigmele medievale socotite intangibile, în termeni similari cu Vremurile Tulburi. Diferenţa majoră constă în faptul că în acest caz agresiunea îndreptată împotriva tuturor fundamentelor vieţii ruşilor a venit…

Perioada regenţei prin care începuse domnia nominală a lui Ivan al IV-lea lua sfârşit la fel de abrupt precum începuse, cu o revenire aproape geometrică la punctul de început, prin revenirea la putere a familiei Glinski…

O încercare de a analiza realităţile lumii ruse a secolului al XVI-lea trebuie să facă faţă provocărilor pe care istoricul le întâmpină şi în cazul altor spaţii şi civilizaţii, caracterul concis al surselor scrise şi inexactitatea sau falsificarea deliberată a unor date, proprii secolelor prestatistice, interpretarea providenţialistă a faptelor şi tentaţia autorilor de a apela la explicaţii supranaturale sau caracterul incomplet al cunoaşterii documentelor de arhivă…

Una din tacticile de succes prin care istoria vine în întâmpinarea sensibilităţilor identitare ale publicului consumator este prezentarea naţiunii şi a trecutului său ca rezultatul unor acumulări de experienţe proprii, sub auspiciile, asumate sau nu, ale Volksgeist-ului herderian, iar influenţele venite dinspre entităţile similare din proximitate sau procesele integraţioniste au un efect neglijabil sau, mai grav, unul distructiv…

Ivan Groznîi reprezintă un caz aproape unic sub raport istoriografic, spre deosebire de majoritatea subiectelor de istorie rusă, aici nu regăsim expresii ale cunoscutei antiteze Rusia-Europa. Seria de episoade violente, descrise cu scrupulul detaliului în cronistica rusă, poloneză sau germană, care marchează cele cinci decenii ale domniei sale…

…Apariţia eticii şi culturii cavalereşti şi atitudinea ambivalentă a bisericii au modificat în oarecare măsură această percepţie la nivelul elitelor, femeia şi sentimentele pe care le inspiră devenind sursa unor fapte eroice sau devoţionale, dar şi inspiratoarea liricii trubadurilor. În aceeaşi direcţie, recuperarea unor texte patristice a permis valorizarea contribuţiei femeilor la succesul misiunii creştine. Impactul acestor stări de spirit nu a determinat atenuarea reticenţelor cu care oamenii Evului Mediu priveau implicarea femeilor în treburile publice…

Un eventual război purtat de o coaliţie aflată sub conducerea Statelor Unite împotriva Iranului ar antrena fără îndoială o serie de consecinţe sociale şi economice în plan regional, al căror impact se va materializa la nivelul raporturilor de forţe în plan mondial.

Din perspectiva moralei publice, parteneriatul cu Irakul lui Saddam Hussein a diminuat prestigiul statelor occidentale în rândurile adepţilor transformărilor democratice în ţările arabe şi a alimentat curentele panislamiste. În aceeaşi ordine de idei, postura de campion al islamului a asigurat Iranului un primat în cercurile militanţilor şiiţi din Liban şi Siria, dar şi posibilitatea de a juca un rol normativ în cadrul frontului îndreptat împotriva Israelului.

În ceea ce priveşte reflecţiile despre originea moldovenilor, istoricii români pozitivişti au considerat Cronica moldo-rusă ca o altă expresie a legendei despre vânătoarea rituală, ca premisă a fondării statului, încadrând-o, în cel mai bun caz, în seria gestelor medievale despre eroii eponimi. Dimitrie Onciul a considerat episodul legat de Roman şi Vlahata ca o adaptare a legendelor maghiare ale apariţiei miraculoase a regelui Ladislau cel Sfânt, în ajutorul trupelor regelui-cavaler Ludovic I (1342-1382), în timpul unei mari bătălii purtate împotriva tătarilor(6).

Alături de geneza naţiunilor medievale, întemeierea entităţilor politice cu care acestea din urmă au sfârşit prin a se identifica, i-a preocupat în egală măsură pe oamenii Evului Mediu şi pe descendenţii lor

Beneficiarii noii lecturi care implică şi rescrierea trecutului, sunt noile forţe sociale care se identificau cu naţiunea ca formă de solidaritate genuină, adevărată nouă religie a secolului al XIX-lea. Competiţia obiectivă la care vor participa noii actori ai relaţiilor de putere, dar şi structuri şi comunităţi angajate în construcţia unor entităţi statale proprii, asigură preocupărilor pentru trecutul naţiunii ca mijloc de legitimare a unor ce aparţin actualităţii,…

Istoria Transilvaniei, comprimată în câteva repere evenimenţiale imortalizate în acte ale mitologiei identitare româneşti sau maghiare, asigură cadrul unor controverse cărora cele două secole de istoriografie mai mult sau mai puţin specializată nu le-au diminuat impactul la nivelul receptării publice. Diversitatea interpretărilor şi abundenţa scrierilor dedicate Transilvaniei, impresionantă măcar sub raport cantitativ, se află într-o relaţie invers proporţională cu calitatea cunoaşterii trecutului, chiar în rândul comunităţilor locale, iar militantismul care impregnează lecturile propuse de reprezentanţii de ieri şi de azi ai acestora face din încercarea de restituire a profilului acestui spaţiu pluralist din punct de vedere etnic şi confesional o adevărată provocare interpretativă.

Ritmul transformărilor ce afectau lumea medievală la începutul secolului al XII-lea, atât în ceea ce priveşte infrastructura instituţională, mai vizibilă la nivelul surselor istoriografice şi reflecţiilor juridice, dar în egală măsură resorturile mai profunde ale pietăţii şi mentalului colectiv, au antrenat şi structurile de putere de la periferia nord-estică a christianitas. Din perspectiva scrisului istoric, prima şi cea mai importantă din această serie a mutaţiilor are loc la nivelul percepţiei martorilor şi constă într-o mai amplă reflectare a acestor realităţi regionale şi în caracterul mai diversificat al surselor, de la documente ale Curiei Romane la cronici urbane sau monastice de expresie latină sau slavonă.

Reexaminarea paradigmelor civilizaţiei contemporane pe care dezbaterea publică a trebuit să o aplice sub presiunea crizelor succesive din ultimul deceniu şi jumătate, de la aparenta ciocnire a civilizaţiilor propusă pentru a explica incompatibilităţile dintre Occident şi lumea islamică, la contestarea multiculturalismului superficial şi corect politic sau la punerea în cauză a modelelor de dezvoltare economică a determinat în ultima perioadă şi un oportun reviriment al preocupărilor pentru începuturi, o recuperare a sensurilor unor etape istorice evaluate doar printr-o grilă ideologică şi tehnică, menită să le deprecieze a priori.

La 8 noiembrie, în prezenţa unor înalţi oficiali şi factori de decizie în domeniul politicilor energetice, a avut loc ceremonia de inaugurare oficială a Nord Stream, gazoductul construit de un consorţiu condus de Gazprom care urmează să asigure transportul gazelor naturale ruseşti destinat consumatorilor europeni, evitând riscurile unor dispute cu statele de tranzit precum cea din ianuarie 2009.

Deceniile care au precedat Revoluţia Franceză cu seria de schimbări la nivelul relaţiei dintre putere şi societate şi al conduitei actorilor politici în relaţiile internaţionale, supuşi de acum cenzurii exercitate de noile paradigme ideologice, au beneficiat de reinterpretări de substanţă din partea scrisului istoric şi al reflecţiei umaniste în ansamblul ei. Dacă în ceea ce priveşte semnificaţia lor în evoluţia culturii şi a dezbaterii de idei, teza lui Francois Furet cu privire la revoluţia înainte de revoluţie şi-a demonstrat validitatea în raport cu mai vechile abordări care privilegiau ruptura şi repudierea contribuţiilor vechiului regim la naşterea Europei moderne, acest interval cronologic a ilustrat şi în Europa Centru-Orientală disponibilităţile revoluţionare ale unei lumi în schimbare.

Intervalul cronologic jalonat de instituţionalizarea pluralismului confesional în cadrul lumii creştine, secondat de pluralismul politic al echilibrului de putere, de expansiunea colonială şi elanul economiei de schimb, este considerat drept geneza lumii moderne, atât din perspectiva oarecum mecanicistă a manualelor şcolare, cât şi în optica interpretărilor cercetării istorice de specialitate, mai tentată să jongleze cu perioade şi concepte şi să relativizeze diviziunile didactice. Dinamica mult accelerată a evenimentelor pune în umbră evoluţiile de profunzime care au conferit caracterul ireversibil schimbărilor ce au vizat ansamblul comportamentelor şi afilierilor individuale şi colective şi au adâncit faliile care separau diverse comunităţi şi regiuni, creind premisele unei competiţii pentru care globalizarea nu reprezintă decât un stagiu de evoluţie tranzitorie.

Ultimele decenii ale secolului al XIV-lea şi începutul celui următor marchează în istoria europeană începutul epocii premoderne, o perioadă de tranziţie prin excelenţă, pentru care terminologia de compromis destinată să întrunească acordul specialiştilor interesaţi în decriptarea sensurilor sale corespunde unei realităţi în care manifestări şi atitudini proprii Evului Mediu coexistă cu factori catalizatori ai transformărilor care vor genera în ultimă analiză apariţia lumii moderne.

Ultimele decenii ale secolului al XIV-lea şi prima jumătate a secolului următor sunt considerate de exegeza medievistă drept o perioadă de criză structurală a lumii medievale, resimţită la diverse grade de acuitate la nivelul întregii Europe, dincolo de faliile sociale, confesionale sau de afilierile politice. Marasmul economic preliminat de reculul demografic produs de epidemiile de la mijlocul secolului al XIV-lea, urmat de recrudescenţa conflictelor dintre state sau de războaie civile endemice, dintre care Războiul de O Sută de Ani este doar cel mai cunoscut prin durată şi consecinţe, determină o reconfigurare a raporturilordintre stat şi societate, precum şi redefinirea relaţiei individului cu comunitatea de provenienţă.

Secolul al XIII-lea este considerat de exegeza medievistă contemporană drept un punct de turnură în evoluţia social-economică şi politică a lumii creştine în accepţiunea largă a termenului, atât în ceea ce priveşte christianitas, conglomeratul pluralist din punct de vedere etnic şi jurisdicţionalaflat sub guvernarea spirituală a Sfântului Scaun, cât şi commonwealth-ul bizantin, aflat în plin proces de recalibrare politică în condiţiile crepusculului puterii politice a imperiului bazileilor.

Seria de acorduri politice preliminate de sofisticate negocieri diplomatice şi transpuse în realitate prin angajamente militare parţiale, la capătul cărora Polonia, sau mai exact Rzecz Pospolita Polska, aşa cum înşişi polonezii numeau uniunea dintre Polonia şi Lituania, avea să dispară de pe harta Europei pentru mai bine de un secol, reprezintă unul din momentele de turnură în istoria Europei Centrale şi de Est, într-o etapă în care la nivelul mentalului colectiv al publicului instruit se contura o conştiinţă europeană de-sine-stătătoare, emancipată de sub canoanele abordărilor teologice şi făcând apel la valorile comune ale culturii şi Civilizaţiei.

Ca toate marile personalităţi ale trecutului şi prezentului, ţarul considerat întemeietorul Rusiei moderne a antagonizat opinia publică, politică şi culturală, generând admiraţia şi entuziasmul unora, egalat doar de contestaţia fără rezerve a altora. Această restituire maniheistă a jalonat cadrele unei dezbateri aflate încă în desfăşurare, purtată cu argumente aparţinând spectrului larg al ştiinţelor sociale, de la istorie şi drept la antropologie şi geopolitică.

Auspiciile sub care începea biografia politică a celui care, printr-un efort excepţional al voinţei, avea să introducă ţara sa în arhitectura politică a Europei Luminilor, aproape împotriva cursului istoriei, erau dintre cele mai nefavorabile. Succesiunea contestată a ţarului Alexei Mihailovici expunea statul pe care acesta din urmă reuşise să-i confere o relativă stabilitate instituţională şi mai ales îi asigurase o poziţie solidă în relaţiile de putere din regiune, pericolului unei dezintegrări rapide, amintind de Vremurile Tulburi, sub impactul activizării forţelor nemulţumite de compromisul între tradiţie şi inovaţie, care, cu excepţia unor cezuri revoluţionare, a reprezentat dealtfel o permanenţă în istoria ruşilor.

Majoritatea scrierilor dedicate istoriei Rusiei subliniază diferenţele între ţaratul feudal al Moscovei, dominat politic de o boierime ignorantă, anarhică şi fără viziune etatică,şi spiritual de un cler xenofob şi ostil oricăror inovaţii liturgice, sceptic faţă de progresul ştiinţific sau de eventualul dialog cu ereticii latini sau protestanţi,şi Imperiul Rus, cu o administraţie apropiată de cea occidentală, cu instituţii de învăţământ şi o elită intelectuală cunoscătoare a limbii franceze, un stat implicat în echilibrul de putere considerat cheia de boltă a securităţii înainte de Revoluţia Franceză.

Autorii primelor scrieri oamenilor şi faptelor din trecut şi-au legitimat consemnările prin clamarea adevărului celor consemnate, demonstrat prin invocarea unor mărturii care să pară credibile potenţialilor cititori, a inspiraţiei divine sau a unor experienţe personale care i-au pus în contact nemijlocit cu realităţile descrise.

Moartea celui care se dovedise ultimul unificator al Asiei Centrale, survenită în 1405, în toiul pregătirilor pentru campania spre China a însemnat accelerarea procesului de dezintegrare a structurilor statale fondate de hanii primei generaţii de cuceritori.

Prima şi cea mai vizibilă consecinţă a impactului mongol a fost resimţită de regi şi principi, iar prin intermediul oamenilor de cultură aflaţi în serviciul acestora, reverberaţiile ei au fost imortalizate prin consemnarea în scris. Ea a constat într-o reconfigurare politică de amploare, care a încercat să îmbine tradiţiile patrimoniale ale clanurilor nomade şi un fel de pragmatism sui-generis, născut dintr-o înţelegere lipsită de prejudecăţi a realităţii lumii cucerite.

Istoricii au consacrat mii de pagini şi au propus explicaţii docte pentru marile mişcări de populaţie începute în a doua jumătate a secolului al III-lea şi cunoscute de memoria colectivă drept marea migraţie a popoarelor, fără ca vreunul din argumentele propuse să fi putut dobândi prevalenţa în această dezbatere. Misiunea celor care au studiat această etapă a sfârşitului antichităţii şi a începuturilor Evului de Mijloc, pe cât de săracă în informaţii pertinente pe atât de importantă pentru geneza naţiunilor europene şi asiatice, este complicată de situaţia culturală a clanurilor intrate în istorie, de lipsa unor surse care să le explice conduita şi raţiunile care o generau.

Vastul areal geografic delimitat la sud de Golful Persic şi Marea Arabiei, de Altai şi taigaua siberiană la nord şi nord-est, de platourile semideşertice ale Podişului Iran la vest, cu un climat continental excesiv şi locuit de etnii iraniene, turcice şi mongole, profesând o religiozitate profundă, în care islamismul adus de cuceritorii arabi încorporează tradiţii ancestrale, zoroastriste şi practici şamanice, continuă să reprezinte una din marile provocări pentru arhitectura relaţiilor internaţionale, un teren al veşnicelor oportunităţi ratate sau amânate pentru mari iniţiative economice, dar şi o tentaţie pentru cercetările umaniste, între care investigaţia istorică este doar unul din aspectele mai vizibile în ultimele decenii.

Efectele obiective pe care acţiunile concrete şi interesele marilor puteri le produc asupra destinelor indivizilor şi comunităţilor le-au asigurat un plus de vizibilitate la nivelul comunicării orale şi scrise, recognoscibil cu precădere în ponderea pe care le-a conferit-o scrisul istoric. Trecutul recent şi prezentul spectaculos al naţiunilor care s-au impus ca actori de prim ordin […]

Ultimele doua secole ale istoriei Clujului stau sub semnul unor restituiri antinomice, expresie a interactiunii mai stranse cu factologia politica si cu integrarea sa in discursul national. Dualitatea viziunii este cu atat mai accentuata cu cat elementul german, de natura sa echilibreze balanta si competitia dintre romani si maghiari, tinde sa joace un rol minor […]

Regatul apostolic al Ungariei sucomba sub loviturile unei alte amenintari venite dintr-un areal extraeuropean, imperiul sultanilor, deveniti succesori de data recenta ai califilor Islamului. Natiunea maghiara pierdea odata cu infrangerea de la Mohacs corolarul politic al existentei sale, chiar daca traditia acestuia a continuat intr-o expresie sublimata in forma viitorului Principat al Transilvaniei, iar succesiunea […]

Retragerea fortelor armate si a administratiei romane lasa cele trei Dacii nord-dunarene inafara istoriei oficiale si deschidea mileniul de tacere a surselor scrise, in care solul si oamenii care l-au populat s-au aflat inafara interesului autorilor de anale si cronici, schematice si acestea si marcate de imprecizia si subiectivismul unor autori care pierdusera pretuirea pentru […]

Abordarea unor subiecte de istorie locala poate parea o abatere de la directia generala de restituire a trecutului, care a privilegiat in ultimele doua decenii si in spatiul publicistic romanesc analiza fenomenelor de profunzime, a duratei lungi in dauna expunerii mecanice si uneori subiective a faptelor si centrarea investigatiei asupra stabilirii unor similitudini intre faptele […]

Constituirea statelor medievale, cu dimensiunea sa factologică, opţiunile religioase şi cu discursul de legitimare pe care procesul îl încorporează, a dat substanţă unor vii dezbateri la nivelul scrisului istoric european, iar pe măsura apariţiei noilor metode de interogare a trecutului, aceste subiecte au început să fie frecventate şi de alţi exponenţi ai studiilor umaniste, de la lingvişti la istorici literari, de la cercetători ai folclorului la oameni ai bisericii.

ideologia şi mişcarea husită încorporează o dimensiune revoluţionară, dată de solidarizarea masivă a naţiunii, a acelei comunităţi a locuitorilor pe care o definea Ieronim de Praga, diferenţieri sociale şi privilegiale. Mica naţiune central-europeană şi-a afirmat pentru prima dată dorinţa de libertate şi capacitatea de a se opune oricărei forţe de opresiune, acea cultură a rezistenţei pe care o regăsim într-o succesiune tentantă în ciuda caracterului ei anistoric, la contemporanii lui Jan Hus, la generaţia lui Thomas Massarik sau la cea a lui Vaclav Havel…

A aduce în atenţia publică situaţia comunităţii alcătuite din cele câteva mii de persoane cu deficienţe de vedere, aşa cum sunt cunoscuţi aceştia în nomenclatura oficială, poate părea deplasată, în actualul context social românesc, când largi categorii de persoane resimt şocurile declinului economic şi mai ales incapacitatea de a se adapta ritmului de viaţă impus de globalizare. Este aproape o licenţă că astfel de oameni…

Evul mediu a fost şi continuă să fie perceput de publicul larg ca un timp al luptelor eroice pentru apărarea patriei sau a credinţei, în care suveranii şi cavalerii se disting prin fapte de arme şi şi norme de conduită de natură să-i transforme în idealuri morale pentru contemporani. O asemenea percepţie s-a născut în ambianţa intelectuală a romantismului european, istoricii şi autorii literari căutând să identifice în fragmentele unui trecut…

Transilvania reprezintă cazul clasic pentru un eventual studiu de caz asupra interpretărilor propuse pentru cele două mari jacquerii pe care le-a cunoscut voievodatul la finele evului mediu, aşa-numita răscoală de la Bobâlna din 1437-1438 şi războiul ţărănesc condus de Gheorghe Doja, din 1514. Pluralismul etnic al Transilvaniei a adăugat semnificaţiei sociale evidente pentru orice conflict între privilegiaţi şi cei de condiţie servilă, şi implicaţii etnice, fireşti pentru o lume în care specificul identitar funcţiona ca element de solidarizare a comunităţii, în cadre teritoriale variabile…

Secolul al XVI-lea a adus modificări de substanţă ale situaţiei juridice a Ţărilor Române. În condiţiile prăbuşirii regatului medieval al Ungariei sub loviturile otomane, atât Ţara Românească şi Moldova, cât şi Transilvania dobândesc un statut similar, păstrându-şi individualitatea proprie, cu preţul acceptării suzeranităţii otomane. Chiar dacă proximitatea habsburgică sau polonă a impus anumite nuanţe conduitei otomane, cele trei state au resimţit în egală măsură creşterea presiunii unui Imperiu Otoman căzut pradă crizei economice şi rigorismului religios…

Tentativele de integrare a entităţilor statale structurate pe teritoriul României pe durata evului mediu şi succesele temporare sau mai durabile ale acestora continuă să furnizeze subiecte de dezbatere pentru istoricii de la noi, dar mai presus de atât, activează sensibilităţi deosebite la nivelul discursului identitar sau al celui politic. Unirea Ţării Româneşti, Transilvaniei şi Moldovei, sub autoritatea lui Mihai Viteazul (1593-1601), unirea Moldovei cu Ţara Românească şi preliminarea României moderne, ca şi Marea Unire din 1918, alcătuiesc la nivelul mentalului colectiv românesc o serie a momentelor de graţie, jalonând afirmarea naţiunii române în plenitudinea forţei sale…

Pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, Moldova a repurtat succese răsunătoare în luptele cu turcii, dar a sfârşit prin a pierde Chilia şi Cetatea Albă şi a utiliza relaţiile cu Poarta ca mijloc de apărare a intereselor proprii în conflictul cu Polonia cruciată. Acest decalaj în privinţa performanţei politice a fost sesizat de înşişi protagoniştii evenimentelor, iar faptul este relevat de comparaţia amară pe care însăşi domnul Moldovei o făcea între izbânzile ţării sale şi succesul adus de inactivitatea lui Ivan…

Cele aproape cinci decenii ale domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504) reprezintă din perspectiva istoriografiei româneşti un moment de apogeu al Moldovei medievale ca proiect politic intern, dar mai ales punctul culminant al afirmării sale în planul relaţiilor internaţionale. Comemorarea celor 500 de ani de la moartea eroului a prilejuit o serie de manifestări omagiale, însoţite de publicistica aferentă, meritorie în parte sub aspect ştiinţific…

Dintre toate individualităţile evului mediu românesc, figura lui Vlad Ţepeş deţine un incontestabil primat din punctul de vedere al vizibilităţii interne şi internaţionale, iar faptele sau mai exact percepţia asupra lor cu care publicul larg s-a obişnuit să opereze, alimentează o întreagă mitologie politică şi civică. Istoria, literatura şi cinematografia sunt şi azi tentate să concureze la înbogăţirea imaginii sale cu nuanţe noi…