Author: Dorel Schor

Suntem dispuşi în formă de stea de mare. De fapt, madam Gurnişt e steaua, în jurul ei ne aflăm numai vecinii bărbaţi şi o ascultăm curioşi. Madam Gurnişt: Prietenei mele din Ierusalim i s-a întâmplat o nenorocire mare, ceva de necrezut. Soţul ei era într-o deplasare în Cipru… Nu ştiu ce şi cum devine cazul şi se întoarce dumnealui mai devreme… Tocmai când se afla la ea în vizită un prieten din tinereţe, un turist din America…

Ce s-ar face amintirile maturităţii fără păcatele tinereţii? // Cei care se ascund după cuvinte le aleg pe cele mai mari. // Unii sunt scoşi din funcţie, dar rămân în post…

Nu aveam lift de o săptămână… Adică blocul în care locuim era fără ascensor. S-a defectat ceva, tipul de la întreţinere a venit, a verificat şi a stabilit că s-a ars motorul. A luat motorul cu el şi a dispărut. La telefon a declarat că motorul nu e asigurat, chestia asta trebuie să coste câteva mii de dolari, fără de bani să nu-l căutăm, că nu vine…

În urmă cu circa o săptămână, cam pe la ora nouă şi patruzecişicinci, adică înainte de pauza de ceai, a intrat la mine un cetăţean care mi-a făcut o propunere uluitoare: să-i scot o măsea de minte fără anestezie! Precizez că l-am consultat şi am văzut că era vorba de un molar cu trei rădăcini, bine înfipt în maxilar, cu coroana total compromisă şi tulpina la fel…

Indignările voastre nici nu se compară cu indignările noastre… // Prostiile deştepţilor sunt mai rare, dar mai serioase. // O eroare care durează devine normă. // Mai bine te faci frate cu dracul decât cumnat cu el…

Cine se scoală devreme departe ajunge… De pildă, lucrătorii de la salubritate. // Ţara arde şi pompierii se piaptănă. // Unii au trecut, alţii au antecedente… // O situaţie fără ieşire trebuie controlată de la intrare…

Cearta dintre Boris Glazpapier şi dentistul Kleinergrois a început într-o seară, la un pahar de bere, de la un fleac atât de puţin important încât a doua zi aproape nimeni nu-şi mai amintea exact amănuntul…

Dumnealui vorbeşte de Bach, dar cu siguranţă nu a văzut nici un tablou pictat de el… // Am două veşti: una proastă şi cealaltă mult mai proastă. // Înaintea oilor trebuie să meargă un cioban, nu tot o oaie. // Abia când îşi retractează cuvintele, politicienii spun adevărul…

Dragă şi liebe Suzana,

Observi probabil că ţi-am scris “liebe”, ca semn că m-am şi acomodat cu locul şi simt că parcă m-am născut aici, departe de gălăgia şi căldura şi agitaţia permanentă de la noi. Aici e linişte, munţii sunt formidabili, iarba e verde şi deasă…

Anul trecut, când a fost în Africa neagră, la întoarcere ne-a făcut un cadou special: o lingură din lemn sculptat, lucrătură de mână, originală, specifică triburilor din Bango Bango. Chestia asta m-a încurcat grozav. Coada lingurii are vreo doi metri lungime şi căuşul vreo patruzeci de centimetri. O lingură de alungat duhurile rele…

Joia trecută vecina mea de palier a făcut cumpărături importante la un magazin universal. Printre altele zece săpunuri parfumate, de import. Ajunsă acasă constată cu stupoare că în pachet avea nu zece ci… unsprezece săpunuri parfumate, de import.

Nu orice previziune e adevărată, dar parcă poţi să ştii? // Când eşti prins cu mâţa-n sac, nu da vina pe sac. Şi nici pe mâţă… // Trecutul, ca şi viitorul, e imprevizibil. // Bunul simţ e aşa de delicat, încât se retrage discret şi dispare….

“Am un serviciu foarte bun, sunt apreciat de şefi, mi se plătesc prime, telefon, literatură, deplasări, ore suplimentare, nu pot să mă plâng…” – Bravo! îi spun politicos. Dar sunt convins că ascunde şi o nemulţumire pentru că arată palid, a încărunţit pe ici pe colo, deşi e un bărbat tânăr…

Imposibilul e contemporan cu mulţi dintre noi. // Pe câte unul îl uită Dumnezeu. La vârsta Lui e explicabil. // Iubirile neîmplinite le ţinem minte. Pe celelalte le uităm pentru că ne căsătorim. // Modestia o ai, nu o strigi.

Ascultă, amice… Ai două minute la dispoziţie? Vreau să-ţi relatez un caz din lumea teatrului, a artiştilor. Nu dau nume, că nu asta contează, e vorba de un cunoscut al meu care, ţine-te bine, a divorţat de trei ori. Ce zici de asta? Că-i o performanţă?…

A vrut să se retragă în sinea lui, dar nu a mai avut loc. // Politician e unul care strigă. Diplomat e unul care tace… // Un exemplu pentru o sitaţie fără ieşire? Constipaţia. // Perlele adevărate nu sunt de cultură…

O mulţime de oameni celebri au nume de străzi… // Şi eu am fost intelectual, dar am ieşit la pensie. // Un singur câine latră la lună, ceilalţi latră la el. // Unul a fost ales pentru că i se cuvine, altora li se cuvine pentru că au fost aleşi..

Azi mi-a mers straşnic, am găsit un loc de parcare… // Eu, când presupun ceva, sunt sigur. // Ignoranţa e mândră. // Are atât de mult noroc, că lumea a început să-l creadă prost…

Intr-o zi am avut un pacient cu nume ciudat…Se numea Dorfman Marx. Nu Max, cum am crezut o clipă, ci Marx. Adică numele întemeietorului comunismului ştiinţific etcetera… Atunci, i-am pus câteva întrebări, respectiv de unde vine, unde s-a născut, ce erau părinţii lui…

Ai găsit o greşeală gramaticală? Poţi s-o păstrezi… // Încerc să nu deranjez pe nimeni, dar unii s-au născut deranjaţi… // Tânărul merge mai repede, dar bătrânul cunoaşte drumul. // Când surpriza e regulă, regula devine surpriză…

Şi-a exprimat regretele… Şi gata, nu le mai are! // Vrem victoria cu orice preţ convenabil. // Ce s-ar face amintirile maturităţii fără păcatele tinereţii?…

Proştii au nevoie de câteva promisiuni. Deştepţii au nevoie de câţiva proşti. // Nu poţi convinge maimuţa că mierea e mai dulce decât banana. // Adevărul are o mască, minciuna are mai multe…

Şi eu care credeam că hârtiile de valoare sunt cărţile. // Toate soţiile se cred neglijate, toţi soţii se cred sub papuc…

Dumneavoastră ştiţi cum e cu folclorul… Povestea trece de la gură la ureche şi de la ureche la gură, aşa că se mai schimbă personajele după situaţie şi conjunctură. Un împărat, de pildă, se transformă în sultan sau preşedinte, în deputat dacă e cazul, depinde cine e mai important…

În compartimentul de tren eram şase persoane. Ne aştepta o călătorie lungă şi plictisitoare, ca toate călătoriile din zilele reci şi cenuşii ale începutului de iarnă. Mi-am privit tovarăşii de drum. Erau oameni obişnuiţi, preocupaţi cu ale lor…

Plouă… Vremea asta mohorâtă, cu norii zdrenţuiţi atârnând pe firele de telegraf, mă indispune teribil. Nu degeaba spunea poetul că, în asemenea condiţii, îl apucă o tristeţe iremediabilă. Fenomenul e absolut general, indispoziţia e totală, să te mai miri că unii scriu versuri…

Au venit la mine copiii din bloc şi m-au întrebat: Ai auzit de Cenuşăreasa? De Cinderella? – Aia cu pantoful, care s-a combinat cu prinţul? am răspuns eu competent. Sigur că da… Ce s-a mai întâmplat cu ea?…

Nu de mult se eliberează la noi un post mai important. Şeful s-a gândit să-l promoveze pe un tip cam şters, dar foarte constincios, care lucrează de mulţi ani la noi şi cunoaşte toate chiţibuşurile. Îl cheamă Filip…

În ultima vreme, aşa cam de o jumătate de an, Şimon Şeinerovici şi-a făcut un obicei tâmpit. Apare la mine în fiecare zi, către seară, la ora când îmi beau cafeluţa şi intenţionez să citesc ziarul. Se consideră de-al casei, ia loc în fotoliu şi caută sămânţă de vorbă…

Ca să faci haz de necaz trebuie să le ai pe amândouă. // Unii au ieşit din maimuţă mai devreme, alţii mai târziu şi mai sunt unii care încă nu au ieşit. // Musafirul stă puţin, dar vede multe. // Cine curăţă riscă să se murdărească…

Nu de mult, într-o dimineaţă, Menaşe l-a ajutat pe unul Benedict, care stătea neputincios pe marginea drumului pentru că i se descărcase bateria. Deşi se grăbea şi cu toate că nu-l cunoştea nici măcar din vedere pe individ, Menaşe a oprit, a deschis capota automobilului şi l-a “încărcat” pe respectivul. Mai târziu s-a adeverit că gestul fusese…

Un specialist nu trebuie să fie expert, dar un expert e musai să fie specialist. // Ics e leneş şi mincinos, spre deosebire de Zet care e şi beţiv… // Caracterizare: poet pe dinafară, prozator pe dinăuntru. // Fondul sonor cel mai greu de obţinut e liniştea…

Pe vremea când Boris Israelovici Glazpapir era tânăr, frumos şi nici nu bănuia că va fi numit şef de sindicat, făcea curte unei fete simpatice şi brunete, de familie bună şi cu origine sănătoasă. S-a întâmplat însă că vara şi chiar toamna au trecut, s-a făcut, cum se spune, al dracului de frig…

Cică venind odată acasă pe neaşteptate, mai devreme decât s-ar fi cuvenit, adică pe la vreo unsprezece înainte de amiază, zmeul cel mititel găsi uşa apartamentului bine ferecată. Sună el cât sună, bătu cu şi fără răbdare în oţelul ghintuit şi, dacă văzu că nimeni nu se grăbeşte să-i deschidă…

Ce e scris cu litere mici nu e niciodată în interesul tău. // Acasă e un loc la care se gândesc de regulă cei plecaţi de acolo… // Ştiam că e deştept, dar nu că îi crede proşti pe toţi ceilalţi. // Nu fă al doilea pas înainte de a-l face pe primul !

Minciuna presupune studii superioare adevărului. // Nicăieri nu este mai bine decât în altă parte. // Un idiot bogat este considerat, în primul rând, bogat. Un idiot sărac este considerat, în primul rând, idiot. // Cine nu-i iubeşte pe proşti are tare mulţi duşmani…

Mulţi oameni şi-au pierdut speranţa… Şi nimeni n-a găsit-o. // Adevărul gol-goluţ nu are ce căuta în public, nu e decent. // Deştepţii au îndoieli, numai proştii sunt siguri…Ştiu asta cu certitudine! // Unii au umor, nu glumă…

O idee originală stă la baza unei expoziţii colective deschisă în sala mare a galeriei centrale din satul artiştilor de la Ein Hod. Tematica: Superstiţiile şi prejudecăţile, aşa cum le văd şi le interpretează artiştii plastici. Mai toţi suntem de acord că superstiţiile sunt o credinţă primitivă…

Vrei să fii respectat? Spune aproape întotdeauna adevărul. // Timpul le rezolvă pe toate, dar trebuie ajutat. // În lipsa curajului, orice calitate păleşte. // Norocul e ca o minge. Când îl ai, îi dai cu piciorul. Şi apoi fugi după el! …

Ceea ce e foarte simplu nu are nevoie de explicaţii… Dar ce e simplu pentru unii, e complicat pentru alţii. Du-te şi explică asta! // Prostia costă mult pentru că manopera e scumpă. // Cine se da şmecher riscă să pice de fraier.

Dacă te ocupi de proşti, nu mai ai timp pentru deştepţi. // Fereşte-te de umorul omului pe care îl dor măselele. // Lebăda cânta de fiecare dată când moare… (citat). // Pragmatismul slăbeşte patriotismul…

Într-o joi, cam pe la orele amiezii, domnul Ştrudelman intră într-un mare magazin universal, cu intenţia clară şi bine delimitată de a-şi cumpăra un set de cinci lame de bărbierit. Trebuie să precizez că, de obicei, domnul Ştrudelman nu se ocupă de cumpărături, dar aşa se întâmplă în viaţă, vine un moment când orice bărbat simte nevoia să-şi facă un cadou necesar…

Ai şanse mici pentru o funcţie mare, dar şanse mari pentru o funcţie mică. // Vedem viaţa în roz, uneori cu picăţele. // Răul e şi el relativ. Şi când e foarte relativ, e relativ bine… // Mulţi critică, dar puţini încearcă să schimbe ceva…

“Ca să nu avem probleme, vom discuta numai cu cine ne aprobă…” // Minciuna credibilă se bazează pe un sîmbure de adevăr. // Prostia se plăteşte, dar uneori te mai poţi tocmi. // “Nu vreau să dau lecţii la nimeni, mai ales gratuite”…

Recent, într-o vineri seară, tocmai ieşisem de sub duş cînd cineva a sunat discret. A deschis soţia, am auzit frînturi de dialog în uşa şi, cînd am apărut în largul meu halat de baie cu glugă, care mă transformă în călugăr capucin, am văzut un domn şi o doamna însoţiţi de doi adolescenţi care priveau curioşi în jur…

Milităm ca fiecare săptămâna să aibe un week-end… // Fie criza cît de mare, groparul nu duce lipsă de clienţi. // Moralitatea face mai mult decît legea. // Accept prostul cinstit, dar nu pe cel înregimentat…

Un condiment în exces poate face de nemâncat cel mai grozav aliment. // Umorul îndeamnă la reflecţie, dar nu toţi sesizează îndemnul. // Dacă furtul era fără riscuri, ce-ai fi vrut să-ţi aduc? // Nu contează ce ştii, ci pe cine ştii…

Când spui numai adevărul, nu te mai crede nimeni… // Praful de pe toba mică nu se compară cu praful de pe toba mare. // “Eu respect toate tradiţiile dar nu chiar ale tuturor”. // Nu da cu piciorul în stupul de albine şi nici cu palma în urs…

De necrezut ce necazuri poate avea un om atât de corect profesional ca doctorul Samuel, tocmai acum când trebuie să primească titlul de profesor. Şi totul din cauza femeilor… Cherchez la femme!…

Nu era foarte târziu… Era abia trecut de zece seara, după orarul de vară, dar Menaşe şi Rozica se şi băgaseră în pat pentru că el vroia să citească ziarul, iar ea nu avea ce să vadă la televizor. Menaşe era bine cufundat în lectură, tocmai apăruse un precalcul despre majorările de salarii, cu un tabel bruto şi neto…

… Şi aşa, din vorbă în vorbă şi din discuţie în discuţie, clienta despre care am pomenit a făcut o afirmaţie în sensul că ea dispune şi că are un magazin în centru plus două pensii de la doi soţi răposaţi, dar că din păcate continuă să fie văduva, din lipsa de ocazii potrivite. Şi că, la drept vorbind, nici nu ar fi interesată să se chiar mărite, acest lucru presupunând complicaţii birocratice…

Nu mai ţin minte exact cum am ajuns tocmai la domnul Solomonică, pentru că povestea a început cu câteva luni în urmă. În orice caz, aveam nevoie de un dulap, sau cel puţin, aşa hotărâse soţia mea. Adevărul este că se adunaseră o mulţime de boarfe, mă refer la rochii şi fuste, lucruri de ale copiilor, unele demodate, altele rămase mici care nu mai aveau loc în şifonier…

De mâine intru în concediu pe două săptămâni, zâmbeşte mulţumit Menase. Am de gând să-mi fac de cap… În primul rând, arunc undeva deşteptătorul, să nu-l văd, să nu-l aud. Dorm cât intră-n mine! Mă scol, îmi fac o cafeluţă tare, bine calculată, aburindă, băută în tihnă, cu o ţigară bună, o plăcere…

Într-o zi, s-a nimerit lîngă mine în autobuz un tip pe care îl cunoşteam din vedere. Pentru că aveam de făcut un drum lung, am considerat că e momentul să facem în sfîrşit cunoştinţă, iar el s-a recomandat: Ponedelnikman…

Şansele ca un om să fie deştept sau dimpotrivă sunt egale. Dar după ce vorbeşte, îndoielile dispar. // Nu mai credem în promisiuni electorale. Suntem atei politici. // Pînă să-l întâlneşti pe Făt Frumos, trebuie să săruţi multe broaşte (int). // Cetăţeanul inutil….

Chiar şi o gură amărîta poate spune adevărul adevărat. // S-au întrebat dacă e prost, sau se preface… Dar el era corect. // Pînă acum era un chiloţel oarecare în întreprindere, dar acum a devenit indispensabil! …

Nu am fost prea încântat când am primit misiunea de a ţine un ciclu de conferinţe pe teme electorale. Din trei motive: mie nu îmi plac conferinţele, nu îmi plac ciclurile şi nu-mi place politica. In plus, fusesem repartizat la o instituţie medicală deosebită pentru care nu aveam nici cea mai mică atracţie. Nu aveam însă nici de ales, fiind o acţiune de voluntariat…

Un parfum (prea) puternic acoperă, de regulă, o putoare (prea) mare. // Vom obţine victoria cu orice preţ convenabil… // Impozitele sunt un fel de taxa de protecţie…

Reputatul scriitor umorist Andy Kessler, cunoscut şi din emisiunile cu Mircea Crişan de pe vremuri sub pseudonimul Alexandru Andy, mă invită la o expoziţie deschisă la Institutul Cultural Român din Tel Aviv. Mă duc cu plăcere pentru că o cunosc pe Livia, soţia lui, şi mai ştiu cât suflet şi energie a depus la organizarea expoziţiei precedente de la I.C.R., a grupării artistice “Culoarea în natura”…

Punctualitatea e politeţea regilor, dar noi nu suntem monarhişti! // I-am spus să stea cu burta pe carte… A încercat şi cu cartea pe burtă. E incomod. // Nu poţi cumpăra dragostea, dar plăteşti mult pentru ea (zicere idiş). // Justiţia trebuie să fie rea! // Toţi suntem egali. Nu înseamnă însă că neghiobul este egalul înţeleptului (Pitagora)…

În ziua de astăzi, afirmă doamna Oiterman, nu mai poţi avea încredere în nimeni, nici măcar în persoanele cele mai apropiate!… Asta chiar aşa este, confirmă Leopold sub privirile aprobatoare ale nevestei sale. Să luăm de exemplu…

Nu toţi analfabeţii erau şefi, dar toţi şefii erau analfabeţi. // Tipii foarte activi nu pierd vremea cu gînditul. // Ignorant e cel care nu ştie că nu ştie… // Diplomatul gândeşte de două ori înainte de a nu spune nimic…

Umorul te salvează oriunde şi oricînd, dacă nu te înfundă mai tare… // “Am mai auzit chestia asta, e dèja vu!” // Bea apă din izvorul de unde beau caii. Calul nu bea niciodată dintr-o apă rea (Serafim de Sarov)…

Unii nu ştiu ce scriu, dar mai mulţi nu înţeleg ce citesc. // Cînd surprizele sînt regulă, regula devine surpriză… // Proştii mor, dar prostia e nemuritoare. // Un bun politician trebuie să aibe memoria scurtă…

Fiecare are dreptul la o părere. Chiar şi la două dacă se răzgîndeşte… // Nu poţi reproşa cuiva că are noroc. Dar ai voie să-l invidiezi. // Apreciem lumina, dar pe întuneric se doarme mai bine…

– Unde crezi că am fost ieri după masă? mă întreabă Menase cu aerul că-mi pregăteşte o surpriză plăcută. N-ai să ghiceşti! Am plecat cu Rozica pe la două după masă şi ne-am întors după opt… / – Habar n-am… La un picnic? / – Picnic în mijlocul săptămânii? zice Menase. În timpul slujbei? Am fost la o înmormântare…

E o zi din acelea pe care meteorologul le anunţă cu cerul parţial acoperit şi averse de ploaie posibile. S-a făcut şi mai răcoare, deşi e aproape de amiază. Unde ai putea să stai la o discuţie plăcută şi folositoare, când eşti pensionar, dacă nu la cafeneaua “Intermezzo”. Aici niciodată nu e aglomerat şi nici nu intră toţi derbedeii pentru că e un loc mai curăţel şi ei habar nu au ce-i aia intermezzo…

Nu crede! Groapa din faţa ta e o iluzie. Mergi înainte! // Frica se simte în genunchi. // Greu e să scrii şi să gândeşti la ce scrii simultan. // Noaptea are o mie de ochi. Păcat că sunt închişi…

Boris Israelovici Glazpapir mă întîlneşte la intrarea în ascensor şi-mi comunică, pe un ton indiferent: – Leopold a fost avansat. Chestiunea asta o să-i prindă foarte bine la pensie pentru că se iau în consideraţie la calcul ultimii ani de activitate. Cu alte cuvinte, dacă Leopold va primi acum o majorare de aproximativ cincisprezece la sută…

Nu tot ce-i logic e legal, nu tot ce e legal e logic! // Intră cine vrea (dar cine vrea?), iese cine poate (dar cine poate?). // Diferenţa dintre posibil şi imposibil stă în particola im. // Inteligenţa şubredă are nevoie de proptele solide…

Nu-i acelaşi lucru dacă nu ştii, nu vrei, nu poţi sau nu crezi. // O armată de oi condusă de un leu va bate o armată de lei, condusa de o oaie. // Au sărit pe noi cu secera şi ciocanul… // Deşteptul promite şi prostul trage nădejde (folclor electoral)…

Iar acum, ca întotdeauna când se schimbau directorii, Marcu avea emoţii nemărturisite nimănui, dar profunde: de câteva zile se instalase un director nou, al cincilea în ordine, despre care se povesteau diverse. Că e un ofiţer superior demobilizat, un tip foarte sever…

Boris Israelovici Glazpapier îşi suflă nasul într-o batistă enormă, sovietică, şi mi se plânge:
– Am o rudă în Canada. Nu mă întreba exact cum mi-e rudă, că nu ştiu. Un om foarte cumsecade, ceva mai în vârstă, are un restaurant chinezesc la Montreal. Restaurantul se numeşte Fay-Bysh. De ce? Foarte simplu, pentru că pe el îl cheamă Faibiş…

Pe vremea când Leopold Gurnişt fusese internat la sanatoriu, îl vizitaseră aproape toţi vecinii. În afară de Marcu de la supermarket şi de Haim Nasgâtaşvili…

Oamenii sunt ca vinul: unul e dulce, altul demi-sec şi altul cu totul sec. // “Acceptam competiţia cu condiţia să fim câştigători”. // Degeaba strângi de gât cocoşul… Zorile tot vin (proverb)…

Ultima oara când l-am vizitat pe domnul Ghezuntertoit, am fost serviţi, printre alte bunătăţi, cu o brânză specială. Doamnele chiar au lăudat fineţea moleculelor, sau aşa ceva, eu nu mă pricep şi nici nu mă omor după brânză, decât dacă e un caş proaspăt sau telemea…

Tot ce urcă va trebui să coboare… În afară de preţuri! // Ştiinţa nu se măsoară în kilograme. // Eşti tânăr şi prost? Nu fii necăjit, tinereţea trece. // Nu te supăra de întrebare: când gândeşti, unde te doare? (semi-folclor)…

Pesimistul caută speranţa în urmă. // Îmi plac cei care nu-s de acord cu mine. Avem ce discuta. // Spălat pe creier? Era mai bine dacă-i spălau picioarele… // Etica şi politica nu merg întotdeauna împreună…

În fiecare dimineaţă, când mă duc la slujbă, mă întâlnesc la lift cu vecinul meu, Ariel. În loc de salut, mă întreba: “Ce se mai aude? Ce mai faci?” … Pentru ca sunt atât de drăguţi şi se interesează zilnic ce mai fac, iar eu nici nu apuc să le răspund, m-am hotărât să fiu politicos şi bine educat…

Uneori ne lăsăm păcăliţi de cuvinte, alteori de tăceri… // Statisticile nu mint niciodată, numai interpretarea lor. // Ideile turtite nu pătrund nicăieri. // Şi Aleea Gânditorilor poate duce la o fundătură….

O expoziţie oarecum deosebită, organizată aproape de centenarul apariţiei curentului artistic Dada, se deschide în spaţiul oferit de “Târgul Oriental” din portul Tel Aviv. Aşa cum e şi firesc, evenimentul e organizat în colaborare cu Muzeul Iancu – Dada din satul artiştilor de la Ein Hod…

Surdul dansează după orice melodie. // L-au recunoscut abia când s-a întors cu spatele. // Tocmai cei cu mâinile murdare umblă cu mânuşi de mătase. // Prea mult adevăr oboseşte…

Voi căuta să fiu cât mai sincer: când domnul Ghezuntertoit m-a invitat sâmbăta trecută la sindrofie, am mulţumit politicos, dar nu aveam nici un chef să mă duc. Chiar i-am spus doamnei Gurnişt, cu care m-am întâlnit nu mult după acea, în ascensor…

Ce fetiţă bună, îmi spune madam Brodiciche înduioşată, ce familie onorabilă, ce educaţie cum nu mai găseşti astăzi în multe case… Şi aşa o partidă i se propune lui Simon Şeinerovici, care-i trecut prin ciur si prin dârmon, că a umblat, numai eu ştiu, cu un milion de fâţe…

Când primea musafiri de la oraş, Victor, care se mândrea cu livada lui de lămâi, aştepta să sosească toţi invitaţii şi apoi îi poftea în partea cu pomii cei mai încărcaţi de roade. Aici, îi ruga cică să-l ajute, să dea fiecare o mâna de ajutor benevol la culesul fructelor…

Unii au numai argumente. Alţii au numai contra-argumente. // Bigamul este un om care face aceeaşi greşeală de două ori. // Am avea mai multă încredere în medici dacă măcar ei ar fi sănătoşi. // Sunt unii care atunci când nu au ce să spună, lasă impresia că au de ce să tacă…

Diana a studiat la o facultate de la Politehnica din Bucureşti. În anul când ea a absolvit facultatea şi a primit diploma de inginer, un alt personaj, mult mai important, a devenit prima academiciană din ţară, ca poziţie ştiinţifică şi largă reputaţie internaţională…

Lumea crede că e inteligent, dar eu văd că are mult noroc… // Nici natura nu-i perfectă, mai face şi greşeli… Dă-i o şansă! // Mama m-a învăţat să vorbesc, soţia m-a învăţat să tac (idiş). // Nu fi prost fără să gândeşti… Gândeşte întâi!…

Ce-i nou? am întrebat. Păi, nu ştii? Astă noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel măcelarul. Că ştii, pe lângă toate care le avea dinainte, în ultima vreme se lărgise, găseai la el o bucăţică bună de mezel, pastramă, costiţă afumată, caşcaval şi chiar urdă proaspătă…

“La noi predomină limba maternă întrucât tata e foarte tăcut”. // Unii fug de realitate… Alţii, în schimb, o şi întrec. // Mulţi sunt proşti, dar noroc tot nu au… // “Dragă doamnă, meritaţi un sărut… Vă rămân veşnic îndatorat.

Nu-i destul să fii sărac pentru ca să fii cinstit, dar ajunge să fii cinstit ca să fii sărac. // Primul ţar din istoria Rusiei a fost Ivan al IV-lea (manual). // Justiţia e legată la ochi, dar nu e oarbă… // Nici o înţelegere nu-i mai rea decât lipsa oricărei înţelegeri…

Trebuie să-l asculţi vorbind pe unul ca el, pentru ca să-i apreciezi cum se cuvine pe cei care tac. // Fiecare rămâne cu amintirile pe care le merită. // Nici un sfert din minciunile care se spun despre mine nu-s adevărate. // Viaţa este o excursie organizată…

În urmă cu vreo două săptămâni, într-o sâmbătă dimineaţă, Rozica l-a chemat pe Menase în dormitor, a deschis larg uşile dulapului de haine şi, pe un ton care nu admitea repică, i-a spus: “-Afară! Afară cu ele!”. “- Nu înţeleg… Afară cu care “toate”?” “Cu toate boarfele astea inutile…”

Va amintiţi de ultimul hamsin? A fost o arşiţă teribilă… Şi a ţinut câteva zile drăcia aia de căldură, nici măcar pe seară nu s-a răcorit… Ei bine, în zilele alea de cuptor s-a întâmplat ceva interesant…

Minciuna presupune studii superioare adevărului. // Cel mai mult îmi place să mă întîlnesc cu şefii mei care au ieşit deja la pensie. // Nicăieri nu este mai bine decât în altă parte. // Un idiot bogat este considerat, în primul rând, bogat. Un idiot sărac este considerat, în primul rând, idiot…

Şi-a pus masca şi, în felul acesta, s-a demascat. // Aşa e omul: se supără şi pe cel care îl amăgeşte şi pe cel care îl dezamăgeşte. // Aceleaşi distanţe ne apropie şi ne îndepărtează. // Cine îţi spune “gândeşte-te bine”, vrea să spună “gândeşte-te altfel”…

Nu orice om care-ţi face un serviciu este om de serviciu. // El şi-a scos frunzele de laur, ea şi-a scos frunza de viţă… (roman). // “Cercul originarilor din tată în fiu”…