Author: Daniela Voiculescu

am mers atâta cale… fără tine. stau şi te privesc, deşi nu eşti lângă mine… şi zâmbesc, pentaclu de primulă, solară recunoaştere a primăverii care a venit pe respiraţia înţeleptului copil… şi târziul e o adiere a minunii de simplu, e ca şi cum ai aduna sărutul meu cu sărutul tău, braţele mele cu braţele […]

dimineaţă de ianuarie, suc de portocale şi fulgi de zăpadă. diavolul râde-ntr-un colţ metalic. din nod în nod… timpul îşi scutură genele. praful dansează pe depărtări, ca o mandală roşie, îndrăgostită, lină iluzie de Şeherezadă… ce picură a comentariu virtual, nocturn… nu te uita la buletinul meteo. uită-te în ochii ei… acum, cât mai ai […]

abia ninge… parcă liniştea s-ar linişti, încercând să numere amintiri de pentaclu, sidefate-n roz violaceu… zâmbete de flori de migdal. mă doare osul cu himere, mă doare el şi caii lui Nichita, mă doare el şi inima-ntâmplării. şi tot deşir din mine plânsul… haina cu oase dansatoare tresare. tâmpla dreaptă mi se va face cupolă, […]

eu sunt trează… mereu, e ceva răsturnat în mine, care priveşte mozaicul lumilor, iar un pahar cu apă rece, turnat în cap… ar suna ca un pleonasm, ar semăna cu o bicicletă dublă închiriată de veveriţele din Washington! ciudat, hazliu, ca şi cum ochiul s-ar dizolva pe o coadă de rimel răsunător… un ceva în […]

stau şi mă gândesc… cum m-ai pierdut? de fapt, cum m-ai pierdut şi a doua oară, şi a treia oară? unde te va duce drumul, motanule filozof? cum ai să înnozi cozile viselor? mi-aduc aminte de focul dragostei! şi-mi cad lacrimi de toamnă, puţin reci… şi tresar! pe mine, violeta, unde mă va duce drumul? […]

ninge cu sclipici… parcă timpul s-ar fi făcut ploaie cu licuricii dorinţelor! şi sufletul e cald, alunecare de magie, ca şi cum tu ai fi lângă mine şi am asculta îmbrăţişaţi… Elvis Presley – Can’t help falling in love. doar încheietura mâinii drepte mă doare, mă taie strigătul ce cade înţelept în litere… şi sângele […]

între noi… timpul. un evantai alb. ne aşteaptă cuvintele, sângele care trece prin nodul iubirii… între vise… destinul. în cămaşă albă. îmbrăţişarea simplă a unui voal de lumină din ochii raiului… învaţăm dragostea adevărată. eu… să cred că se răstoarnă depărtarea, de-atâta dor! tu… să crezi în liniştea Evei, la sânul ei, câmp de lavandă! […]

TREMUR INTERIOR e sâmbătă… e septembrie… e prima toamnă când iubesc şi sunt iubită. chiar dacă totul se întâmplă pe o adresă de email, sufletul meu porneşte spre adevăr – şi totuşi există iubire… privesc vaza: trandafiri, pelin şi busuioc. nu mă complic cu niciun weekend. privesc pădurea: stejari, salcâmi şi brazi. privesc ploaia şi […]

ţi-am adunat ghinde, vâsc, merişor şi puţină lumină de toamnă… din trifoi! ţi-am trimis câte-o şoaptă de dor, când poteca respira încet, ca un nor din voal de mireasă. ţi-am arătat şi oraşul, pe înserat. biserica, „slow life”. şirul de florari, cu zâmbete stranii, de parcă ar pune în fiecare buchet… câte un remediu homeopatic! […]

oricât aş vrea să fug de adevăr, tot simt nodul din gât. oricât aş încerca să rămân cu visul care m-a adus până aici, nu se mai poate… trebuie să desluşesc durerea care mă fulgeră, tunetul care se apropie, topazul mystic pus să ţină locul curcubeului… sau să te iubesc în alt timp, cu fire […]

ce uşor e să plângi în hohote, de fapt, să înţelegi cât de mic e timpul în faţa iubirii… o iubesc mult pe Flavia, aş vrea să-i desfac aripile de înger – ea încă nu ştie să zboare, a strâns prea multă frică, prea multă nepăsare din partea lumii, încât cerul ei s-a întâmplat vis, […]

după ce am citit „Jurnalul Naţional”, m-a copleşit o negură de dezamăgire. se suferă. procentajul creşte, ţara lăcrimează doar la un click! românii nu au priceput că viaţa e scurtă, că lecţia cu „faptele bune” li s-a predat pentru a-şi putea înălţa sufletul… cruzimea a devenit ceva normal, trădarea, un lucru necesar, furatul, ceva distractiv, […]

sughit. s-ar putea să fie de la covrig. sau se gândeşte cineva la mine… cineva îmbrăcat în trening. aş vrea să discut cu el despre diferenţele dintre noi, pentru că ştiu că ne vor face viaţa amară, dar el a descoperit mireasma lumii noastre… şi m-a invitat prin tunelul unui baton de scorţişoară! altă viaţă […]

ochii mei sunt flăcările unor ploi de toamnă… violete. disperarea mea, ropot sălbatic pe inima clipei, vine din impulsul unei oglinzi care se crapă între realitate şi laşitate. se preferă femeia-magician, iluzia… doar la un pocnet din degete! să vină Andreea Marin, Mihaela Rădulescu, Elena Udrea şi Elena Băsescu… da, să vină! şi dacă ar […]

lecţia pe care o dă moartea… despre viaţă! o vedem cu toţii. trebuie să realizăm că trăim şi să trăim… realizându-ne! trebuie să ne aducem aminte că bucuria este un lucru sfânt, iar iubirea este sămânţa bucuriei! „să ne iubim aproapele”… este un îndemn tot mai greu de realizat, pentru că vremurile sunt tulburi, dezlănţuite […]

nu mă fotografiaţi, când citesc ziarele! de la o minciună, la alta… hârtia începe să strige cât mistreţii împuşcaţi la Balc, ieri, la prânz. mă uit pe a treia pagină a ziarului Libertatea şi chipul lui Ion Ţiriac se află într-un cerc roşu. da, mă doare! ce? capcana banilor! şi mi-aduc aminte de copilărie… certam […]

m-am dus ca la farmacie… pe reţeta mea scria „iubire”… dar el mi-a spus: nu avem! te vei sacrifica pentru familie! ăsta o să fie sfârşitul meu? să-mi tai aripile şi să mă ascund, să-mi iau visele şi să le vând? să mă arunc? da… totul să semene cu o viaţă de robot… ştiu… roboţii […]

tu ai fost trifoiul meu, zâmbetul şi lumina… tu ai căzut pe sufletul meu vândut… şi-ai citit: femeia în tărâmul uitării! ai reuşit să mă trezeşti, dar când m-am privit în oglindă… aveam două suflete în piept! nu ştiu la care rol să renunţ, amândouă au acelaşi gust, de închisoare… soţie pe o hârtie, amantă […]

zarurile au fost aruncate între răsărit şi apus… canguri albi, stropiţi cu tuş! jucăuşi… şi ne-am privit în oglinda sincerităţii… boboci de bujori, strălucitori! în nopţi cu lună plină… din versuri cazate în nebunia unui circuit de „pixel hotel”! hoinari prin cel mai simplu timp… renunţând la tot! chiar şi la adidaşii originali! 29 martie […]

am să mă fac, iar, nălucă, vers rozalb care numără mătănii, mărunţişuri şi florete de suspin. am să trăiesc din nimic, mirându-mă de visul meu floribund… care-şi pune talere de echinocţiu, simple… vocală şi consoană, egale, cu inimi de nopal… 15 februarie 2009, 11:31 Orphika, 2009

repede, o femeie! repede, un hamburger! repede, o cafea! ca şi cum viaţa ar fi un film ce se derulează pe increase speed. şi, în efervescenţa asta, eşti în stare să ceri şi moartea… tot repede! să suni la taxi… şi în bagaje să pui: o femeie, un hamburger şi o cafea! cine ne schimbă, […]

a nins, trist, ca şi cum ar fi ultima zăpadă. un plâns. închid ochii, să-mi mângâi sufletul, trist, istovit. un cimitir. am pierdut iubirea, a fugit… vinovată, pe lumina stranie a pietrelor din oraşul pierdut. şi tăcerea ei este sfâşietoare, cămaşă roşie din coajă de tamarilla. şi-am să tac şi eu, colecţie de cuţite ascuţite […]

el a visat la sufletul unei magnolii de oţel! şi mica lui bănuială, balon colorat cu roşu marţian… a vrut să zboare cât mai sus! pe vers de lună plină, verde, romantică… ochi de Venus. şi-aşa, fragil, şi-a făcut infuzie de dragoste… din cele o mie de petale ale lotusului… nimic nu este imposibil! de […]

nu trebuie să mai întreb nimic, pustiul mă face să îngenunchez. există o clipă simplă, care vine mereu să îţi aducă aminte de iubire… ea nu se poate înlocui. e cea mai dulce pasăre… doar lumina ei te divinizează. te face să zbori, să chemi… nu trebuie să mai întreb nimic, doar să iubesc… 22 […]

m-a apucat paranormalul după Felix… dar partea bună! şi anii mei s-au înmulţit ca paginile unei cărţi despre vise, şi visele mele le-ai visat şi tu… şi ne-am iubit aşa… şi ne-am zâmbit aşa… prin perdelele toamnei, ghicindu-ne unul pe altul… ningând, apoi! de dorul cel mai alb… mirosind, apoi! a ploi de primăvară, a […]

m-am săturat de renunţări… mereu a trebuit să renunţ la câte ceva… obiecte, oameni, sentimente… când simţi că începi să te sufoci, arunci! de-atâta ipocrizie, nu mai poţi vedea lucrurile mărunte, de unde porneşte adevărul! am renunţat la televizor, la acele voci care îţi intră în casă şi te mint! am renunţat şi la omul […]

eu nu sunt Kristina, creatoarea de pălării nebune… atelierul meu nu se numeşte Dog Work. şi nici nu petrec… cu personajele din povestea „Alice in Ţara Minunilor”! eu sunt doar o agendă în miniatură, femeia dintr-un pix japonez… gata să îţi servească o aromă, din „biblioteca” de ceaiuri! m-am schimbat. şi zâmbetul meu… se ascunde […]

am sufletul trist… ploaie de toamnă, mister pierdut pe chip de nălucă! ne pierdem, iubitule… în colţurile ceţoase ale unei case de păianjen! şi-am să uit, iar, să fiu femeie, melodie japoneză, poezie pe nuanţe de sensibilitate… şi-am să adorm, iar, în pantecul visului rotund, umbreluţă portocalie… cu o mie de cocori! 26 septembrie 2008, […]

urechile monstruoase s-au ascuns, după ce au crescut şi mai mult, în câteva cuvinte… s-au rotit, ca un carusel pornit din senin, mi-au urmărit mişcările inimii… şi au căzut! în coşul meu de gunoi, în care am adunat atâtea lucruri care m-au durut… neîncrederea doare cel mai tare! nu trece nici cu biscuiţi scoţieni, nici […]

uitasem albul… cum se pune omătul! pierdusem strălucirea pomilor ninşi, vibraţia crengilor de brad, emoţia steluţelor vanilate… uitasem sâmburele de adevăr şi cercul romantic, cercul violet! pierdusem scrisoarea din New York, a Virginiei O’Hanlon… şi răspunsul redactorului-şef! uitasem de tine, Moş Crăciun, pierdusem dorinţa… şi existenţa lucrurilor invizibile! uitasem timpul bucuriei, pierdusem florile copilăriei, dalbe! […]

dacă în 1994, pe 9 ianuarie, la 20:45, aş fi părăsit această lume… nu s-ar fi schimbat nimic! mi-a stat inima, apoi a pornit… nu ştiu de ce. când m-am trezit, la reanimare, am privit geamul imens şi noaptea! nimeni nu poate să înţeleagă cât de greu îţi este când te întorci din altă lume! […]

mulţi vor să mă cumpere, să liciteze pentru gândul meu, ascuns în febra aşteptării… şi de Sărbători, la Matu’ Sava, în tinda casei, pe o masă, se află un blid cu grâu verde, care pare a foşni… sub lumina blândă a unei lumânări albe de ceară! românii, care nu mai sunt români, mimează Crăciunul, îl […]

După câteva încercări de a scrie despre un copil întâlnit astăzi, în autobuz… am ajuns la concluzia că degeaba scriu! Poate ar trebui să-mi dezvelesc pieptul de leu… şi să strig! Poate ar trebui să-mi dăruiesc sufletul, floare de bumbac… unei lumi care se pierde! În solniţa bogatului, sarea are gust de bani! În balanţa […]

Prietena mea, Denisa Popescu, mă invită mereu la diverse acţiuni culturale. Acum cateva zile, m-a anuntat că joi, 30 octombrie 2008, Florian Silişteanu îşi va lansa volumul de versuri „PĂMÂNT NICĂIERI”. Florian, prieten vechi de douăzeci de ani… Recitam poezii cu el, pe la diverse instituţii, am apucat un an de „activitate” pe vremea comunistă! […]

la majorat, tinerii primesc tot felul de cadouri, dar eu am primit un înger păzitor! şi m-am schimbat… ochii mei sunt plini de Lumină, pentru că am învăţat cel mai simplu mister… sunt copilul Domnului, creat după chipul şi asemănarea Sa! şi anii au trecut, ca să mai învăţ ceva! iubirea este expresia cea mai […]

când văd cum se umflă lumea… cât se înghesuie în faţa ridicolului… devin un portret de Rafael, un portret papal… privirea mi se schimbă şi caută să tacă… sufletul mi se adună într-o bătrâneţe lină… şi simt… încăpăţânarea lumii… coarnele ei fără rost… şi regret, o las în urmă… sunt doar eu şi Dumnezeu, sunt […]

Nu m-am gândit că voi termina cartea cu un eseu despre Logan, deşi existenţa familiei mele se bazează pe evoluţia lui şi a fabricii care l-a creat. Soţul meu face parte din marea echipă Dacia… de trei decenii! Dacă dau timpul înapoi, mă văd într-o Dacia albastră ca cerul, condusă de fratele meu. Eram un […]

dansul flamenco nu este pentru politician… iar ochiul de vulpe nu se potriveşte artistului! nici nu mă aşteptam să gust ştirile din ziare şi drumul bătătorit al ceasului, când se sparg în figuri presupuşii eroi ai ţării… ei doar se prefac, nu înţeleg ce căutăm noi, nu-şi mai aduc aminte nici ce-şi doreau în copilărie, […]

televizorul mă usucă, l-am vândut, demult, unui colţ jupuit… de cameră, care-şi ţine suzeta în albul unui timp neîncheiat la cămaşă… el flutură un steag decolorat, zdrenţuros… mă anunţă să-l schimb, ca pe un copil mic, dornic să-mi umble prin ochi! poate că sunt vinovată, căutând să-mi scot evantaiul cu fluturi zglobii… poate că sunt […]

mereu… bogatul se va considera înaintea săracului, dar niciodată… bogatul nu va ajunge bogăţia săracului… pentru că el, săracul, nu uită să se aplece, să sărute pământul, să se închine minunii pe care Dumnezeu a lăsat-o tuturor, iubirea… slavă săracului, care îşi ridică ochii spre slava cerului, care se roagă pentru ochiul bogatului, pentru ziua […]

Zbor de rândunică – bucurie de viaţă! Zbor vesel peste o lume care a pierdut măsura naturalului, care a renunţat la pagina sufletului… Şi codiţa mărului nu se mai învârte, şi gustul copilăriei nu se mai simte… Parcă distanţa de la cer la pământ îngheaţă într-o pojghiţă de lacrimi de îngeri! Doar săracii îl mai […]

toate cârtiţele îl citesc pe Kahlil Gibran… \”Secretele inimii\”… şi ultima lor dorinţă este mereu… cerul liber! şi ultima lor rugăciune este mereu… ochiul durerii! o inimă de cârtiţă nu moare, până nu vede drumul spre Dumnezeu… 4 martie 2007, 23:12 Din volumul \”Nsoromma\”, Editura Carminis, 2007

am plecat să te caut, Doamne, şi fiecare pas simte bucuria unui drum ce se luminează, prin vitralii cu serafimi şi sfântă cupolă ce poartă mari aripi de vultur – la Patriarhia Română… am trecut apa Dâmboviţei, Doamne, şi te-am găsit, obosit, la racla Sfântului Dimitrie, vorbind despre miezul lumii, fierbinte… da, Doamne, oamenii fug […]

degeaba facem filozofie, atât timp cât ne conduce vulpea sau şacalul… la noi, e mult circ… slujba din biserică, barbarie… lumea nu se mai închină, se calcă în picioare… şi dacă Dumnezeu s-ar întrupa, iar, mirenii s-ar pârî între ei, ca să ajungă mai repede la Dumnezeu… ar face tumbe, ar bate la tobe… ar […]

De la lansarea celui de al patrulea volum de poezii şi eseuri, “Doimea materiei”. am căutat o icoană, am vrut să găsesc un sfânt, care să mă ajute să-mi păstrez credinţa în viitor… Sfântul Andrei a fost cel care m-a auzit şi a vorbit cu mine… prin culoarea veşmântului, atât de verde, atât de evidentă! […]

Politicienilor le cresc urechi de elefant… Se laudă că ascultă o ţară întreagă, dar fac asta doar pentru imagine… O imagine care ţine prea puţin, căci fiecare om obişnuit are ochii plini de asfalt, palmele pline de vise care nu mai zboară! Politicienii cred că au dreptul la munţi de bani… Şi-atunci încep să le […]

Nu trebuie să-ţi pui lupă, ca să vezi cercul pe care şi-l face bogatul, şi nici să încerci să-i micşorezi rotunda mentalitate despre bani. Vrei să-i vorbeşti? Trebuie să fii atent! Să nu treci peste graniţa lui! El este prea ocupat, prea grijuliu la mărirea cercului său… Doar atât mai respiră, doar în lumea sa […]

atunci când vrei să călătoreşti, dar în buzunar nu ai decât gândul… te distrezi cu un trenuleţ din pandişpan, savurezi parfum de mere şi te ancorezi într-un vis… de fapt, te joci cu sufletul! el te face să crezi în lumina care se ascunde în căuşul palmei, mulţumită… fericită… absorbită de magia clipei! sufletul e […]

onix, jasp şi solzi turcoaz. el mă face să alunec, iubirea să fie un joc ciclopic, dirijat de spiralatul fachir. privim visul fantastic al iernii, tămâia ce-şi trece fumul prin psalm, corsetul de post, strâns în petale, trăind în vers de trandafir. fereastra joacă sudoku. numerele sunt desenate calm, din lacrimi de cerneală… se învârte […]

ce se va alege de filosofia mea? chiar nu-mi va cunoaşte nimeni numenul? chiar nu-mi va înţelege nimeni visul? cum aş putea să-mi văd viaţa dată la câini… şi să tac? ei îmi vor sânii, îmi vor pântecul, îmi vor sufletul, dar nu se întreabă ce vreau eu, cine sunt eu! ei vor doar să […]

zăpada ar trebui să fie o rochie albă, un val de flori mărunte, o altă primăvară, pe care să o ghiceşti blând, tocmai pe coama neagră a unui gând. dorul ar trebui să fie un leu alb, o adulmecare înţeleaptă de amurg, ca şi cum ochiul închis ar trăi din aşteptare, ca să fie pătruns […]

taci… şi ascultă! te iubesc! cum se apropie miezul nopţii, străinul matematician, prins în gardul împărţirii… mai sunt trei minute, isoscele, şi stau ca un trifoi de oglindă. acum se priveşte linia veselă, pe care pedalează norocul… bicicleta are o roată ascuţită, trecutul, şi are o roată rotundă, viitorul. poţi să vezi fluierul, cum prinde […]

scriu, pentru că timpul s-a aşezat la masă… ca un înţelept ce ştie să mângâie coama lumânării. atâta soare, atâta simplitate, atâtea cuvinte, atâtea smerenii, cu lacrimi de ceară! se apropie miezul nopţii, evantaiul de linişte, pe care aleargă doar norii, flori uriaşe albastre, de vanilie… un cerc de gelozie mă strânge încă! şi cerul […]

inima mea a căzut pe un taler de balanţă, neuroni de cupru s-au trezit cu poftă de roşu, licitând pentru o mireasmă de căpşună… şi tac, mă uit la dor cum creşte, foc tomnatic, de arţar japonez, adâncindu-se pe un gând de cometă, plecat să modeleze bronzul statuii tale… şi eu zâmbesc, întind braţele spre […]

iubitule… zăpada asta are un aer tropical, te face să simţi visul soarelui! fugind cu luna, de Sf. Valentin, pe biciclete roz, prin Costa Rica! iubitule… timpul nu se mai împiedică de dor, logica aşază spinii în sensul predestinat. psalmul naşte tăcerea ochiului de colibri, iar noaptea tremură a hartă de păianjen. iubitule… undeva, răsare […]

nu pot să uit lalele galbene din curtea bunicii… mi-aduc aminte ce încet le rupeam, cum le ascultam lumina… atunci am ştiut că îngerii iubesc galbenul… parcă ar fi respirat Uriel, The Light of God. mi se subţia tăcerea, intra pe urechile acului şi-mi cosea sufletul, pentru o vreme. e noapte. echilibrul groazei a luat […]

la marginea marginii… gorunul tălmăceşte silabele ploii. schiţe de sânge verde se rup de palmele cu vitalitate electrică, amintirile mă urcă pe ramurile etajului rotund, răsucirile au ceva din dansul nostru plutonian, jurnale se deschid, seara-ncepe să scrie cu ceaţă, visând chipul speranţei din cutia Pandorei. la adâncimea adâncimii… negrul poartă galopul unui cal alb. […]

e numai deşert… când nu iubeşti. te iubesc… şi liniştea asta e un oval… o ramă de oglindă care ştie să adune colţurile inimii, serile aurii din balconul jucăuş, fermecat de lira karmică a baloanelor de săpun… filozofia s-a calmat… şi bancomatul repetă tabla înmulţirii cu mugurii de salcie. lumina îmi trece prin realitatea mov. […]

venele dragonului tricotează visul cu perle şi ametist nuggets. dantele de cupru se mişcă… după sunetele dulci, angel wings. liliacul înfloreşte în palme… seceri de vers repetă dorul fluturilor trecuţi prin transa verilor-statui, din lemon stone şi ploi turcoaz. bufonul s-a înrăit şi mi-a lovit sânul drept. apoi şi-a sfâşiat cărarea iertării, cutia cu diavoli […]

ochiul al treilea dă cu banul, banul e o lună plină crescută în inelul unei cozi de scorpion. şi ramura de salcie deşiră, pe rând, destăinuirea ta stranie şi oftatul meu mov. şi îşi dă seama… tu mă iubeşti aşa de mult, la fel ca tăcerea satului, subţire… hazlie! horn poftind la o felie de […]

abur verde, inimă de Armindeni. rădăcinile noastre au atâta lumină! şi noaptea alunecă… luna cântă cu Adriano Celentano, uită gustul de incendiu, cămaşa ei flutură o alergare de dor, visul se face că e realitate… şi noi ne sărutăm! îmbrăţişarea se face durere dulce, rouă de pelin, primăvara verii, beţie şoptită de ochiul lui Nichita, […]

mă urmăreşti… te laşi prin gândurile mele, cu contur de inimă, şi-apoi explodezi într-un joc de artificii… spiritual, atomic, fascinant! mă iubeşti… eşti frumuseţea depărtării, eşti vocea adusă de microfon, ştiristul romantic al unui ochi tomnatic… trandafirul de culoarea coralilor! dar eu sunt sâmburele misterios, de avocado, înecat în carafa cu vin alb… cuvintele nu […]

păianjenul întârzie… visează portocaliu, dual, corrida plexului lunar… roata are tulpini de coral, alge… ammonites for sale şi un sens de vers… scris cu liliachiul unui cleşte. nimic nu se compară… cu îmbrăţişarea ta din vis, hai-hui pe clape de abis! se învârte lumina lui Dali, se simte purtătorul Rozei, se rosteşte bucuria mirării, totul […]

mestec în orez şi mă las atrasă de albul boabelor… de simplitatea lor! nu, nu fac orez cu lapte, dar îi simt aroma… de parcă aş fi în copilărie! apoi caut sarea, dar dau peste scorţişoară… e aroma gândului tău, iubitule! şi amintirile prind gust de oracol… doi oameni, trăind departe unul de altul, în […]

umărul stâng privea calm deşertul destinului… tăcerea se colora cu strofa cilindrică, gura aluneca în dor de fântână…. misterul număra spiriduşii-minut, brăţările-poveşti ale Mihaelei Rădulescu şi cercurile din irisul dromaderului alb, alergările nostalgice spre limpezimea Psalmului 1. m-aş fi înclinat pe fărâma noastră de filozofie, să simt cum mă leagă buzele tale de primăvară, să […]

viaţa a ajuns o listă, un comunicat din lucruri fără logică… zahăr, piper, sare, ardei iute şi mălai! parcă ai învăţa trucuri pentru sex pasional, atunci când relaţia cu partenerul nu mai poate fi remediată! parcă ai auzi că popa face baie în jacuzzi, atunci când pensionarii cară mila planului de sărăcie lucie! parcă ai […]

mi-e teamă că iubitul meu o să rămână cu spanacul din solar… şi eu cu bambusul din vază! viaţa nu mai ţine cont de nimic, ea aranjează cărţile, ea trişează! aşa s-a întâmplat şi cu Felix! a rămas hoinar prin capitală! uneori, mi-e teamă şi de toamnă, de sacul ei în care îmi strânge anii, […]

îmbrăţişează-mă… să ne pătrundem emoţiile din adâncuri… este mai importantă viaţa pe care ne-o dorim… şi paşii cu care o clădim! îmbrăţişează-mă… pentru că nu cunosc seninul bărbătesc, jumătatea de inimă misterioasă… cu parfum de scorţişoară, cedru albastru, isop şi busuioc… şi fură-mi zâmbetul de statuie vie… iubeşte-o pe Afrodita Cnidos, născută din palmele ideale […]

cum se dă totul peste cap! îngerii nu au somn… răsfoiesc frânturi de spaniolă! beau şampanie şi mă gândesc la George. cine credea că va accepta lecţia despre chirurgia emoţională? presimţeam că aşa va fi… nu plâng. eram pregătită. sufletul meu nu poate fi luat prin surprindere, pentru că îngerii nu au somn… răsfoiesc frânturi […]

nu-mi mai e teamă de dor, lacrima lui va fi un semn de carte… şi se va opri pe mirarea care ţi-a subţiat constatarea… târziu, dar eşti iubit! aşa cum pâlpâie macul, amintind de simpla dăruire a sufletului. poate că vei înţelege cât de greu mi-a fost să cred că iubirea ta e reală! abia […]

eu sunt apă şi cer… privind la aurul nisipului din chipul lui Abu Simbel. şi zâmbesc şi eu… din depărtarea mea! şi ochii mei cunosc doar fericirea lacrimei, doar lumina visului… dragul meu, mă bucuri… şi-aş vrea să te sărut până ai să te faci cerc, floarea-soarelui… eu sunt apă şi cer… sper… să mă […]

te-am găsit pe sânul meu stâng, tatuaj filozofic, răscolind trecutul, lăcrimând a ramă subţiată de lipsa iubirii… şi te-am mângâiat cu monede de început, te-am respirat până la os, dezlipindu-ţi îndoiala! te-am găsit pe sânul meu drept, semnând prima ta carte rotundă, tresărind ca dorul unui vers din geana amintirii… pentru că tu vii din […]

este, iar, 5 decembrie… este ziua noastră, iubitule! ne cunoaştem de un an. mi-aduc aminte de cel care stătea în faţa mea, scriind cu fum lunatic… Daniela Voiculescu. am păstrat hârtia, deşi logica o găsea inutilă! nu am avut nici cea mai mică bănuială că ea va fi martorul… mă cuprinde inelul amintirilor şi sângele […]

atenţie, se închid uşile! şi filmul începe straniu, ca minusul unui număr ce cade în exclamare… ninge cu piese de domino! şi zâmbetul se ascunde într-o mutare de şah metalic! poate că poetul numără paşii lacrimilor, iar… poate că duminica salvează o mărturisire de pe şosea! „jazz-ul şi rusa şoptită…” poate că lămâia de pe […]

când începe decembrie, timpul seamănă cu o mirare de dor în ochii Sfântului Nicolae… devenim copii, ne dorim dulcele mângâierii, căldura primilor fulgi de nea, zâmbetul luminos al străzilor care strigă a bucurie de stea! e un timp ritmat, sufletul poartă cămaşă roşie de cântec… parcă ai fi la concert! tu şi Neil Diamond… şi […]

când începe decembrie, timpul seamănă cu o mirare de dor în ochii Sfântului Nicolae… devenim copii, ne dorim dulcele mângâierii, căldura primilor fulgi de nea, zâmbetul luminos al străzilor care strigă a bucurie de stea! e un timp ritmat, sufletul poartă cămaşă roşie de cântec… parcă ai fi la concert! tu şi Neil Diamond… şi […]

da, aşa strâmbă, pe ramura dreaptă a timpului ce se agăţa de graba unui cer alburiu, uitat. mă săgeta locul şi spaima mea era ecoul tău, adolescentin. aş mai fi stat, aşa simplu, pentru că mirosea a tine… respiraţiile ţi se derulau pe ritm de filozofie. le adunam lângă magia colindului împărţit cu tine. nu […]

el a fost Bogdan… cu chip vesel, cu suflet deschis. aşa a şi murit… amintirea lui va semăna cu un colind de stele… la masa Sfântului Vasile. el ştia să zâmbească, avea un foc de lumină în trup… şi ardea după viaţă, el ştia să fie prieten cu bucuria! nu mai e Bogdan, dar amintirea […]

oare îmi va înţelege cineva lacrimile… toate lacrimile? în copilărie, am plâns de singurătatea pe care o vedeam cum îmi dă târcoale! oamenii nu ştiau să îşi trăiască viaţa, se răzbunau pe ea! în adolescenţă, am plâns pentru că nimeni nu ştia cât valorează sufletul meu… îmi doreau doar trupul. cât mă durea repeziciunea cu […]

viaţa merge înainte… trebuie să accept. şi-mi accept şi visul, cerc multicolor, asemănător cu un foc de artificii, uimindu-l pe Big Ben! şi-mi accept şi sufletul, hotărât să repete: nu se poate trăi fără iubire! şi-mi accept şi jocul, zâmbetul ochilor, convins că există fericire… sunt profesorul-delfin, iar albastrul lecţiilor mele iubeşte numerele pare! plouă, […]