Inevitabilul s-a produs. Decretul Ghimpu a răscolit minţile, spiritele şi laşităţile multora. Reacţiile enervate şi criticile iritate au culminat cu o decizie „istorică” a Curţii Constituţionale (CC), din 12 iulie, care a lovit cu barosul „justiţiei” în creştetul decretului ce considera ziua de 28 iunie drept zi a ocupaţiei sovietice. Efectele însă vor fi contrare. Căci Decretul Ghimpu este ca un cui. Cu cât îl loveşti mai tare în cap, cu atât pătrunde mai adânc.
Agenda dezbaterilor de la Chişinău este plină până la refuz şi asta va face din ultima jumătate a acestui an una dintre cele mai importante din istoria RM. Trei teme majore vor decide structura spectrului politic de la Chişinău după alegerile din noiembrie: relaţiile din AIE şi atitudinea faţă de PCRM, provocările ruso-transnistrene şi chestiunea identitară.
Decretul preşedintelui Mihai Ghimpu, care declară ziua de 28 iunie 1940 drept zi a ocupaţiei sovietice, a generat reacţii stupefiante. Cine ar fi crezut că, după 20 de ani de independenţă, o bună parte a promotorilor de opinie de la Chişinău, politicieni sau nu, se va bâlbâi jenant în faţa unei chestiuni pe care toată lumea părea că o consideră de bun-simţ?
Resuscitarea fără precedent la nivel internaţional a „chestiunii transnistrene” readuce RM pe harta geopolitică. Se fac declaraţii comune, se semnează memorandumuri, se „resetează” masiv, pe filiera germană, relaţiile ruso-europene, după exemplul american. Unde e RM în acest tablou? Şi cum va reacţiona aceasta? Dincolo de declaraţiile diplomatice şi politice recente, răspunsul cel mai judicios îl vor oferi cetăţenii cu ocazia alegerilor parlamentare şi prezidenţiale. Va fi o toamnă fierbinte la Chişinău.
Chestiunea cu cel mai mare potenţial de criză astăzi în RM este cea religioasă
“Nu tot ce străluceşte este aur” (proverb chinez) Lumea devine din ce în ce mai complicată, iar sistemul se reconfigurează. Dacă cu ceva vreme în urmă războaiele mondiale îndeplineau această „sarcină”, astăzi criza globală devine catalizatorul şi pretextul. Criza financiară, devenită economică, va afecta cu siguranţă şi arhitectura politică şi geopolitică a lumii. Multe lucruri […]
“Liberalizarea regimului de vize între Rusia şi UE ar facilita contactele între cetăţeni şi ar crea un spaţiu unic european” (Vladimir Putin) Recentele declaraţii ale preşedinţilor rus şi ucrainean făcute cu ocazia primei vizite oficiale a lui Dmitri Medvedev la Kiev au stârnit reacţii justificate la Chişinău. Dincolo însă de dosarul concret la care s-a […]
„Un judecător al Comisiei de la Veneţia m-a întrebat de ce optez pentru modificarea denumirii limbii în noua Constituţie…” (Mihai Ghimpu) Cine dă drumul unui bulgăre de zăpadă din vârful unui munte se poate aştepta ca acesta să devină avalanşă şi să distrugă tot ce îi stă în cale. Cam aşa arată astăzi bulgărele declaraţiilor […]
După ce unii lideri ai Alianței pentru Integrare Eutopeană (AIE) – coaliția de guvernare de la Chișinău – au revenit asupra deciziei de modificare a Constituţiei prin referendum, iniţial asumată plenar, spectrul alegerilor anticipate devine tot mai vizibil. Ce va fi, nu putem decât bănui. Dar, precum în povestea celebrei Pandora, atunci când deschizi cutia […]
Despre scuturi antirachetă a început să se vorbească după ce preşedinte al SUA devenise Ronald Reagan (1980-1988), autorul faimoasei expresii „Imperiul Răului”, cu referire la URSS, şi cel care obişnuia să spună că „socialismul ar funcţiona numai în două locuri: în rai, unde nu este nevoie de el, şi în iad, unde există deja”. Tot el a lansat Iniţiativa de Apărare Strategică, cunoscută sub numele de „războiul stelelor”. În spatele acestei iniţiative spectaculoase se afla un calcul geostrategic pragmatic…
Prima vizită externă realiză de preşedintele României în RM este consecinţa firească nu doar a promisiunilor electorale ale candidatului Traian Băsescu, ci şi a relaţiilor speciale care există acum între cele două state. Prima vizită a oricărui preşedinte al României la Chişinău trebuie să devină cutumă politică. Cortegiul guvernamental, declaraţiile făcute, atmosfera de la Chişinău – toate sugerează că vizita lui Băsescu e un eveniment cu potenţial excepţional, ce ar putea deveni istoric. Deocamdată, rămâne sub semnul lui „ar putea să fie”.
Rezultatul alegerilor prezidenţiale din Ucraina va fi important pentru viitoarea configuraţie regională. În ceea ce priveşte relaţia bilaterală RM-Ucraina, efectele vor fi majore. Nu va conta însă atât de mult cine se va aşeza în fotoliul prezidenţial de la Kiev, cât modul în care se va stabili ierarhia din fatidicul „pachet” RM-Ucraina. În condiţiile unei evadări tot mai evidente din pluton a Chişinăului – vezi şi eşecul Summitului UE-Ucraina -, întrebarea care se pune acum, în termenii unui Realpolitik nemilos, este: ce interes va avea Kievul să sprijine de aici încolo aspiraţiile europene ale unui Chişinău ce îl devansează vizibil? Inclusiv în privinţa dosarului transnistrean.
Totul a început cu vizita din 3-4 noiembrie la Chişinău a secretarului Consiliului de securitate şi apărare al Ucrainei, Larisa Bogatîriova. Cu această ocazie au fost repuse pe tapet problemele demarcării hotarului moldo-ucrainean şi a recunoaşterii reciproce a proprietăţilor aflate pe teritoriul celuilalt stat. Inclusiv cazul Palanca. Momentul şi atmosfera ulterioară a vizitei oficialului de la Kiev sugerează însă altceva. Totul a plecat, în realitate, de la rapiditatea cu care s-au dezgheţat relaţiile dintre Bucureşti şi Chişinău după schimbarea de putere din R. Moldova.
Răsfoiam recent primele numere din ziarul Glasul, primite în dar, cu ceva vreme în urmă, de la un prieten din Chişinău. Lectura lor retrospectivă este tulburătoare – găseşti acolo semnături notorii, de ieri şi de azi, articole pătimaşe despre limbă, neam, alfabet şi istorie, despre „cum să transcriem numele” sau despre „Societatea etno-culturală Basarabia”. Totul este serios, tumultuos, nimic nu este frivol, chiar dacă, retrospectiv, aerul patetic nu poate fi obnubilat. Dar un patetism revigorant, nu o dată, faţă de care nostalgia te încearcă spontan.
