La ultimul Târg Internațional al Cărții „Gaudeamus” din noiembrie 2017 de la București a fost lansată cartea „O istorie altfel a evreilor din România” de Teșu Solomovici, cunoscut publicist și istoric, editor în Israel și în România. La lansare au participat acad. Nicolae Breban, reputat romancier, jurnalistul Sorin Roșca Stănescu, numeroși specialiști și iubitori de istorie…
Nu mi-e teamă de nicio pedeapsă. Eu mi-am făcut datoria faţă de ţară. Am citit cartea Hannei Arendt, doar sunt fiu de învăţător, citesc destul de mult, se numea cartea ” Eichmann la Ierusalim. Banalitatea răului”. Eu cred că omul avea dreptate, îşi făcea datoria. Ori cu regimul, ori afară. Eu chemam arestatul, îi puneam întrebări…
Țopăie morții în cimitir, / Sus e statuia lui Vladimir, / Oasele urșilor saltă-n cavou, / Umblă Columb, în mână c-un ou…
Eu sunt acidul, tu ești o bază, / eu caut un astru, tu ești o rază, / ne completăm, raiul și iadul, / exagerăm, iarba și bradul…
Când am sosit, seara, din Bucureşti, la poarta regimentului, comandantul de gardă l-a chemat pe un sergent să-mi ia valiza, ceea ce m-a făcut să mă simt stânjenit. Sergentul credea că am venit să mă facă ofiţer. Aveam diplomă de inginer, dar sărisem doi ani peste convocări, din motive personale. După două zile, când a văzut că nici vorbă nu era de a fi eu ofiţer…
O, Doamna mea, unde te afli? / În care parte-a lumii străvezii? / Eu sunt într-un abis și poate de aceea / nici nu te văd aevea, nici nu pot auzi…
Acum fumez o pipă și mint că nu te-am vrut, / O liniște pierdută, roman neînceput, / Hermafrodit poemul se duce-n lume trist, / Succesul îi precede și râde sus, pe pisc…
Deși România nu a cunoscut o manifestare la nivel de sute de mii de cetățeni, eu scriu sub rezerva așteptării – minirevoluție. Oamenii vor desființarea corupției. Este frig, dar ei nu obosesc, cum au obosit politicienii noștri bravi, mulți condamnați și în curs de executare a unor pedepse, cred, meritate. Suntem încă „o țară tristă, plină de umor”…
Ai să lași în urmă o operă de cinci volume, / O pagină spumoasă, / Un rând, o vorbă de duh, / nimic, / dar Nimicul este mare…
Să nu cauți adevărul. Nici dreptatea. / Ai să găsești cadavrele copiilor uciși. / Bunicii împușcați pe malul apei…
Un om visa să fie iubit, a așteptat trei secole, / s-a transformat într-o stâncă, la el veneau păstorii /
să-și cânte aleanul, oile erau vrăjite, cândva / erau doamne de curte…
Numărat, judecat, pedepsit, / Înot pe spate, voios, / O durere din adânc, … / Din care adânc? / Nu suntem oare, frunze…
În Biblie scrie că evreii ar fi un popor ales. De asemenea se spune că familia este sfântă și unită. Poporul numit “ales” a avut de suferit timp de două milenii numeroase persecuții, dintre cele mai absurde și sângeroase, culminând cu Holocaustul…
Trigonocefalul ciupea de genunchi, / Din fericire avea și un unchi, / Rana pe loc s-a deschis ca un crin…
Chestiunea evreiască nu există. Ea a fost inventată de numeroșii netrebnici care au căutat în toate timpurile țapi ispășitori. Mă voi referi la evreii din fosta Dacie, actualmente patria comună – România…
Rostogolit pe stânci, ca pe colții unui lup magnetic, / Mă cred pe piscuri, ce departe este… / La ceas de cumpănă, cu câte pete nu ne naștem, / Aducătoare de speranțe și de moarte, poate pustiul nu există…
Cu sprijinul INSHR a apărut cartea remarcabilului autor elvețian de limbă germană Simon Geissbühler, intitulată „Iulie însângerat. România și Holocaustul din vara lui 1941”. Materialul de faţă este o scurtă recenzie a acestei cărţi.
Să nu plângi ruinele, / Privește berzele cum mândre / Se duc înaripând văzduhul, / Orhideele ce amintesc de femeie…
În lume a apărut un nou tip de antisemitism, nuanțat, diversificat, situație ce se regăsește și la noi. Step by step. Da, zic unii, evreii au adus și aduc contribuții în știință, artă, economie. Premiile Nobel, alte premii, îi plasează pe destui evrei în clasamente de onoare…
Recent, editura Hasefer a publicat în traducere din franceză de scriitoarea Gabriela Adameșteanu, eseul biografic (300 p.) „Disparițiile Annei Langfus” de Jean–Yves Potel. El face o reconstituire a scurtei vieți pe care a trăit-o o scriitoare cu o soartă neobișnuită și tragică totodată – Anna Langfus (1920-1966)
Ca o rugăciune în plin deșert, / Astfel scriu, este un fel de biblie, / Înving durerea, par a fi liber, / Sunt doar o cărămidă din zidul cunoașterii..
A doua noapte albă fără tine. Bine faci că nu răspunzi. Femeie să fi fost, aș fi făcut la fel… Ești muză sau buză? Sau bluză? Milioane de oameni scriu. Trei oameni citesc. Un om memorează. El moare. S-a întâmplat de multe ori…
