apa rece îi alunecă pe faţă ca un şarpe
îi taie respiraţia
iar în oglindă printre petele de argint înnegrit
zîmbetul ei tremură şi refuză să-i acopere toată gura.
apa rece îi alunecă pe faţă ca un şarpe
îi taie respiraţia
iar în oglindă printre petele de argint înnegrit
zîmbetul ei tremură şi refuză să-i acopere toată gura.
Lana se joacă pe sobă
tălpile o frig dar ei îi place să-i clocotească sîngele
iar acolo nimeni n-o vede cînd îi coase rochia păpuşii
pe care mama i-o va aduce azi de la oraş
în după amiezele toride
iau scara şi mă urc în pod
trag oblonul şi scot o ţiglă din acoperiş
s-o văd pe Lana
Lana s-a îndrăgostit
de fratele profesorului de matematică
umblă toată ziua cu capul în nori
Lana stă în rama fotografiei
mama i-a pus părul pe moaţe peste noapte
cu oţet de mere
şi în cîrlionţii blonzi i-a prins funde mari albe de mătase
noi am crezut în revoluţie
atunci eram fericiţi să privim moartea în ochi
deja aveam în ei o umbră de piatră funerară
dimineaţa aceasta se scurge în canalizare
fiindcă nimeni nu are timp s-o trăiască
brăila dispare înainte de a pleca din ea
aşa să fie oare toate despărţirile.
eu şi Lana încercăm să auzim tropotul cailor de pe vremuri
gîndurile nu au ţară
cînd nu poţi spune ce gîndeşti
fără să fii acuzat de ostilitate şi crimă
împotriva orînduirii
vîrsta gîndurilor e alta decît vîrsta cuvintelor
Lana îmi împleteşte părul
îmi pune panglici multicolore şi rîde
apoi îmi desenează pe un obraz
întîmplările ei din piaţă
Lana îmi povesteşte despre bărbaţi
ca despre un insectar cu fluturi
ea spune că atunci cînd iubeşti
lumea îţi stă la picioare
e ca atunci cînd calci pe apă