Articolul prezinta in general doza tot mai mare de rautate prezenta in societate, unele dintre cauzele acestui fenomen, dar insista asupra unei povestiri emotionante a poetei Doina Uricariu, povestire biografica. Aceasta evidentiaza bunatatea si alte calitati de nepretuit ale omului ce am visa ca am putea fi si noi.
Articolul descrie atmosfera cotidiana bucuresteana, stilul de viata al omului obisnuit nevoit sa se deplaseze in varii feluri spre o destinatie ori alta, explicit ori figurat. Mijloacele de transport ori modalitatea de miscare ofera cu generozitate motive de interpretare ori paralele cu alte capitale europene si nu numai.
Articolul pune in discutie capacitatea jurnalistului de a respecta norme deontologice in cazurile mai vechi ori mai noi de redare si comentare a unor contexte legate de atentate, acte de terorism. Se incearca deo potriva o compariatie cu modalitatea in care presa straina face acelasi lucru, apeland chiar la comentariile explicite ale unor redactori de la posturi de televiziune straine.
Articolul prezinta soarta vestigiilor Curtii domnesti din capitala Moldovei intr-o lume ce se vrea cu un pret greu actuala macar, daca nu moderna, desi atatea realitati contrazic acest lucru.
Materialul reda felul in care a fost traita si simtita nunta regala in orasul Iasi – oras ce avea candva nu doar trecut, ci si lucruri cu care sa se mandreasca in prezent. In primavara aceasta, iesenii se multumesc sa se bucure pentru altii intr-un oras tot mai trist, tot mai neglijat, departe de traditie, stil si arta de a te simti fericit.
Filmul documentar supus atenţiei este unul dedicat sculptorului Ion Irimescu (1903 – 2005) şi a fost realizat, în anul 2008 (de firma ieşeană ROFILCO), cu scopul de a sensibiliza factorii abilitaţi să reamenajeze spaţiul marelui Muzeu Irimescu de cândva, găzduit în clădirea fostei Prefecturi din Fălticeni, oraşul natal al artistului. Filmul include textul unui interviu luat maestrului de către un cadru didactic, interviu redat fidel, tradus în limba engleză şi apărând ca o titrare, dar fiind şi prezentat ca un comentariu prin intermediul actorului Sergiu Tudose de la Naţionalul ieşean.
în ultimii patru ani, un grup de cadre didactice, doctoranzi, bibliotecari, jurnalişti, arhivari, muzeografi, ce reuneşte aproximativ 100 de membri, a reuşit să transforme în realitate o iniţiativă frumoasă, dar care părea utopică. Inspirat, profesorul Marian Petcu, de la Facultatea de Jurnalism şi Comunicare al Universităţii Bucureşti, a promovat, alături de profesorul Ilie Rad de la Universitatea Babeş Bolyai, o problemă de interes pentru români şi pentru România: inexistenţa unei istorii a presei româneşti şi necesitatea de a elimina această anomalie. Relativ repede, cei doi au reuşit să coaguleze un grup de persoane profesând, predând ori fiind intesate de acest domeniu şi, astfel, a fost creată Asociaţia Română de Istorie a Presei (ARIP).
