Author: Andrei FISCHOF

a doua de Mahler se pravale peste mine ca o grindina de stanci. Muzicantii sunt tot ai mei, ca atunci. Dirijorul, si el. Doar publicul e altfel\\; urmasii celor pasind in miezul infernului de la poarta pana la cosurile negre de fum. Muzica in sens unic. Sudori de lacrimi trec serpuind fara sa stinga. ARBEIT […]

presimt miezul din lucruri cum rup petalele uriase ale calendarului intr-un joc de-a maiubestenumaiubeste fiecare luna rupta ma scufunda cu inca un gand cat latul palmei in negura covarsind tarana pana nu mai aud clopotele aplauzelor imaginate astfel astept intalnirea cu cel care am murit de atatea ori mai inainte Andrei Fischof Israel

Si iata cum scriind, devin mai aspru si nu ma mai uimesc cate nu stiu. Aman doar moartea timpului neviu ascuns in dosul visului albastru cu talpile crapate prin pustiu sub cerul surd, dumnezeiesc de-albastru. Acesta sunt: farama dintr-un astru atins pe nelasate de-un tarziu. Si iata cum, cand scrisul meu presimte din tamplele aducerii […]

Dumnezeu al sarcasmului asculta plangerea robului tau indurerat de ceea ce faci deloc deopotriva cu vorba opreste avantul celor napastuiti de intelegere stramba amenintand in goana lor oarba promisiunile tale opreste navalnica impotrivire a gandurilor putrede si toarna ploile tale intru spalarea lor fa ca albiile sa duca raul spre mare ocrotite de carari aidoma […]

Bucuria geambasilor mistuie somnul hergheliilor furate. Copilul isi amuteste parintele iar popoarele se perinda pentru decapitare in fata regilor orbi. se pare ca viata aici a fost un simplu accident (Andrei Fischof)

Cand mortii mei ma cauta in vise, Incerc sa fug, dar, impietrit de teama, Simt prabusirea-n mine cum ma cheama Nascând revolta verbelor nescrise Uitate-n densa, nestiuta vama A trecerii prin faptele prezise. Ecouri vagi, de prea-solemne misse Se-nghesuie-n ciudata panorama Invaluindu-mi somnul treaz de frica De soapta mortilor mei, când ma striga, Dar eu, […]

Dar sarpele a ramas in rai. Si-a schimbat doar numele in Intelepciune, aruncand cate un solz imposibil de prins din zbor la vreme. Din cand in cand pielea lui falfaie deasupra drumului nostru si ne acopera ca un sfat dat in fuga. stim ca e vremea naparlirii, A dezbracarii promisiunilor desarte si a nimicirii urmelor […]

inger negru cu iz de spovedanie diabolica, ma-ntrebi: cand scrii? ca si cum ai vrea sa stii cand nu respir prin tunelele luminate de farul privirii ma avertizezi: atentie, obiect suspect langa sinele de cale ferata, atentie, imi spun eu, sa nu ma dezamorseze cel ce se apropie citindu-na, inainte de explozia sublima impreuna, nascatoare […]