Author: Adrian Munteanu

Uncategorized

Scrisoare deschisă: La Milano voi fi singur

Aşa se face că la Milano nu voi reprezenta nici o instituţie din România. Mă voi reprezenta pe mine însumi şi pe toţi truditorii din ţară ignoraţi ca şi mine. Extrem de trist mi se pare ca lipsa de reacţie a oficialităţilor să se facă cu atât de mare evidenţă, cu stridenţă şi impoliteţe. Aproape dureros, dar specific nouă. La întoarcere le spun tuturor că nu mă interesează felicitările nici unei instituţii, nu voi răspunde la invitaţiile nimănui, nu voi fi monedă de schimb în campania electorală. Înainte de toate, ca să se întâmple ceva bun în ţara asta, trebuie să se treacă la o reconstrucţie morală.

Uncategorized

Nu-mi stă pe limbă veşnica ocară

nu-mi stă pe limbă veşnica ocară ruşine-mi e de vorba indecentă prăsind scursori obscene-ntr-o placentă scoţându-şi capul silnic pe afară în rostul meu trăirea mea absentă la tot ce-nalţă în văzduh o scară rămâne-n mări de străduinţe-amară şi doar la cercuri de-armonii atentă străin mă simt de gesturi insipide mă las cuprins de-un văl de […]

Uncategorized

Îţi face-n parc aurolacul gesturi

îţi face-n parc aurolacul gesturi cu mâna stângă îndoindu-şi braţul ce te gineşti mai bine pupă-mi maţul şi vorba asta-ţi pune-n cuget lesturi te-ai repezit să-i prinzi gâtleju-n laţul mâinilor tale alţii sar din resturi ţi-au dat cu-n drug în cap să-ţi facă festuri o clipă doar ai inspirat nesaţul acestui aer ce-şi oprise zborul […]

Uncategorized

Cu cei plecaţi, cu morţii şi cu solii

cu cei plecaţi cu morţii şi cu solii m-am aşezat să-nalţ din vreascuri jerbe de flăcări iuţi sub oala-n care fierbe mireasma grea a florii de camelii aşa cum fac privirile imberbe trecând trândav prin bâiguitul şcolii ca să mai dea un pumn în creştet bolii de-a scociorî prin stufăriş de verbe aşa presimt că […]

Uncategorized

Cum gânguream spre ochii mamei mele

cum gânguream spre ochii mamei mele cei ce-alungau neliniştea minciunii cum căutam pe cer spuzit lăstunii cu zborul lor de linii şi inele cum ascundeam tristeţi în cornul lunii şi osteniri în galbene podele cum aşteptam din larguri caravele ca să-mi aducă-n taina lor străbunii sunt prea departe toate şi vecine cu semnele pierdute-ntr-un minut […]

Uncategorized

Eu, fluturele-alunec în fântână

eu fluturele-alunec în fântână ce spaimă hâdă-n trupul meu plăpândul n-am timp să-mi chinui timpul întrebându-l ce vaier lung pe-antene se îngână n-am cal de foc pe care adăpându-l să-l fac să urce-n sus pe ghizduri până şi-ar împietri copita pe o rână ca să ţâşnească-n aer pur cu gândul ce–i până jos ce tihnă […]

Back To Top