Mergând către partea veche a oraşului am zărit această casă „ camuflată” de flori…Ar fi părut lipsită de personalitate cu zidurile ei cenuşii şi poate chiar ar fi rămas neobservată. Ştiţi la ce m-am gândit ? Mi-am imaginat că fiecare veşmânt floral poartă amprenta unei aripi de înger…. Pentru orice suspin şi gând împărtăşite în taină florilor…Asemenea unei spovedanii făcute într-un Colţ de Rai…. Mi-am imaginat că aici trăieşte un…om bun. Şi mi-am amintit … Un copil pe care îmbrăţişându-l, l-am întrebat : „ Unde-ţi sunt aripile, îngeraş ? ” Mi-a răspuns fară să stea pe gânduri : „ Le-am lăsat acasă ”….
Frumoasa ca o domnisoara care iese gatita, la plimbare intr-o dimineata insorita de duminica ! Locatarilor, urari de bine !