caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Perspective spirituale



 

Purim , ziua salvării

de (28-2-2010)

Ce reprezinta ziua de Purim? Care este rolul ei in traditia evreiasca? Ce simbolizeaza aceasta zi de sarbatoare care nu este stabilita de Tora, ci de traditie? De ce se bucura evreul de Purim? Mi-am pus aceste intrebari in repetate randuri, incercand sa dau tot felul de raspunsuri. Am cautat sa vad si ce spun Cartile Sfinte despre aceasta zi ciudata, dar plina de bucurie si de veselie.

IOM HAKIPURIM KI PURIM, afirma inteleptii din Talmud. Deci, PURIM este comparat cu ziua cea mai sfanta anului, ziua rascumpararii si iertarii pacatelor. Unii rabini au afirmat chiar mai mult: ziua de PURIM ar fi mai importanta chiar si decat IOM HAKIPURIM. Oare din ce cauza i se acorda un rol atat de important unei sarbatori care nu este mentionata in Tora si in care este recomandata distractia, bucuria, in care nu se invata si in care sunt permise multe lucruri, aproape ca in zilele obisnuite?

O zicala populara in limba idis este transanta: PIRAM NISHT IOM-TOV UN KADUHAS NISHT KRANK (Purim nu este sarbatoare si frigurile nu sunt o boala). Este oare adevarat? Cu totii stim insa ca frigurile, malaria, reprezinta o boala deosebit de grea. Deci, daca vom continua sa o comparam cu ziua de PURIM, vom intelege ca aceasta este o zi de sarbatoare mare. Desigur, ne vom intreba din ce motiv. Si, daca este o sarbatoare atat de mare, din ce cauza nu este pomenita in Tora? Mai ales daca ne gandim ca IOM HAKIPURIM va deveni in cele din urma PURIM…

La aceasta ultima intrebare putem afirma ca raspunsul ei este speranta ca IOM HAKIPURIM, o zi trista, plina de griji, va deveni o zi vesela, de PURIM, in viitor. Bucuria de PURIM indica un motiv real, extrem de plauzibil pentru fiecare evreu: PURIM este sarbatoarea salvarii poporului evreu, de la nimicire. Deci, bucuria provine din faptul in sine al salvarii, din ideea salvarii. De IOM HAKIPURIM fiecare evreu se roaga pentru salvare. Dar de PURIM el primeste salvarea. Este o forma de corelatie intre cererea de iertare (care reprezinta cererea de salvare) si salvarea insasi, salvarea fizica si salvarea spirituala, un cuplu al celor doua sarbatori.

Salvarea inseamna supravietuire. Supravietuirea inseamna mentinerea poporului evreu prin Vointa lui Dumnezeu. Zarurile pentru distrugerea poporului evreu fusesera aruncate de PESAH. Data stabilita pentru aceasta distrugere fusese tocmai in luna ebraica ADAR, luna bucuriei. Dar nu stim daca la acea data luna ADAR era deja considerata luna bucuriei, sau ea a capatat aceasta pozitie ca urmare a salvarii fizice a neamului evreiesc, in ziua de PURIM. Ceea ce este evident e faptul ca evreii stiau ce li se pregateste, datorita lui MORDECHAI, care aflase totul.Desigur ca in acel an ruga lor in cele Zece Zile ale pocaintei fusese puternica, din tot sufletul. Ei cerusera lui Dumnezeu nu numai iertare, ci si salvare, salvarea fizica a lor si a neamului lor. Ne putem gandi la o eventuala comparatie intre aceasta ruga a lor asa cum este imaginata de noi si ruga lui MOSE (MOISE) pe Muntele Sinai, Muntele Revelatiei Sinaitice dupa pacatul vitelului de aur. Deci, ei cereau lui Dumnezeu sa-i salveze, sa-i lase sa se mentina ca neam al lui Israel, popor ales. Desigur, ei nu stiau care este intentia reala a lui Dumnezeu. Dar probabil ca intentia Lui era sa-i faca sa se reapropie de credinta, de valorile iudaice. Angajamentul lui Dumnezeu de a pastra poporul ales de El pentru vecie, cu care incheiase un legamant, s-a dovedit real si in acest caz.

Aparitia lui Mordechai si a Esterei reprezinta tocmai acest element. Mai mult decat atat. Mordechai si Ester sunt alesi ei insisi de Dumnezeu pentru a-si salva propriul popor. Interventia lui Mordechai, curajul lui, dar si cinstea lui, precum si ruga din suflet a lui Ester de a posti trei zile alaturi de ea si de femeile din jurul ei dovedesc perseverenta lor, efortul lor supraomenesc de a-si salva poporul fiind constienti ca au fost alesi in acest scop. Sa ne amintim ca Ester putea ramane complet in afara tabloului intamplarii petrecute: ea era sotia regelui, mai mult, sotia lui preferata, care devenise si regina. Ea isi ascunsese originea si neamul, la sfatul lui Mordechai: nimeni nu stia ca este o fiica alui Israel. Dar ea a inteles ca rolul ei la curte era evident, era stabilit de Dumnezeu pentru a salva poporul evreu, pentru a-si salva neamul. Atat de convins era Mordechai ca poporul evreu va fi salvat de Dumnezeu, incat atunci cand Ester ezita, se teme de pericol si de posibilitatea nereusitei, sa ii spuna nepoatei sale ca oricum Dumnezeu va salva poporul Lui, dar ea va fi pedepsita pentru ca nu si-a indeplinit misiunea care i-a fost acordata prin insasi aducerea ei la curtea regala si casatoria cu regele persan.

Deci, poporul evreu a fost salvat. Ziua de PURIM este ziua salvarii lui, a bucuriei salvarii. Ea simbolizeaza si dorinta lui Dumnezeu de a arata poporului evreu ca, oriunde si oricand, il va salva. Pentru ca Dumnezeu isi respecta legamantul intotdeauna, chiar daca oamenii nu il respecta sau isi pierd increderea intr-un moment sau altul. Este si o forma de a insufla curaj si incredere poporului evreu. El va supravietui cu ajutorul lui Dumnezeu. Chiar si in momentele cele mai disperate, el nu va fi distrus complet. O parte a poporului evreu poate fi distrusa, dar o parte a lui se mentine, reuseste sa supravietuiasca.

Deci, de la rugaciunea pentru iertare la salvare. Daca in timpul rugaciunii pentru iertare, asa cum este mentionata in TORA, omul este ingrijorat, se teme, se dedica cu totul rugaciunii si Dumnezeirii, nu indeplineste nici o munca si nici o lucrare, este trist – in ziua salvarii el este vesel, rade, canta, danseaza, mananca si bea uneori fara masura pentru a se bucura. El isi permite sa faca orice; nu numai munci si lucrari permise, ci si sa se razbune pe dusmanii sai, pe cei care i-au vrut pieirea, uitand ca salvarea lui vine de la Dumnezeu. Faptul ca evreii s-au razbunat pe persecutorii lor intr-o forma lipsita de necesiate si sens, facand ceea ce nu le ceruse si nu le permisese Dumnezeu, ucigand oameni multi, unii poate nevinovati, explica faptul ca numele lui Dumnezeu nu apare in Cartea Esterei (MEGHILAT ESTER). Deci bucuria salvarii trebuie sa fie insotita intotdeauna de gandire logica si de intelegerea ca salvarea provine de la Dumnezeu, care cere oamenilor sa-l respecte, dar sa respecte si pe semenii lor, creaturile Lui.

Acesta este raportul intre IOM HAKIPURIM si PURIM. Nadejde si speranta, salvare si bucurie. Dar daca bucuria nu este spirituala, ci numai fizica, ea devine problematica. Dar totusi PURIM, cu toate aspectele lui, ramane ziua si sarbatoarea salvarii.

Deci, evenimentele aniversate in ziua de PURIM sunt mentionate in Cartea Esterei din Biblia Ebraica (Vechiul Testament). Aparent este o situatie simpla. Regele persan Ahashverosh (identificat de cercetarorii istoriei antice cu Ahavahshtra sau Xerxex) avea un ministru de incredere, pe Haman. Acesta era furios ca evreul Mordechai, unchiul reginei Estera nu i se inchina atunci cand il vedea – pentru ca Mordechai petrecea o perioada de timp relativ lunga in apropierea palatului regal pentru a afla ce face Estera, nepoata lui, devenita sotia regelui. Haman reuseste sa-l convinga pe rege sa distruga pe toti evreii, de la prunc pana la batran: era forma lui de razbunare, de manifestare a invidiei si urii. Insa Mordechai afla, o anunta pe Estera, ia ea reuseste – cu mari riscuri – sa-l demaste pe Haman in fata regelui. In cele din urma Haman este spanzurat pe spanzuratoarea pe care o destinase lui Mordechai, iar evreii salvati.

Cartea Esterei include aspecte diferite, moralizatoare, teologice si literare. In privinta aspectelor literare, ea poate fi comparata cu un adevarat roman, in conformitate cu normele acceptate in perioada scrierii si codificarii ei, in epoca elenistica si romana. Evenimente secundare apar in carte, dar uneori ele ajung sa joace un rol primordial. De exemplu, devotamentul lui Mordechai fata de regele Ahashverosh, atunci cand afla despre un complot pregatit impotriva lui si transmite informatia celor care trebuiau sa se ocupe de paza regelui. Ester se casatoreste cu regele, desi el era de alta religie decat ea, idolatru si nu evreu. Lipsa de respect fata de femeie era ceva obisnuit in regatul persan ahemenid: modul in care regele isi umileste si apoi ucide prima sotie, pe Vashty, este elocvent in acest sens. Ca si modul in care Haman reuseste sa ajunga unul dintre demnitarii regatului, iar in cele din urma principalul ministru al regelui: unii cercetatori ai Bibliei si istorici au comparat functia lui cu cea a atotputernicului vizir in Imperiul Otoman. Evenimentele sunt narate cu vioiciune, intr-o ebraica literara, cursiva, in care naratiunea plina cu figuri de stil introduce si elemente de cronica. Autorul cartii a fost probabil un pacifist, deoarece se intelege ca el a respins ideea razbunarii si a omuciderii.

Conform traditiei, Cartea Esterei trebuie citita in sinagogi anual, in seara de ajun de Purim si in dimineata zilei de PURIM, pentru memorarea evenimentelor. Evenimentele povestite in Cartea Esterei au influentat literatura si arta mondiala, evreiasca si crestina. Sa ne amintim de o piesa pe aceasta tema de Racine, precum si de tablouri de Rembrandt si de pictori influentati de el, precum \”Haman implorand iertare Esterei\”, pastrat la Muzeul de Arta din Bucuresti.

Cartea Esterei a cunoscut numeroase traduceri, in diferite limbi, atat in cadrul traducerilor generale ale Bibliei, cat si in mod separat. In limba romana, afara de traducerile din cadrul traducerii Bibliei, putem mentiona o traducere a rabinului Iosif Friedman din Satu Mare (in anii 30); o traducere publicata de Fondul National Evreiesc la Bucuresti in anul 1948; o traducere comentata publicata de rabinul Mordechai Burstein la Ierusalim in anul 1998; o traducere comentata si insotita de analiza textului publicata de scriitorul Baruch Tercatin in anul 2004, la Bucuresti, la editura Hasefer. Trebuie sa mentionam si parerea doamnei academician Cornelia Bodea asupra unui exemplar din Sulul Esterei, scris in limba ebraica si ilustrat in secolul al XVII-lea. Dupa parerea ei, afirmata intr-o lucrare publicata in limbile romana si engleza, acest exemplar – care poarta o data cu cifre indicate prin litere chirilice – ar fi fost daruit de catre rabinul Nathan Hannover mitropolitului Dosoftei in perioada in in care rabinul Hannover se afla la Iasi. Este o prima dovada a relatiilor cuturale si inter-religioase evreo-crestine in Principatele Romane. Respectivul Sul al Esterei, pastrat la Biblioteca Academiei Romane, a fost publicat in facsimil de Academician Cornelia Bodea.

Traditia evreiasca a stabilit ziua de PURIM ca o zi de bucurie. Conform acestei traditii, este o zi in care betia nu numai ca este permisa, dar chiar recomandata, intr-atat incat fiecare sa incurce intre Mordechai si Haman. Este ziua mascarilor, costumarilor; probabil ca, mai tarziu, sub influenta italialiana, a devenit ziua carnavalului. A aparut si un fel special de prajitura, probabil subb influenta germana medievala \”Humantash\”, denumire al carei sens contemporan, de \”urechi ale lui Haman\” sau \”palarie a lui Haman\” a aparut prin degenerarea filologica si etimologie populara. Asupra sarbatorii de PURIM s-a dezvoltat si un folclor bogat, in special sub forma de obiceiuri, cantece, poezii si scenete populare in limbile idis si iudeo-spaniola. Mai tarziu au aparut si piesete de teatru culte legate de aceasta sarbatoare in aceleasi limbi. Asupra folclorului idis din Romania legat de sarbatoarea de PURIM exista material cules, precum si cercetari facute si publicate de regretatul cercetator Itic Svart-Kara, iar asupra folcorului si teatrului pe aceasta tema in limba iudeo-spaniola din Romania exista publicatii ale regretatului scriitor si muzicolog Raoul Siniol.

Am putea spune multe lucruri despre PURIM. Prefer insa sa inchei cu un motiv legendar din Moldova de nord, povetit de regretatul ziarist si scriitor Moshe Maur-Savineanu. O data un evreu dintr-un sat a reusit sa demonstreze boierilor locali ca evreii nu se bucura la moartea unui om – cu atat mai putin de moartea multor oameni – ci de faptul ca lumea a scapat de un nebun periculos…Se ajunsese si la cazuri in care bucuria serbarilor de PURIM era atat de mare, incat participau la ele nu numai evreii, ci si crestinii. Regretatul ziarist Grigore Atanasiu, din Iasi (ulterior din Bucuresti) mi-a povestit ca la Iasi, la inceputul secolului XX, bucuria era generala, serbarile cuprindeau tot orasul. Devenise o sarbatoare comuna tuturor, un semn al preteniei intre oameni. O lume care a fost…

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • itzhak bareket: (28-2-2010 la 00:00)

    DRAGA NENE LUCIAN HERSCOVICI,
    …doi sunt publicistii pe care-i citesc cu nesatiu inainte de a se crapa de ziua, vineri,luni si marti:vineri si marti,PE DOMNUL
    IOEL MARCUS(HAARETZ-EBRAICA)luni,e ziua d-tale,
    si-ti multumesc ca ma inbogatesti cu stiri
    si comentarii demne de un adevarat eRudit.de
    data asta,nu stiu de ce,ai cautat SA AFLI”ce spun cartile sfinte,de CIUDATA sarbatoare de P U R I M ?!?”nu inteleg de ce ti se pare ciudata?daca vei bine voi sa ma lamuresti, ,iti voi ramane indatorat si recunoscator.dat fiind.ca mie nu-mi place sa raman indatorat,iti trimit „MISLOAH MANOT”:
    „PURIM,
    PE STRADA LECCA DIN BACAU”
    …coperisuri cu zapada
    strada-i plina cu noroi
    dar ce lume,ce parada
    bal mascat in toi.

    luna alba ca argintul
    gratis lumineaza,
    mastile care tot timpul
    canta si danseaza

    fete mari ascund sub masca
    trandafiri-n obrajiori
    dornice sa-npartaseasca
    taine multe,multi fiori…
    idl trage la vioara
    berl e la contra bas
    langa ei e-o domnisoara
    cu o burta pan’la nas

    azi e purim,maine nu-i
    da-mi un leu sa plec hai -hui
    da-mi un leu si-un human tas
    si-am sa plec in alt oras
    alta lume,alta tara
    cu artisti si cu fanfara
    cu mascati care tot timpul
    canta-aurul si-argintul
    azi e purim,maine nu-i
    da-mi ceva si plec hai-hui…

    cu drag si urari de hag sameah,
    itzhak bareket.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (28-2-2010 la 00:00)

    Lucian, lasand la o parte traditia, nu prea inteleg anumite lucruri.

    Spui:

    „Ea simbolizeaza si dorinta lui Dumnezeu de a arata poporului evreu ca, oriunde si oricand, il va salva. Pentru ca Dumnezeu isi respecta legamantul intotdeauna, chiar daca oamenii nu il respecta ”

    Intrebarea mea este: cum si-a respectat dumnezeu legamantul in timpul holocaustului?
    Cum i-a salvat zeul YHWH pe evrei?

    Si cum poate cineva sa mai creada ca zeul YHWH are „un legamant”: cu iudeii, dupa Holocaust?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (28-2-2010 la 00:00)

    Mai adaug ceva, Lucian. Articolul tau mi-a lasat un gust amar. Te-am rugat sa iti expui convingerile tale personale cu privire la vechimea Universului si a lumii. Ce cifra ai adoptat tu personal pentru „facerea lumii”? Cate „mii de ani”? Sa nu mi-o iei in nume de rau: iti apreciez multe calitati pe care le ai, plus faptul ca esti fermecator ca om.

    Esti cinstit, esti erudit in istorie, esti placut ca prieten. Cel putin asa cred eu. Dar aceasta orbire in fatza religiilor nu am cum sa o explic. Hai sa dau un exemplu care nu tine de iudeo-crestinism. Nu de mult am citit despre trei budiste tinere din China care s-au aruncat in apele raului Huan-Ho ca sa se sinucida, intrucat ele voiau sa se nasca „data
    viitoare” baieti nu fete. Pentru ca ineptia principala a budismului este credinta in „data viitoare”, ca la loz in plic. „Mai trage odata”!

    Toate religiile promoveaza o viziune distorsionata a realitatii. Cu atat mai mult religia iudaica, religie relativ veche, din epoca de piatra. Nu inteleg de ce o promovezi, dar daca tot o promovezi, vreau sa te explici.

    In SUA majoritatea evreilor pe care i-am cunoscut nu se mai considera iudei, si sunt foarte constienti de rolul religiei lor initiale in distorsionarea perceptiei lor despre lume. Unii mi-au spus ca singura reminiscenta a credintei lor din copilarie si tinerete consta in faptul ca se simt tot timpul vinovati de…greselile altora. Stil „pacatul originar”.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Lucian-Zeev Herscovici: (28-2-2010 la 00:00)

    Stimate Domnule Bareket,
    In primul rand,multumesc pentru aprecieri. Apropo, cu multi ani in urma am citit poeziile Dumneavoastra, publicate in doua volume in limbile romana si ebraica, „Suflet candriu” si „Targuieli”.
    In privinta sarbatorii de Purim, nu am afirmat ca este o sarbatoare ciudata, ci o zi ciudata. Zi ciudata in sens de zi speciala. Va reamintesc proverbul ebraic „Lo kol yom Purim”(Nu orice zi este Purim). Pentru ca in ziele obisnuite, conform traditiei, evreul se comporta altfel. Este sobru, preocupat de castigul lui zilnic, de munca lui. Iar in zilele de sarbatoare, de multe ori mediteaza, iar atunci cand se bucura, bucuria lui este limitata, diferita. Dar Purim nu este nici zi obisnuita de lucru, nici zi de sarbatoare „din Tora”, ci o zi de sarbatoare diferita, legata nu de Eretz-Israelul antic, ci de o comunitate evreiasca, din Persia antica. Bucuria este netarmurita. Intr-atat incat se recomanda ca fiecare evreu sa bea, sa se imbete intr-atat incat sa nu mai poata deosebi intre binecuvantarea lui Mordechai si blestemarea lui Haman (renumitul „Ad lo yada”). Desigur betia nu este obligatorie, iar comentariile rabinilor au stabilit ca cine vrea sa bea si sa se imbete, sa faca acest lucru la el acasa pentru a nu deranja publicului, ceea ce unii oameni…au cam uitat. De asemenea, obiceiul de „mishloach manoth”, prin traditie trimiterea de prajituri speciale (humantash) de catre unul altuia. O zi de distractie si bucurie datorata salvarii, in locul unei zile de munca si studiu al Torei sau de sarbatoare bazata pe meditatie si bucurie spirituala, generata de invatatura. Faceti comparatie intre Purim si o zi de lucru
    sau intre Purim si Simhat Tora, sau intre Purim si Pesah. De Simhat Tora bucuria este de natura spirituala; incheierea unui ciclu si inceputul altui ciclu in studiul si lectura Torei. De Pesah bucuria este limitata de faptul ca oamenii din oastea faraonului s-au innecat in Nil si au murit: conform unei legende din Midrash, Dumnezeu ar fi vazut bucuria evreilor la trecerea marii si i-ar fi mustrat ca se bucura atunci cand alte fapturi create de El isi pierd viata. Dar de Purim nu a fost o asemenea intamplare, nu este tesuta nici o legenda in acest sens: tocmai insa pentru ca au fost ucisi oameni, multi oameni, Numele lui Dumnezeu nu este mentionat in Cartea Esterei, desi in cadrul rugaciunii „Binecuvantarea celor 18” este prezenta o fraza prin care se multumeste lui Dumnezeu ca i-a salvat pe evrei si ca „Haman harasha” (Haman pacatosul) a fost spanzurat, pentru a nu mai putea sa-i ucida pe evrei.
    In privinta datinilor si normelor halahice asupra sarbatorii de Purim, exista un tratat talmudic intreg , „Masekhet Meghila” in cadrul Talmudului Babilonian.
    Observati ca ziua de Purim are multe aspecte specifice. Nu pot insista asupra tuturor intr-un scurt ecou…
    Cu deosebit respect,
    Lucian-Zeev Herscovici

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.144.84.155