caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Medalion



 

Opinii despre Estera

de (28-2-2010)
Esther, pictata de William KellyEsther, pictata de William Kelly

Preambul: Estera, protagonista Cărţii care îi poartă numele, mi se pare una dintre figurile feminine emblematice şi enigmatice din spaţiul în care istoria interferează cu legenda. În preajma sărbătorii de Purim din 1998 am realizat câteva interviuri menite să creioneze portretul Esterei din Biblie. Fragmentele de interviuri împreună cu părţi din Cartea Esterei au fost cuprinse într-un „reportaj-anchetă” întitulat „Oare cum era Estera ?”, difuzat la TVR Cluj în acelaşi an. Din fragmentele de interviuri, care s-au păstrat în computerul meu, se desprinde imaginea Esterei, în dimensiunile trasate de fiecare dintre interlocutori.V-o propun spre reflecţie în preajma Purimului 2010.

Iulia Szilágyi, eseistă: Despre Estera, ca persoană, cunoaştem puţine lucruri. Ştim doar că este unealta unor forţe mult mai puternice decât ea. Istoria şi porunca de dăinuire a neamului ei, a cărei îndeplinire avea s-o ducă la bun sfârşit graţie însuşirilor cu care fusese dăruită: modestia, obedienţa, conştiinţa datoriei şi devotamentul.
Ioan Vasile Botiza, preot greco-catolic: Să începem cu faptul că acest personaj istoric avea două nume: Hadassa, ceea ce în ebraică înseamnă floare de mirt sau lămâiţă şi Estera, de origine incertă. Unii spun că provine din numele zeiţei babilonene Iştar , alţii afirmă că-şi are sorgintea în cuvântul „stareş”, adică stea în persana veche. Analizându-i personalitatea ne dăm seama că evreii o numeau în mod îndreptăţit floare de mirt, simbol al statorniciei şi al devotamentului, în timp ce persanii o vedeau ca pe o stea, ce strălucea la Curtea Regelui Artaxerxes cel Mare. Dintre însuşirile ei aş scoate în evidenţă, în primul rând, respectul purtat faţă de unchiul său, Mardoheu, ale cărui îndrumări le-a urmat întocmai. În al doilea rând, aş menţiona faptul că prin comportamentul său a câştigat respectul şi ataşamentul tuturor curtenilor care o înconjurau. Modestia şi trăsăturile de caracter pozitive constituie o pildă demnă urmat. La asta se adaugă frumuseţea, cu care l-a cucerit pe rege.
dr. Ernest Neumann (1917 – 2004), rabin de rit neolog: Deşi Cartea poartă numele Esterei, personajul principal al istoriei cuprinse în ea a fost Mardoheu, cel care o crescuse din fragedă copilărie, când rămăsese orfană, educând-o în spiritul credinţei şi devotamentului faţă de poporul ei. Acesta este şi motivul pentru care avea să accepte, de foarte tânără, să intre în haremul regelui. A făcut acest pas la îndemnul unchiului ei, care nu era un evreu de rând, ci un înalt funcţionar, şi dorea să aibă o persoană influentă în preajma regelui. Deşi mediul păgân în care a ajuns îi provoca repulsie, Estera şi-a acceptat noua condiţie, iar în momentul în care Vaşti, favorita regelui a căzut în dizgraţie, şi-a pus la bătaie frumuseţea şi farmecul pentru a-i lua locul. Această tânără modestă, credincioasă şi ascultătoare, avea să-şi asume un rol uriaş în istoria poporului ei.
Iulia Szilágyi, eseistă: Cred că singurul moment psihologic din Cartea Esterei, în accepţiunea modernă a termenului, este acela când învingând teama care pusese stăpânire pe ea, se decide să se înfăţişeze regelui chiar cu riscul de a-şi pierde viaţa.
Ioan Vasile Botiza, preot greco-catolic: În acele vremuri era interzis să apari nechemat în faţa regelui, încălcarea acestei reguli putând aduce după sine pedeapsa cu moartea. Totul depindea de toanele regelui, care-şi arăta bunăvoinţa îndreptându-şi sceptrul către supuşi
Iulia Szilágyi, eseistă: Nu lipsa fricii te face erou. Estera era conştientă de forţa ei lăuntrică. A înfruntat puterea bărbaţilor cu feminitatea ei: farmecul, amabilitatea şi frumuseţea, daruri cu care o înzestrase natura şi pe care le-a pus în slujba unei cauze nobile. Cred că aici găsim explicaţia curajului ei şi a faptului că şi-a învins teama.
Ioan Vasile Botiza, preot greoc-catolic: Importanţa Esterei o depăşeşte pe cea a lui Mardoheu, care era un fel de mijlocitor, dezvăluind existenţa uneltirii şi încurajând-o pe Estera să-şi asume rolul, chiar şi cu riscul pierderii vieţii, pentru că era vorba de soarta poporului ei. Adevărul este că de-a lungul timpului, evreimea care trăia în imensul imperiu persan ajunsese să se asimileze în mare măsură. Acest lucru este dovedit chiar şi de numele lui Mardoheu şi al Esterei, care nu sunt întâmplătoare. Marduk era unul dintre idolii persanilor, la fel ca zeiţa Iştar. Planul diabolic al lui Haman, exterminarea evreilor din imperiu, i-a făcut pe aceştia să-şi dea seama de importanţa solidarităţii cu cei din neamul lor.
dr. Ernest Neumann (1917 – 2004), rabin de rit neolog: Intenţia mârşavă nu era îndreptată doar împotriva unui singur evreu, Mardoheu, aşa cum ar fi fost logic, ci împotriva tuturor evreilor. Acest eveniment, care putea să devină o tragedie, i-a apropiat pe evreii răspândiţi în toate colţurile imperiului, ceea ce era esenţial. Estera nu este o tânără simplă, ci face parte din galeria femeilor puternice din Vechiul Testament, asemeni Devorei sau lui Miriam, care au schimbat istoria poporului evreu.
Iulia Szilágyi, eseistă: Cred că mesajul Cărţii
Esterei poate fi pătruns mai bine de cei care au trăit sub ameninţarea morţii, au simţit pericolul exterminării
şi au reuşit să se salveze în condiţii miraculoase. E foarte important ca oamenii să poată personifica într-un personaj dat destinul care-i ” izbăveşte de cel rău”.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.237.183.249