caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Marturii



 

Papirene kinder

de (21-6-2009)
Coperta cartii  lui Mihai EisikovitsCoperta cartii lui Mihai Eisikovits

Într-o cameră de la parterul unui bloc din centrul Băii Mari am ascultat fascinată un cântec interbelic în limba idiş, întitulat „Papirene kinder” – copii de hârtie . Un cântec care deplânge singurătatea părinţilor părăsiţi de copiii plecaţi să-şi caute norocul în lume, lăsând în urmă doar fotografiile. Mihai Eisikovits cântă cu simţire vechea melodie, privind, la rându-i, fotografiile atârnate pe perete ale celor două fiice; una stabilită în Israel, cealaltă în America… Dar astăzi nu mai e ca pe vremuri, există telefon şi avioanele survolează mările şi oceanele în câteva ore. Fiicele îl sună foarte des şi-l vizitează an de an. Şi totuşi, Mihai Eisikovits este înconjurat de „papirene kinder”, zeci şi zeci de desene în creion, al căror număr sporeşte în fiecare zi. Desenele, alcătuite din câteva linii esenţiale, prezintă cu nostalgie şi ironie scene din viaţa de zi cu zi a populaţiei evreieşti habotnice şi sârguincioase din satele şi orăşelele maramureşene. O parte din ele a fost cuprinsă în volumul „Ce a fost … nu mai este”, publicat în 2007 la Editura Gutinul din Baia Mare. Cărţulia cu coperte albastre dezvăluie scene dintr-o lume spulberată de Holocaust. Copiii care se grăbeau către cheider (şcoala primară evreiească), bărbaţii adunaţi la sinagogă, mama care aprindea lumânări de Şabat, nuntaşii care joacă „mitzva tanz” (dansul în care băiatul şi fata ţin capetele unei batiste), bătrânul peticar, librarul ambulant, cărbunarul, săpunarul, plugarul, muzicanţii kleizmer, cârciumarul, învăţătorul talmudist şi cerşetorul mai există doar în amintirea supravieţuitorilor din ce în ce mai bătrâni şi mai puţini la număr. Fiecare desen este însoţit de un comentariu în limbile română, maghiară, engleză şi idiş, câteva cuvinte care întregesc povestea creionată din câteva linii.
Prefaţa şi postfaţa volumului sunt alcătuite din cuvinte simple, care merg la inima cititorului. Iată ce scrie autorul care trecuse de 85 de ani atunci când şi-a publicat cartea.

„Stimate Cititorule,
Nu sunt şcolit în domeniul artelor plastice, însă desenul mi-a plăcut încă de pe vremea când eram elev la Liceul Petru Maior din Gherla. Dorinţa mea a fost să asigur amintirea acelor maramureşeni, oameni paşnici şi sârguincioşi, care au fost nimiciţi împreună cu familiile lor, FĂRĂ NICI O VINĂ, numai din cauza ideilor preconcepute şi a barbariei umane. VĂ ROG ca prin această prismă să priviţi desenele. Dacă le categorisiţi stângace, nu mă supăr. Sper, totuşi, că scopul meu este evident: CA NEDREPTĂŢILE ŞI TRAGEDIILE SĂ NU SE REPETE, SĂ FIE ÎMPIEDICATE DIN TIMP !”
Cu stimă,
Eisikovits Mihai”

Mihai Eisikovits s-a născut şi a învăţat la Gherla. A ajuns la Baia Mare de abia în 1941, când a fost convocat la detaşamentul de muncă din armata maghiară. Dar n-a stat mult pentru că a fost trimis pe front. A construit terasamente de cale ferată, drumuri forestiere din bârne şi a săpat tranşee. Printre tovarăşii săi de suferinţă s-au numărat şi mulţi evrei maramureşeni, de la care a învăţat limba idiş şi a aflat multe despre modul de viaţă al acestei populaţii simple şi profund evlavioase. Cei mai mulţi dintre ei au pierit pe întinderile îngheţate ale Ucrainei. Mihai Eisikovits a avut norocul să scape, deşi în 1944 a căzut prizonier la sovietici, a construit terasamente de cale ferată şi drumuri forestiere din bârne, de astă dată lângă Kaliningrad, şi a scăpat abia în 1948.

Mihai Eisikovits a împlinit 89 de ani, dar este încă în putere. Cântă cu simţire „papirene kinder” şi continuă să deseneze. Zeci şi zeci de desene despre detaşamentul de muncă din Ucraina şi prizonieratul din Uniunea Sovietică. Zeci şi zeci de „copii de hârtie”, care aşteaptă să pornească în lume într-o nouă carte.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • itzhak bareket: (21-6-2009 la 00:00)

    draga si infinit apreciata ANDREA
    GHITA.dupa competenta mea parere,
    ai „comis”O inca odata.portretul
    veteranului MiHAI EISIKOVITZ il
    vad inaintea ochilor, datorita
    talentului si abnegatiEI d-tale in a trata subiectele de care te ocupi.toata cinstea si
    consideratiile,mai mult decat cele cuvenite.
    „PAPIRENE KINDER OB IH OF DI VENT,
    „PAPIRENE KINDER ES BREHT MAINE HENT”
    „copii de hartie,am eu pe pereti”
    „COPII DE HARTIE,POFTITI SA VEDETI…”
    draga andrea,adresa mea este:itzhak bareket,
    strada LEVANON 79A TEL-AVIV 69345 ISRAEL.acuma uite ce te rog foarte mult:SPNE-I LUI NENEA MIHAI CA DORESC SA-I VAD CARTEA.SI-L ROG SA MI-O TRIMITA CU POSTA.MULTUMESC!in legatura cu multilaterala d-tale.personalitate,as dori sa-ti cunosc poeziile in mod special.dece special?
    penru ca si eu „comit”.pana acum consecutiv,in
    romaneste,ivrit si englezeste.cu cele mai bune
    urari,al d-tale, itzhak bareket.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Andrea Ghita: (21-6-2009 la 00:00)

    Multumesc pentru aprecieri.

    Am luat legatura cu dl. Mihai Eisikovits si doreste sa discute personal cu dvs. Are numarul de telefon 0040262213247

    M-ar interesa sa va citesc poeziile in romana si engleza, unde le-ati publicat ?
    Cu stima
    Andrea,

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • itzhak bareket: (21-6-2009 la 00:00)

    …DRAGA ANDREA GHITA,in primul rand,multumesc pentru promptitudinea raspunsului si bine’nteles,pentru numarul de telefon al lui NENEA MIHAI.
    2 CATEVA DIN POEZIILE MELE IN ENGLEZA,LE PUTETI
    CAPATA,AICI,E-MAIL”JEWISH MAGAZIN”si GOOGLE ITZHAK BAREKET POETRY LULU COM.FAVORITES.
    3 DACA VEI BINEVOI,SA-MI DAI ADRESA PERSONALA,
    ITI VOI TRIMITE PRIN POSTA POEZII IN ROMANESTE.
    CU CELE MAI ALESE URARI DE BINE,
    al dumitale,
    itzhak bareket.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Andrea Ghita: (21-6-2009 la 00:00)

    Domnule Barecket,

    Am citit cateva dintre poeziile Dvs. de pe
    Internet si m-ar bucura daca mi-ati trimite si poeziile in romana. Adresa mea este

    Andrea Ghita,
    str. Donath 60 Bl. P5 ap.3.
    400287 Cluj, Romania

    Aveti cumva o adresa de e-mail, ca sa nu abuzez de spatiul destinat ecourilor de interes general al revistei ?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • itzhak bareket: (21-6-2009 la 00:00)

    DRAGA DOAMNA ANDREA GHITA,(papirene kinder)
    MULTUMESC PENTRU STRADANIE,SI VA FELICIT PENTRU REUSITA.(eu nu prea reusesc sa capat
    in totdeuna ceace doresc de la computer.)AVETI
    COMPLIMENTE DE LA BAIA MARE.ADRESA MEA E-MAIL:
    bareket3@bezeqint.net (CEA CE VREA SA FIE SI A IESIT ESTOMPAT DUPA CIFRA 3,ESTE CELEBRUL
    S T R U D E L).
    POEZIILE SOLICITATE IN LIMBA ROMANA,SUNT PE DRUM SPRE CLUJ.SPER CA O SA AJUNGA LA DESTINATIE,CU BINE,NEVATAMATE.MENTIONEZ ACEASTA
    DORINTA,DAT FIIND FAPTUL,CA CELE TREI POEZII PE CARE LE-AM TRIMIS PANA ACUM PRIN E-MAIL LA
    „A C U M”,PROBABIL.S-AU PIERDUT,HABAR N-AM DE CE.
    CU CELE MAI CALDUROASE URARI DE BINE,
    AL DUMNEAVOASTRA,ITZHAK BAREKET.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Rodica Eizikovits: (21-6-2009 la 00:00)

    Am citit cu emotie articolul pe care l-ati scris despre lucrarea tatalui meu.
    Va multumesc pentru interesul si energia pe care le investiti in activitatea tatalui meu (articolul si documentarul TV), astfel ajutandu-l sa-si faca vocea auzita cat mai departe, acea voce care povesteste despre o lume ce-a fost si nu mai este, si, totodata, povatuieste in spiritul unei lumi mai drepte si intelepte.
    Cu stima si cele mai bune urari,
    Rodica Eizikovits

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Simina Brettschneider-Marcu: (21-6-2009 la 00:00)

    Aveti toata stima mea pentru articolul scris cu atat de multa intelegere si sensibilitate despre un om unic, de un talent deosebit, care a adus si continua sa aduca un imens serviciu generatiei noastre si generatiilor viitoare, prin sensibilul document pe care l-a creat.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.196.73.22