caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica SPUNE



 

„Noi muncim, nu gândim”, deci… Ţară, Ţară vrem… ospătari!

de (21-6-2009)

De curând, preşedintele unui stat numit România (stat situat în sud-estul Europei, capitala sa fiind Bucureştiul) spunea că nu are nevoie de „filozofi”, ca sistemul românesc de educaţie trebuie să pregătească mecanici auto şi ospătari, că cine vrea sa ştie ceva despre Herodot sau păpădie poate căuta pe Google.

Prin „filozofi”, domnia sa înţelegea tot ceea ce ţine de spectrul larg al ştiinţelor umaniste. Mai mult decât atât, discursul respectiv nu făcea altceva decât să ne arunce cu ceva decenii în urmă, în epoca în care intelectualul şi teoreticianul erau arătaţi cu degetul pentru că nu produceau practic nimic concret, ceea ce, (nu-i aşa?) e aproape o crimă.

Mai este vorba însă şi de un derapaj logic care m-a stupefiat. Păi dacă despre Herodot afli căutând pe Google (aşa cum respectuos ne-a informat preşedintele), de ce n-ai putea afla cu ajutorul aceluiaşi motor de căutare cum trebuie serviţi clienţii diferitelor localuri publice mai mari sau mai mici? Pe internet afli şi cum poţi fabrica un avion cu toate astea mă îndoiesc că cineva l-ar putea face fără studii teoretice. În plus, nici nu e nevoie de foarte multe informaţii pentru a afla că piaţa muncii din acea ţară sud-est europeană are nevoie nu de ospătari, ci de medici, spre exemplu. Or, înainte de a intra într-o sală de operaţie, îţi trebuie ani de pregătire teoretică.

Ascultând discursul despre care vă vorbesc am înţeles ca anii de studiu ai medicului sunt inutili. În definitiv, despre corpul uman afli nu numai pe Google, ci şi urmărind diverse documentare pe canalele tv specializate. Dacă mă gândesc mai bine şi magistraţii sunt şcoliţi în mod inutil. Păi mergi la Monitorul Oficial, citeşti legile, îţi cumperi codurile, te uiţi la ceva seriale cu justiţiabili şi… cam atât. Nici cunoaşterea limbilor străine nu e atât de importantă. Există softuri din ce în ce mai performante care traduc şi interpretează. Mergând mai departe, am putea reforma sistemul de educaţie românesc scoţând din programa şcolară tot ceea ce s-ar putea găsi cu uşurinţă pe Google. Dascălul însuşi devine inutil de vreme ce consumă banii contribuabililor oferind cunoştinţe uşor accesibile oricărui internaut capabil să folosească o tastatură şi un mouse. N-ar trebui să mai avem în ţara aceasta decât politicieni, pentru că un asemenea amestec de specimene umane nu poate fi suplinit de vreun motor de căutare.

Altceva e însă şi mai îngrijorător. E uşor de observat că într-un discurs public, fiecare individ aduce în discuţie inevitabil argumente din sfera de competenţe pe care o stăpâneşte mai bine. Mai mereu filologul îţi va vorbi despre literatură şi fenomene lingvistice, matematicianul despre cifre, astronomul despre Univers şi arheologul despre monumente funerare. E un fel de… sindrom profesional. Dedicându-ţi viaţa unui domeniu anume, fiind pasionat de ceea ce faci, e firesc să vorbeşti despre pasiunea ta. Ce aş putea înţelege despre un preşedinte de stat care compară Uniunea Europeană cu un restaurant de lux şi consideră că una dintre problemele majore ale turismului românesc este calitatea îndoielnică a ospătarilor? În repetate rânduri, în discursurile publice ale personajului despre care vă vorbesc, apar metafore culinare şi paralele care vizează acelaşi vast domeniu al serviciilor publice.

Semnalul pare a fi acela de spargere a României în caste profesionale. Intelectualii inutili vs. oamenii muncii, bugetari vs. salariaţi în domeniul privat etc. Mesajele publice ale unui şef de stat contează; ele distorsionează percepţii şi poate instaura domnia lui „noi muncim, nu gândim”. Care este esenţa acestei aporii? Gânditul este o manifestare a trândăvelii, o inutilitate costisitoare. Dascălii, filozofii, teoreticienii de tot felul sunt paraziţii unei societăţi care munceşte în fabrici şi uzine, pe schele şi macarale, la maşina de cusut sau la menghină. Nu vă sună cunoscut?

Raţional vorbind, m-aş aştepta la mesaje publice care să reinstaureze o necesară normalitate: o societate, şi cu atât mai mult cea românească, are nevoie de şuruburi în egală măsură în care are nevoie de creiere. Există o simbioză între cultura materială şi cea spirituală. Ele evoluează în relaţie directă, nu defazat, aşa cum îşi închipuie unii. În spatele oricărui şurub se ascunde ideea de şurub, în spatele oricărui comandant de navă se află proiectanţii, oamenii care au viziuni şi cunoştinţele teoretice pentru a le pune pe hârtie. E o observaţie atât de banală încât bunul-simţ comun ar trebui să ne facă să respingem din start orice mesaj public ce încearcă să ne convingă de contrariul.

Patria are nevoie de tinichigii, de sculeri-matriţeri, de şoferi şi nu de oameni care au o solidă cultură generală, care îşi vorbesc corect limba, care scriu, citesc, pictează şi cântă. Aceasta pare a fi ideea care se insinuează nociv în mentalul colectiv românesc. Mă grăbesc deci să trimit acest articol redacţiei în speranţa că el va fi publicat cât încă în ţara asta va mai şti cineva să citească în limba română.

Nu uitați să votați în sondajul nostru:

„Nu de filozofi are nevoie Romania, ci de tinichigii si chelneri”, spune președintele Traian Băsescu. Cum comentați?

http://www.romanialibera.com/voxpopuli/voxpopuli.php?n=crt

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Petru CLEJ: (21-6-2009 la 00:00)

    Am rugat o persoană apropiată de PD-L, partidul pro-prezidențial să scrie un articol care să apere punctul de vedere al lui Traian Băsescu. Iată ce mi-a răspuns:

    „Nu, pt ca nu sunt deloc de acord. Avem nevoie de servicii complexe si de management la toate nivelurile institutionale si de afaceri, de cultura a consumului si de management financiar individual, de produse de calitate, de valoare adaugata inclusiv in sectoarele intense in forta de munca, de tehnologie etc.

    M-am uitat pe statistici si nu e deloc o problema numarul tinichigerilor si a ospatarilor, caci stau bine scolile de merserii si arte, ci problema sta in calitatea si rezultatul procesului de invatamant.

    Dar pot sa-l inteleg pe presedinte ca isi doreste o EBA in parlamentul european si restul copiilor cu adevarat dotati sa se apuce de tinichigerie si ospatarit.

    Parca am fi pe vremea raposatului care afirma in acelasi ton ca tara are nevoie de tractoristi si nu de intelectuali. Este o politica foarte perculoasa si aiuritoare pe care o duce acum.”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Cristian Dirnu: (21-6-2009 la 00:00)

    In parte sunt de acord cu dumneavoastra. intrebarea pe care mi-o pun este :cine este in momentul de fata politicianul devotat poporului si constient ca slujeste cetateanul de rand , cetatean pe care il reprezinta in tot ceace face? Daca ne uitam la ultimii 20 de ani vom vedea ca fiecare dintre cei perindati prin clasa politica au avut interese total contrare cu interesele nationale.Unii fura si trimit justitia sa le numere ouale, altii instiga la violenta pe ”tinichigii si pe ospatari” si cei mai jmecheri cheltuie banul public cu o nesimtire iesita din comun uitand ca va veni si ziua in care vor da socoteala. Personal am avut o oarecare stima pentru Presedintele Basescu insa dupa ce am vazut cateva dintre gafele dumnealui sentimentul pe care il am este doar unul de respect pentru un presedinte care a fost ales cu majoritatea votului poporului si consider ca un popor care se pretinde civilizat trebuie sa isi respecte presedintele pe toata durata mandatului dupa care singura arma cu care poate schimba ceva este votul.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • ovidiu ivancu: (21-6-2009 la 00:00)

    Domnule Cristian Dirnu,
    Din pacate oferta politica nu e foarte incurajatoare si tocmai de aceea cred ca votul nu poate schimba mare lucru, cel putin nu atata vreme cat ramane universal. Orice vot responsabil e anulat in secunda urmatoare de un alt vot acordat contracost. Cat despre respectul datorat unui presedinte, teoretic sunt de acord cu dumneavoastra. Imi respect presedintele in sensul ca nu sunt violent verbal fata de el in exprimarile mele publice. Niciodata insa nu ma pot multumi sa ii ascult derpajele de logica si discurs ridicand din umeri si spunand”ce sa-i fac! Il respect, e presedintele meu si vom vedea ce va fi la urmatorul vot”. La acest nivel, pretind ca si presedintele sa ma respecte pe mine, or cand el in repetate randuri, imi desconsidera valorile si chiar profesia, reactia trebuie sa apara. Sa vii la deschiderea anului scolar si sa povestesti cum chiuleai de la ore, sa spui public plin de mandrie ca nu ti-a placut scoala si iata ce ai ajuns… astea nu sunt doar declaratii. Ele creeaza dificultati majore celor care intra mai apoi in salile de clasa si incearca sa ii convinga pe cei tineri de valoarea cartii, a ideilor, a bunului simt… Daca presedintele unei tari nu realizeaza ca mesajele lui pot crea modele false de comportament, atunci trebuie amendat. Chiar daca fara succes!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Esmyana Martisor: (21-6-2009 la 00:00)

    Sistemul totalitar a incurajat prejudecatile si astfel intelectualii au fost marginalizati,de asemenea Dumnezeu nu exista pentru acest sistem.

    Este tragica negarea existentei lui Dumnezeu si convingerea ca doar pentru saraci viata este grea. Viata nu este usoara pentru nimeni indiferent de siguranta sau nesiguranta materiala a omenirii. Dumnezeu ne inzestreaza pe fiecare cu o inclinatie sau talent si astfel ne ajuta sa trecem demn prin viata si sa ramanem mereu recunoscatori si sa simtim profund divinul.

    Cat despre pedagogie si invatamant, ele trebuie ajutate solid in tara noastra indeosebi de politica si oameni de afaceri. Sunt necesare reforme autentice dar in context mondial. Pedagogia romana trebuie sa isi merite locul prin harnicie si concepte profund argumentate in familia pedagogiei universale.

    Pornind de la ideea ca globalizarea semnifica omenirea si eforturile ei constante de a trai in deplina armonie cu Universul, se poate forma la noi in tara o Universitate de pedagogie universala care sa valorifice profund pedagogia romana si rolul ei hotarator in sculptarea de modele pentru generatiile viitoare.

    Cea mai mare provocare si golgota a omenirii este comunicarea in mod pasnic si ocrotirea relatiilor intre semeni,din acest punct trebuie sa consolidam rolul infinit de important al pedagogiei in evolutia noastra ca oameni.

    Dumnezeu este cel mai intelept pedagog si ocrotitor al omenirii,cu ajutorul Lui divin reusim sa traim intr-o lume pasnica.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Cristian Dirnu: (21-6-2009 la 00:00)

    Aici e problema grava domnule. Lipsa ofertei politice sau cum spunea un politician de al nostru”vrajala si bagabonteala politica” nu va aduce un progres pentru tara noastra.Atata timp cat romanul s-a obisnuit cu raul si a fost invatat sa spuna ca e bine si asa,directia spre care se indreapta Romania nu mi se vede cea mai buna. Am putut sa observ cum se duce o campanie electorala in Statele Unite si aproape ca incepusem sa cred ca dupa 20 de ani am putea vedea si in tara noastra o asemenea transparenta. Dar Dupa ce am vazut ”declaratiile electorale” marca Vadim ,Geoana ,Becali incep sa cred ca si Silviu Brucan s-a inselat cand a spus ca e nevoie de multi ani sa vedem o schimbare de mentalitate in Romania.Mai degraba situatia actuala mi se pare bine oglindita de cateva versuri ale celebrului nostru poet:Toti pe buze-avand virtute iar in ei moneda calpa/Quintesenta de mizerii de la crestet pana-n talpa/…..Din acestia tara noastra isi alege astazi solii………….tot ce e perfid si lacom,tot Fanarul, toti ilotii/Toti se scursera aicea si formeaza patriotii.Imi aduc aminte ca in dreptul versurilor de mai sus erau multe puncte pe vremea cand le invatam la scoala generala. Poate ca daca ar mai fi amintite din cand in cand s-ar mai trezi putin si romanul de rand.Dar imi e teama ca in scurt timp chiar si Eminescu va ajunge un poet demodat al neamului nostru

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (21-6-2009 la 00:00)

    A propos de Eminescu, domnule Dîrnu, sunteți cumva și în favoarea reintroducerii pedepsei cu moartea prin tragere în țeapă?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Cristian Dirnu: (21-6-2009 la 00:00)

    Cred ca ar fi suficient daca ar fi adunati in ”doua temntit large”. Nu mai e posibila pedeapsa cu moartea in lumea democratica asecolului 21 Domnule Clej.Daca nu m-as pretinde crestin mi-ar fi placut sa fie reintrodusa pedeapsa cu moartea.Problema e ca oamenilor le place schimbarea iar acela care detine puterea modifica ”adevarul si dreptatea ” in folosul lui.Personal nu am solutii pentru iesirea din criza ,imi folosesc dreptul de vot intotdeauna si votez pe acela care are principii apropiate de principiile mele indiferent de culoarea politica.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (21-6-2009 la 00:00)

    V-a scăpat ironia mea, domnule Dîrnu. În secolul XXI în general soluțiile inspirate din poeziile lui Eminescu (la modă pentru orice discuție ce nu depășește nivelul de șuetă) nu mai sunt valabile și în opinia mea sună a demagogie, mai ale din partea cuiva care recunoaște că nu are soluții pentru ieșirea din criză.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (21-6-2009 la 00:00)

    Legat de faptul ca dl presedinte Basescu a vrut sa ilustreze ca pana si un om caruia nu i-a placut scoala a ajuns „bine”, am un comentariu de facut.

    Fostul presedinte G.W.Bush se lauda exact cu acelasi lucru. „In timp ce dl Bill Bennet (un coleg conservator al lui) a scris o carte, eu am reusit sa citesc o carte”, spunea el cu „mandrie”.

    In timpul guvernarii lui a aparut o carte satirica satirica semnata de Paul Begala in care titlul reprezinta una din frazele prezidentiale, intitulata „Is our children being educated?”. Este surprinzator cat de bine se potriveste textul in romaneste („este oare copiii nostri educati?”. Cartea ii ironizeaza stilul agramat al presedintelui.

    Sfarsitul il stim: presedintele Bush se bucura de reputatia de a fi cel mai prost presedinte american. De aceea, as avea un sfat pentru dl Basescu: sa nu mai continue in aceeasi directie. De asemenea, cred ca este penibil efortul domniei sale de a-si proiecta fata pe culmile gloriei politice, cand ea nu are, in mod evident, nici o propensitate pentru politica.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.161.40.41