ne cerne viaţa printr-un exerciţiu de matematică
care are o singură necunoscută
omenia
muribundă trăieşte printre ticăloşii şcoliţi
cu nasul pe sus ce nu-l mai ajunge prăjina
cocoşată
e cărarea dezbrăcată de idealuri învinse
ruşinate de exilul unor fapte
ce vorbesc
ne închipuim unul din rezumatele de literatură
care descriu esenţa unei picături de sânge
albastru
e speranţa îmbrăcată în metafora cuvintelor
dintr-o meditaţie nocturnă a poetului
ce contemplă…
unde-i omenia?!