caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Medalion



 

O expoziţie ca o victorie: Medalion Egon Marc Lövith, la Muzeul de Artă din Cluj

de (25-5-2009)
Maestrul Lövith acordă autografeMaestrul Lövith acordă autografe

În 21 mai maestrul Egon Marc Lövith a împlinit 86 de ani. Tradiţionalul “La Mulţi ani !” a răsunat în Palatului Bánffy care găzduieşte Muzeul de Artă din Cluj. La vernisajul expoziţiei omagiale a participat un public numeros confraţi artişti, critici de artă, prieteni. A venit atâta lume încât mulţi n-au mai încăput în sală aşteptându-şi rândul pe terasa care dă spre curtea interioară a clădirii baroce.
După cum a arătat în alocuţiunea introductivă dr. Alexandra Rus, curatorul expoziţiei, exponatele sculpturi în metal şi în lemn şi desene aflate în patrimoniul instituţiei, unele expuse în premieră, sunt relevante pentru tematica şi stilul proprii artistului. Lucrările Maternitate, Focul, Holocaust şi portretele lui Bach şi Brâncuşi, sunt realizate în maniera inconfundabilă prin care Egon Marc Lővith a devenit unul dintre marii inovatori ai sculpturii ardelene din veacul XX . În paralel au fost proiectate filme documentare despre viaţa şi opera lui Egon Marc Lővith .
Maestrul îmbrăcat elegant a ascultat cu atenţie elogiile, a strâns mâini, a surâs şi a schimbat impresii cu relaxarea artistului obişnuit cu astfel de evenimente. Firesc, dacă ne gândim că e cea de a şaptea expoziţie personală organizată de Muzeul de Artă din Cluj, incredibil dacă ne reamintim realitatea semnalată într-un articol pe care l-am publicat anul trecut şi în revista Acum. Iată câteva fragmente:
„La 21 mai 2008 Egon Marc Lővith, cunoscutul şi apreciatul sculptor, pictor şi grafician clujean, supravieţuitor al lagărelor naziste, a împlinit 85 de ani. Aniversarea
n-a trecut total neobservată deşi de aproape doi ani maestrul lipseşte din spaţiul public. Cotidianul de limbă maghiară Szabadság a publicat un articol semnat de criticul de artă Júlia Németh, autoarea unui album Egon Lővith apărut cu doi ani în urmă.
În prezent pictorul Lővith locuieşte într-o casă de bătrâni administrată de biserica reformată. În aşezământul curat şi frumos amenajat bătrânii sunt îngrijiţi cu multă dăruire, asigurându-li-se, contra cost, cazare, mâncare şi îngrijire. Artistul are o cameră de vreo 10 metri pătraţi, cu un pat, o chiuvetă, un fotoliu, un televizor şi o masă îngustă pe care sunt înşirate cărţile şi albumele scrise despre viaţa lui, menite să-i împrospăteze memoria afectată de accidentul vascular cerebral suferit acum doi ani. Asta se întâmpla după inaugurarea, la Dachau, a expoziţiei permanente care cuprinde lucrările sale de grafică reunite în ciclul Holocaust. Şi albumul publicat în Germania cu acel prilej, stă la loc de cinste.”… „La sfârşitul vizitelor la casa de bătrâni, maestrul ne conduce până la poartă, apoi cheia este răsucită, pentru că bătrânii nu pot părăsi azilul decât însoţiţi şi cu învoire.”… „Egon Marc Lővith face parte din generaţia supravieţuitorilor: a supravieţuit lagărelor de la Auschwitz şi Dachau, a depăşit momentul tragic al morţii iubitei sale soţii şi muze, Margot, care i-a stat alături 54 de ani, susţinându-l şi degrevându-l de toate grijile vieţii cotidiene, asigurându-i condiţiile să creeze şi să se afirme. Şi iată că a supravieţuit şi atacului cerebral care i-a zdruncinat memoria. Ar avea însă nevoie de un ajutor susţinut, de recuperare asistată de psiholog, de plimbări prin oraş, de cineva care să se ocupe de el în mod constant şi cu profesionalism, să-l însoţească la atelier atunci când ar dori să picteze. Toate acestea s-ar rezolva simplu, pentru că maestrul are bani şi o serie de lucrări valoroase care ar putea fi valorificate pentru această cauză. Atâta doar că propunerile în acest sens nu au găsit receptivitate din partea celor care îi administrează banii, moştenitoarele din străinătate care şi-au intrat în rol, deşi artistul este în viaţă. Dar el e un supravieţuitor; continuă să lupte. Visează la o nouă expoziţie, să se prezinte în faţa publicului iubitor de artă din Cluj, care se pare că l-a uitat.”

Anul trecut i-am promis că la viitoarea aniversare i se va organiza o expoziţie. Voiam să dau un sens existenţei sale anoste de la casa de bătrâni deşi nu bănuiam cum avea să prindă contur acest proiect. Speram, totuşi, că aveam să câştig susţinători pentru realizarea lui. Ideea a fost îmbrăţişată de profesorul Ladislau Gyémánt, directorul Institutului de Studii Iudaice „Moshe Carmilly” de la Universitatea Babeş-Bolyai (care a contribuit şi financiar), de dr. Alexandra Rus, criticul de artă care a vegheat asupra tuturor expoziţiilor maestrului Lővith şi a scris o monografie despre opera sa, de Studioul Teritorial TVR Cluj care a pus la dispoziţie filmele despre artist. Cuvântul decisiv l-a avut plasticianul Călin Stegerean, directorul Muzeului de Artă din Cluj care a reuşit să facă loc expoziţiei Medalion Egon Marc Lővith într-un program expoziţional foarte aglomerat, stabilit cu un an înainte. Şi n-a fixat-o într-o dată oarecare ci în 21 mai, ziua de naştere a artistului. În alocuţiunile lor, atât dr. Alexandra Rus cât şi directorul Călin Stegerean au scos în evidenţă locul
În cele două ore cât a durat vernisajul maestrul a întinerit cu zece ani. Bătrânul cu scăpări de memorie, cu privirea tristă şi pierdută, a devenit sprinten în mişcări şi în spirit, a dat autografe simţindu-se în elementul său.
L-am condus înapoi la casa de bătrâni cu braţele încărcate de flori şi cadouri. A doua zi am răsfoit cu înfrigurare presa clujeană şi am urmărit jurnalele de ştiri. Expoziţia Medalion Lővith a căpătat locul cuvenit în relatările acestora. Maestrul revenise în centrul atenţiei. Am vorbit la telefon cu el şi mi-a spus. „Trebuie să discutăm serios, nu pot trăi fără proiecte”. Speranţele nu sunt deşarte atâta timp cât, la iniţiativa şi prin susţinerea Mariei Roth, şefa catedrei de asistenţă socială de la universitate şi veche prietenă a maestrului, plasticiana şi art-terapeuta Agnes Forró îl vizitează pe artist şi modelează alături de el. Şi atunci cum să nu cred că expoziţia Medalion Lővith, deschisă în perioada 21 – 31 mai la Muzeul de Artă din Cluj, este o victorie ? O victorie repurtată de maestrul de 86 de ani asupra bolii, singurătăţii şi uitării .

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.237.200.21