caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Republica Moldova



 

Alegeri repetate? Zece argumente pro, 10 contra (I)

de (10-5-2009)

\”R. Moldova îi este recunoscătoare Rusiei pentru poziţia clară şi distinctă expusă pe fondul tentativelor de amestec în afacerile interne ale republicii\”

(Ministrul de Externe Andrei Stratan, după întrevederea la Moscova cu şeful diplomaţiei ruse Serghei Lavrov, 5 mai 2009)

În preajma Zilei Europei, Republica Moldova se află într-un moment de cotitură din perspectiva aproprieri sau depărtării de spaţiul euroatlantic. Ceea ce este în joc acum este viitorul acestei republicii care, după aproape 20 de ani de la declararea independenţei, riscă să rămână independentă doar faţă de România şi Europa şi dependentă – cu acte în regulă de data asta – de spaţiul răsăritean şi Federaţia Rusă. În acest context, cele trei partide de opoziţie se află în faţa unui moment crucial, iar decizia de a forţa alegeri parlamentare repetate prin nevotarea preşedintelui comunist pare să fie un veritabil „a fi” sau „a nu fi” pentru viitorul european al republicii. Ce trebuie să facă Opoziţia? Argumentele care circulă astăzi la Chişinău sunt diverse şi contradictorii. Să încercăm, deocamdată, să le trecem în revistă pe cele 10 care ar înclina balanţa spre alegeri anticipate.

1. Datoria morală. Liderii Opoziţiei au afirmat, de mai multe ori şi pe diverse tonalităţi, că este exclus orice troc cu memoria celor ucişi. „Stabilitate peste cadavrele tinerilor omorâţi este o crimă”, a spus unul dintre liderii Opoziţiei – poziţie asumată, practic, de toate partidele ce au trecut pragul electoral. Opţiunea pentru alegeri anticipate devine singura firească şi decurge dintr-o datorie morală pe care liderii Opoziţiei şi-au asumat-o necondiţionat.

2. Solidarizarea cu tinerii din piaţă. Evenimentele de după 5 aprilie au marcat o ruptură între electoratul tânăr, care a ieşit în stradă după aflarea proporţiei victoriei comuniste, şi liderii Opoziţiei, care au transmis atunci mesaje neclare, alienând o bună parte a tineretului din stradă, care s-a simţit pe moment abandonat. (Dacă a avut sau nu Opoziţia îndreptăţire pentru acest tip de atitudine, e altceva.) Rămâne însă un gust amar. Alegerile anticipate ar putea fi o solidarizare târzie – dar nu tardivă – a Opoziţiei cu protestatarii sinceri din 6 aprilie.

3. Contextul internaţional nefavorabil comuniştilor. Dacă la început opinia publică internaţională s-a grăbit, riscant şi inexplicabil, să „valideze” rezultatele alegerilor de la Chişinău, ulterior, datorită probelor livrate de mass-media şi Opoziţie, imaginea evenimentelor pre- şi postelectorale începe să fie mai clară inclusiv pentru occidentali. Chiar dacă nu îşi schimbă poziţia cu 180 de grade, ei devin mai critici faţă de prestaţia Puterii de la Chişinău. Reacţia brutală şi disproporţionată a autorităţilor plus gesturile de ultim moment ale guvernării – refuzul RM de a participa la exerciţiile NATO din Georgia sau vizita urgentă a lui Andrei Stratan la Moscova – nu fac decât să ştirbească imaginea PCRM şi credibilitatea regimului Voronin de la Chişinău la nivel internaţional.

4. Potenţialul de vot. Există circa 15% din voturile electoratului din RM care au mers la partidele necomuniste şi care, potenţial, ar putea reveni Opoziţiei într-un eventual scrutin repetat. S-a invocat şi un posibil scenariu pentru a capta aceste voturi: o listă comună în care primii să fie cei care obţinuseră mandatul în scrutinul din 5 aprilie, urmaţi de personalităţi din alte partide sau independente capabile să aducă Opoziţiei acel plus de vot necesar câştigării alegerilor repetate. Oricum s-ar petrece lucrurile, calculele arată că, potenţial, Opoziţia ar putea câştiga mai mult decât comuniştii din voturile „risipite” la 5 aprilie.

5. Experienţa de campanie. A fost deja invocat de liderii Opoziţiei. După o campaniei lungă şi dură, aceştia afirmă că o pot lua de la capăt, mai bine decât prima dată, pentru că acum au experienţă, ştiu ce au de făcut şi o vor face mai eficace: „Vom desfăşura o campanie electorală mult mai eficientă decât cea precedentă, pentru că vom ţine cont de erorile comise şi le vom corecta”.

6. Inutilitatea compromisului cu comuniştii. Compromisul cu PCRM trebuie evitat nu doar din raţiuni morale, ci şi pragmatice. Chiar presupunând că s-ar face, ar fi complet inutil. Liderii Opoziţiei afirmă că nu există nicio garanţie pentru un eventual compromis cu comuniştii: „Ar fi naiv să credem că un eventual compromis ar putea să-i schimbe cumva pe comunişti. De aceea, altă soluţie decât anticipatele nu există”. Mai mult, istoria a arătat că un asemenea gest riscă să devină, din punct de vedere politic, o veritabilă sinucidere.

7. Riscul transnistrizării. Orientarea tot mai vădită a Chişinăului spre Moscova şi redeschiderea formatului „2 plus 1” face ca transnistrizarea RM să devină tot mai plauzibilă. Opoziţia poate utiliza acest argument pentru a purcede la alegeri repetate cu scopul de a bloca asemenea iniţiative sau înţelegeri ale majorităţii comuniste, care ar anula pe termen scurt şi mediu orice acces al RM spre spaţiul euro-atlantic, consfinţind a doua victorie a Moscovei în războiul de pe Nistru.

8. Degringolada la nivelul PCRM. Explicaţia unor lideri ai Opoziţiei – şi nu numai – pentru timpul extrem de scurt alocat de către comunişti primei şedinţe a parlamentului rezultat în urma alegerilor din 5 aprilie, a fost cel după care tabăra comunistă este divergentă şi incoerentă: „În rândul lor nu există o unitate, astfel ei vor să continue negocierile”. Dacă aşa stau lucrurile cu adevărat, o asemenea conjunctură ar fi ideală pentru alegeri anticipate, din perspectiva Opoziţiei anticomuniste. O tabără comunistă scindată de diverse curente sau grupuri de interese devine un adversar mai slab într-o viitoare campanie electorală.

9. Blocarea perspectivei europene. Unul dintre liderii Opoziţiei a afirmat că prestaţia partidului majoritar duce Moldova „dincolo de Europa”. Astfel, după opt ani de mandat roşu, Chişinăul a primit „invitaţie” doar într-un „club” în care mai figurează Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Armenia şi… Belarus. Mult prea puţin! Iar perspectivele europene ale republicii devin tot mai îndepărtate, odată ce a fost plasată într-un pachet necâştigător. Doar o schimbare de viziune la Chişinău şi o reorientare coerentă şi masivă spre spaţiul euroatlantic ar mai putea salva europenitatea acestui spaţiu. Opoziţia ar putea încerca asta.

10. Îngheţarea relaţiei cu România. Perpetuarea guvernării roşii va exacerba tendinţa deja profundă de blocaj mediatic, politic, economic sau social pe Prut. Consecinţele acesteia afectează nu doar destine individuale, ci şi poziţionarea viitoare a RM în relaţia cu spaţiul euroatlantic. Bucureştiul a afirmat că sprijină apropierea RM de UE şi nu va lua măsuri care să afecteze viaţa cetăţenilor RM. Dar a vorbit apăsat şi despre condiţionări şi obligaţiile pe care Chişinăul le are faţă de valorile şi instituţiile europene. Un blocaj în relaţia cu Bucureştiul nu aduce în niciun caz Chişinăul mai aproape de Bruxelles. Dimpotrivă!

(Cele 10 argumente „contra” – în numărul viitor)

Articolul a apărut inițial în cotidianul Timpul www.timpul.md

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.225.17.239