caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Opinii



 

Între știință, religie, filosofie și paranoia

de (12-4-2009)

Am avut de curand ocazia sa citesc doua lucrari scrise de un domn ( Cosciug) si de fiul sau, student la medicina ( tot Cosciug).

Trebuie sa spun ca niciodata nu am mai vazut asa ceva! Lectura respectiva mi-a dat intr-adevar fiori de groaza!
Si totusi cred ca este necesar sa vorbesc despre acest tip de „stiinta”, intrucat, din nefericire exista o clientela larga pentru pseudostiinta in Romania (si nu numai).

1. Criteriul eliminarii notiunii de „perpetuum mobile”

Trebuie sa spun de la inceput ca dupa ce am citit ambele „lucrari” sau ambele variante ale unei „lucrari”, am ramas socat.

Cu un secol in urma, fizicianul Albert Einstein a lucrat intens la crearea teoriei relativitatii simple (in 1905) si a celei generalizate, ceva mai tarziu, datorita faptului ca a avut suficient timp liber ca sa lucrezi si „la serviciu” la aceste teorii. De ce? Pentru ca munca lui la „Oficiul de Brevete si Inventii din Berna” era extrem de simpla. Cum vedea expresia „perpetuum mobile” pe orice cerere de brevet, cum arunca la cos acea cerere! Maculatura! Fara sa trebuiasca sa dea explicatii nimanui! Pentru ca simpla propunere pentru brevetare a acestei sintagme era o dovada suficienta ca respectivul autor este „dus cu pluta”. Adica este in afara gandirii stiintifice! Si, ce pot spune despre aceasta pretentie de a crea un perpetuum mobile de catre cei doi domni Cosciug? Sa ma mir?

Ori, primul lucru ce mi-a atras atentia in prima varianta a acestei „lucrari” (care nu este prezenta pe acest site) a fost faptul ca nici dupa un secol de la teoria relativitatii a lui Einstein, autorii (cei doi membrii ai familiei Cosciug) nu au aflat acest lucru, si au propus un asemenea perpetuum mobile. E drept ca prima varianta a fost modificata, devenind cea de fatza, dar cu ce? Cu lucruri care provoaca aceeasi durere de cap.

2. „Vartej invartosat de vorbe” pompieristice

Citez: „Noi, conform celei mai celebre şi complete definiţii a managemetului…”. Intrebarea mea pentru „voi”: ce legatura are managementul cu titlul pompos, neacoperit cu nimic de continut, de „Teoria creaţionismului evolutiv al omului”??

Sigur, cuvantul „Noi” se poate referi aici fie la faptul ca tatal si fiul scornesc impreuna o „teorie”, fie la pluralul majestatii. Dupa vorbele bombastice ce urmeaza nici nu stiu ce sa cred; as spune ca e vorba mai degraba de un accent paranoid. Mai departe: „datǎ acum mai bine de trei secole de Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz, prin emiterea “metodei certitudinii şi a artei de a inventa lucruri noi în vederea ….”.

Vorbe goale. Sigur ca a da numele intreg al unei celebritati suna „bine”. Numai ca nu asa se procedeaza in adevaratele lucrari stiintifice, unde se incearca comprimarea informatiei in cat mai putine cuvinte. Conciziunea e un dar al zeilor, spuneau si latinii. Cea mai scurta conversatie in latina e data mereu ca exemplu suprem de conciziune: „Eo rus!” „I.” Adica „merg la tara!” „Du-te!”

Doamne fereste de analfabetism! Si de ghiveciul in gandire!

3. Logica „lucrarii de stiinta”

Cand cineva vrea sa comunice vreo descoperire, primul lucru pe care trebuie sa il faca este sa formuleze pe scurt care este starea actuala a cunostintelor in domeniul respectiv. Subliniez: in domeniul respectiv, nu intr-o suta de domenii care nu au a face unul cu altul. Apoi expune pe scurt lucrarea in sine, metodologia urmata si in final rezultatele. Lucrarea se termina prin a arata ceea aduce lucrarea respectiva ca noutate in domeniu.

Nimic din toate acestea aici! Din contra, autorii jongleaza cu diverse nume, zeitati, notiuni, teorii si altele, insiruind mai ales cuvinte „radicale” fara sa formuleze nici o explicatie a lor, chiar cand le folosesc total aiurea, in contexte nepotrivite.

De exemplu: ce legatura este intre Isus Christos si „diagrama manageriala a trairii umane” (cum definiti aceasta diagrama inexistenta?) si „apendicele xifoid al sternului (Evrei 4.12)” ; (nici nu incerc sa caut acest pasaj in biblie, pentru ca sunt sigur ca acest citat este complet aiurea; biblia nu se ocupa de „stern”; apoi cu constatarea „Conform calculelor noastre teoretice, frecvenţa de rezonanţǎ sau fundamentala acestui rezonator energetic..etc”.Etc.

Este paranoia curata! Dar face impresie la ignoranti si la sfertodocti!

Mai departe insir la nimereala, asa cum sunt date in lucrare urmatoarele notiuni: Adam, mtDNA (de ce nu ADN, ca in romaneste?), sau „acest biolaser care comunica cu mitocondriile feminine”. Mi-e si sila sa mai citez aceste boscoane. In plus, alaturi de citatele alandala din de toate pentru toti, numele lui Steven Hawking este utilizat de autori pentru a-i falsifica credintele si mesajele.

4. Intre Hawking si profetul Daniel

Faptul ca autorii acestia il citeaza pe Hawking are scopul de a le intari celelalte citate din biblie, complet nepotrivite in context.

In realitate Hawking face parte dintre ateii celebri si a divortat de sotia lui care a avut totusi grija de el timp de multi ani, tocmai pentru ca ea era credincioasa si el ateu! Intr-adevar, Hawking a pus intrebarea retorica „cine a pus foc in ecuatii” dar asta nu inseamna ca el este credincios!

In rest, cine ar putea gasi vreun sens in urmatoarele: „Transcrierea informaţiei din câmp pe suportul substanţial, ca atare naşterea limbajului cu a doua articulare, care foloseşte cuvinte şi fraze, realizate prin combinaţii ale elementelor baze azotate (ARN, ADN), în corespondenţă, în omomorfism cu listele de aminoacizi, din spectrele Fourier, deci geneza codului genetic (substanţial) asociat memoriei operative poate fi înţeleasă prin interferenţa undelor, şi anume folosind ipoteza holografică.”

Sunt sigur ca autorii mizeaza pe cititori ca vor cadea in extaz in fata atator cuvinte radicale!

Nici prin cap nu le trece ca atunci cand un cititor va exclama: „Oh, mon Dieu” nu va fi o exclamatie de incantare ci pe dos!

5. Cel patru sau mai multe VANTURI

Citez din cele doua genii neintelese ale noastre in continuare:

„Aceste vorbe ne-au condus către Biblie, cartea de căpătâi a lumii creştine, unde am găsit cea mai scurtă descriere a creaţiei şi evoluţiei omului: “Cele patru vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă de om.” (Daniel 7.2-4) Conceptul biblic cu vânturile creatoare ale cerului ne-au readus în zilele noastre, către conceptul matematicianului Paul Constantiescu privind geneza sistemelor: “Marele univers apare astfel ca fiind format din câmpul fundamental ca un rezervor nestructurat, infinit (ortoexistenţa), reprezentat ca un fluid metarelativist, şi restul marelui univers (structurat, finit) ce constituie existenţa, având spaţiu-timpul ca un prim câmp grefat pe câmpul fundamental.”

Interesanta problema asta a vanturilor! Mai ales daca observam ca aceasta „lucrare” este o insiruire a unor notiuni si nume care nu au nici o legatura una cu alta! Care e lucrarea?

Singura paralela cu ceea ce cunoastem din cultura umana pana acum pare a fi similaritatea lucrarii cu enumerarea de catre Aladin din „1001 de nopti” a continutului desagei sale, care contine printre altele: „o mie de cadane, salvarii profetului, o suta de cirezi de vaci, cela patru zari, sapte oale cu ulei, toate furnicile din lume, pantofii califului, hamamurile din Siria, dervishii in cautare de baieti, toti hotzii din Maghreb, zebbul eunucilor de la palat, ….etc etc…si toate cele patru vanturi de camile batrane si imputite”.

M-am straduit sa fac o analiza cat mai potrivita a acestei „lucrari”. Recomandarea mea? Nu este de a indemna pe autori sa mai studieze, pentru ca nu vor intelege asta. Sau in cazul ca autorii au intentionat sa faca un banc (ceea ce nu cred totusi!) nu pot decat sa-i rog sa plece cu lucrarea in cele patru vanturi!

Addenda: In prima varianta a „lucrarii”, autorii au precizat ca si-au incuiat lucrarea undeva intr-o biblioteca (a spitalului?), ca sa nu o fure cineva.

In acest caz ii rog eu insistent sa arunce cheia, sa nu o gaseasca nimeni!

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • iosif andras: (12-4-2009 la 00:00)

    Felicitari, domnule Anton Constantinescu, pentru rabdarea de a raspunde argumentat si rational unui delir, asa cum am aratat in primul ecou la „lucrare”, citez :
    Se pare ca este vorba de o forma rafinata de delir schizoid
    http://www.asocpsitim.ro/files/pages/29/tmp_1_29_1201613212.pdf
    sau paranoid slab definit
    http://www.sfatulmedicului.ro/index_medical/delir_9076.html
    de aceea nu sunt alte ecouri.
    Primul impuls a fost sa incerc a raspunde fiecarei asertiuni cu un raspuns argumentat, dupa o ora am depus armele un astfel de amalgam scientoid am avut ocazia sa citesc doar in memoriile unui distins psihiatru.
    In fata unor asemenea „teorii” , din care ma sunt emise uneori la DD TV, OTV, in Formula As si alte asemenea Hyde Parkuri media, ai de ales intre a le ignora, incurajandu-i astfel pe „autori” sa contiue, sau a incerca sa le demonstrezi absurditatea, pentru a-i feri pe uii bieti naivi sa le dea crezare, sau , mai rau sa le disemineze.
    Va felicit inca o data pentru rabdare, ati facut ceea ce trebuia facut. MAi mult nu merita efortul.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Boris Cosciug: (12-4-2009 la 00:00)

    Am inteles ca nu ma pricep la nimic si ma opresc fara sa va mai deranjez, dar de ce este atata ura impotriva lui Dumnezeu?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Ateistul.com: (12-4-2009 la 00:00)

    Cred ca autorul face o frecventa si regretabila) eroare (probabil la transcriere pe suport substantial) intre Fourier si Laplace. Numai al doilea a reusit sa inteleaga complet interferenta undelor. Si nu este omomorfism asa cum gresit autorul citeaza din lucrarile de specialitate ci, asa cum scrie in Luca (13.13), e vorba de omeomorfism.

    In rest, printre lacrimi, nu pot sa va intreb si eu: de ce sinteti plini de ura? Alta concluzie nu pot trage, eu am ris cu hohote.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Theo: (12-4-2009 la 00:00)

    Superb articolul si sper sa deschida mintea multora care il citesc si sa isi dea seama o data pentru totdeauna ca Biblia nu e tratat stintiifiec.

    Asemenea aberatii, precum celebra carte a celor doi, trebuie expuse, cum facea odinioara Biserica in pietele publice cand expunea oamenii cu creier ca sa ii arda, si iata ca i se intoarce roata cu toata pseudostiinta cu care vrea sa acapareze inca multimile datatoare de viata pentru maica sfanta nevasta lui Christos (explic viata-bani…sa nu se fi luat in sens literal).

    Excelent articol Tony 🙂

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (12-4-2009 la 00:00)

    Sper, domnule Coșciug, că v-ați convins la modul cel mai sincer că ați scris o înșiruire de elucubrații. Mai rămâne să nu vă mai ascundeți după Dumnezeu ca să vă justificați incompetența în materia pe care ați abordat-o și veți fi învățat o lecție foarte utilă din revista ACUM.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (12-4-2009 la 00:00)

    Nu de ura ci de groaza!
    Si de satisfactie, in sensul ca Isus Cristos este „aparat” de asemenea exemplare umane.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Boris Cosciug: (12-4-2009 la 00:00)

    Cuvinte de cugetare, rostite dupa trei zile de la iesirea din “Groapa cu lei”, de cei ce poarta numele “vehicolului material” de transport al omului organic catre Dumnezeu sau catre dracu.
    Am iesit din groapa virtuala de la “Romania Libera” (ce titlu pompos si-au ales, spunand la intrare ca esti liber sa-ti prezinti “tinuta”, dar pe traseu te scuipa toti, ca pe un animal, in loc sa-ti adreseze cuvinte rationale de corectie a tinutei tale, ca unui om) in care intrasem singur pentru a dialoga cu oamenii si, oarecum multumit ca acestia nu au atacat pilonii de baza ai teoriei mele, fie ca nu i-au vazut, fie ca sunt prea tari, mi-am sters hainele de “atitudinea” lor, aruncata cu mandrie de la inaltimea tribunei in care s-au urcat pentru a vedea si a cuvanta mai bine despre intregul ansamblu al emotiilor si al trairilor umane, si m-am indreptat, tot virtual, catre Patriarhie, la a carei usa bat de mai bine de doi ani, fara ca cineva sa ma auda şi sa-mi deschida pentru a-mi descarca sufletul, chiar si asa plin de pacate cum il vad ei sau poate tocmai de aceea ar trebui sa-mi deschida usa. Lor le-am adresat cateva cuvinte de indemn la lupta informationala, rugandu-i sa nu uite sa ia ca arma si “sabia cu doua taisuri a stiintei”, dar nu orice sabie creata de om, ci pe aceea croita de Dumnezeu si data in dotare fiecaruia dintre noi, barbat sau femeie.
    Pentru a nu va baga din nou în ceata, repet ca sternul este numit medical “sabie”, deoarece se pot distinge cu precizie cele trei elemente de baza ale acestei clasice arme, folosita uneori pentru dialogul cavaleresc, manerul, lama si varful, acest apendice xifoid, cu care poti scrijela cuvinte pe “tablele de carne ale inimii”, ca sa-l parafrazez din nou pe, deja celebrul, Pavel, sau pe tablele de ADN, asa cum spune celebrul genetician John Craig Venter, dar si in suflet, ca sa-l parafrazez pe, nu mai putin celebrul, Ioan.
    Ca sa revin din nou la lumea materiala, in caz de stop cardiac, acest apendice xifoid este locul unde se aplica primele masaje de resuscitare, pentru a reporni inima si a o readuce la pulsatia celor 75 de cicli/secunda, obtinuti matematic, asemeni sincronismului unui ceas atomic, prin divizarea, conform Teoriei Fourier, a frecventei de 30 THz, armonica principala de oscilatie a ADN-ului mitocondrial masculin, despre care stiinta spune (adevarat dar incomplet) ca nu mai aduce nici un aport genetic si-l elimina la fertilizarea artificiala.
    Patriarhiei ortodxe ma adesez cu credinta ca vorbele apocaliptice ale lui Ioan nu sunt simple vorbe, aruncate la intamplare de un “schizofrenic”, si cu speranta ca tronul material al “Judecatii de apoi” este sustinut de cele patru coloane pictate material pe cupola bisericilor crestin-ortodoxe. Am punctat cuvantul material al celor “patru coloane” ale ortodoxiei, deoarece virtualul celor “patru vanturi”, coborate din cer, pot aduce si anumite mirosuri, neplacute intotdeauna pamantenilor.
    Trec de la una la alta, dar asa se comporta “schizofrenicii”, si aici va putem aduce o sumedenie de documente medicale pentru a intari stiintific aceste vorbe, aruncate uneori la intamplare si de noi.
    Chiar in saptamana in care am transmis redactiei aceasta noua teorie, unica in lume si insuficient evoluata deoarece este un “copil nou nascut”, privind “Creatia stiintifica a omului prin evolutie asistata”, ma aflam in “interes de servici” pe Valea Oltului si, in loc sa trag ca omul la un restaurant asezat pe aceste divine meleaguri, am descins la Manastirea Frasinei, pentru a le inmana si lor aceste cuvinte ale noastre. M-am adresat unui calugar, spunandu-i ca “am scris câteva cuvinte stiintifice despre Dumnezeu si despre diavol”. Mi-a replicat cu blandete, “nu e bine, nu e bine”, dar eu nu l-am bagat in seama, deoarece cunosteam acest tip de vorbe, si am continuat, “… si astept de la oameni confrmarea sau infirmarea lor”. Atunci parintele mi-a grait apasat: “nu de la oameni trebuie sa asteptam confirmarea, ci de la Dumnezeu”.
    Nu i-am mai replicat, deoarece stiam ca are dreptate, dar vede in stiinta omului doar pe diavol, si asemeni voi face si la aceasta rubrica, deoarece si voi aveti dreptate, dar vedeti in religie doar schizofrenie.
    Inainte de a va multumi inca odata pentru spatiul alocat mie si fiului meu timp de opt zile, va rog sa cititi cu atentie poezia “Criticilor mei”, scrisa de un alt “schizofrenic eretic”, si nu o fac pentru a spune ca eu am dreptate, ci o fac pentru a spune ca eu am nevoie de ajutorul vostru, al tuturor oamenilor, in traseul meu pe care-l strabat acum cu hainele apostazei schizofrenice intr-o directie incerta si neprecizata stiintific, din lipa cunoasterii totale, pe care Europa si-a propus sa o atinga in anul 2012, prin programul FP7 de cercetare dincolo de limitele cunoasterii.
    Cu stima.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Boris Cosciug: (12-4-2009 la 00:00)

    Imi cer scuze ca revin dupa o decizie, care ar trebui sa fie ferma conform multor opinii, dar sunt un simplu om supus greselii si simt ca trebuie sa spun cateva cuvinte despre acest OM, John Caig Venter, despre care lumea religioasa nu cred ca stie mare lucru, un simplu om care a fost testat de om in razboiul din Vietnam, dar si de propriul lui gand ascuns, fiind ispitit sa se sinucida in ocean, de unde s-a reintors miraculos la viata si indrumat, de acelasi gand ascuns, sa descifreze genomul uman si sa creeze prima forma de viata artificiala, nu ca sa se distreze sau sa-l creeze pe diavol, ci sa sa salveze vieti si sa duca cunoasterea dincolo de limitele cunoaterii.
    Ca vrem sau ca nu vrem, ca ne place sau ca nu ne place, omul trebuie sa se atinga de gandul lui Dumnezeu prin cunoastere, asa cum se atinge artistic Adam, in pictura lui Michelangelo din Capela Sixtina.
    Tuturor, va urez “Sarbatori Fericite”!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (12-4-2009 la 00:00)

    Domnul Coșciug, care folosește de obicei un ton mieros și un limbaj pompos (pe care cred că nici el singur nu-l înțelege) scoate colții.

    Umilit (pe bună dreptate pentru elucubrațiile înșirate într-o limbă păsărească) de Anton Constantinescu, el se ascunde acum din nou în spatele religiei, dovedind, așa cum fusese clar încă de la început, că nu e altceva decât un propagandist ortodoxist, care a încercat marea cu degetul, doar-doar o ține.

    Nu domnule Coșciug, cu astfel de propagandă însoțită de teorii sfertodocte nu aveți ce căuta în paginile revistei ACUM. Anton Constantinescu v-a făcut un bine, pe care dumneavoastră nu vreți să-l acceptați și să renunțați definitiv la aceste idei care în cel mai bun caz pot fi denumite excentrice. Dacă ați reflecta mai profund ați face ceea ce v-a sugerat Anton: să aruncați cheia unde v-ați încuiat „lucrarea” și să uitați de ea definitiv. Ar fi mai bine și pentru cei din jur și mai ales pentru dumneavoastră.

    Și în încheiere un sfat din partea mea: nu mai torturați limba română cu cuvinte și formulări pompoase. Nu impresionați pe nimeni și nu uitați de vorba francezului: „Le ridicule qui tue.”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Boris Cosciug: (12-4-2009 la 00:00)

    Deoarece vad ca ma provocati si nu vreti sa-mi dati drumul pentru a fi liber de Pasti, am sa raspund ca in declaratiile luate amiabil, cu pistolul la tampla. Da, recunosc ca provin dintr-un animal cu colti, prin evolutie asistata de un Manager Suprem, si ca sunt inginer, certificat prin evolutie asistata de familie si de profesori.
    Si acum sa va spun si bancul: Asemanarea dintre un caine si un inginer este ca amandoi par inteligenti, dar sunt incapabili sa se exprime prin cuvinte.
    Si s-ar putea ca si “bancul” sa aiba dreptate.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Math Gaal: (12-4-2009 la 00:00)

    @ Dl Alexandru Boris Cosciug

    Domnule, cum puteți afirma că există așaceva: „“vehicolului material” de transport al omului organic catre Dumnezeu sau catre dracu”? Cum poate un om, care pretinde inteligență să mai creadă în asemenea baliverne cu zmei și zâne?

    Acel „drac” nu există, e un personaj mitologic împrumutat de creștini de la străbunii lor politeiști pentru a explica anumite fenomene necunoscute timpurilor acelea (schizofrenia, epilepsia etc), acum însă e demonstrat că dracul e de fapt o disfuncționalitate a organismului (în cazurile de mai sus un dezechilibru chimic al creierului [captarea de 5HT], respectiv microleziuni cerebrale pentru a doua formă de „drac”)

    Altă elucubrație că omul e dus la D-zeu sau la drac…omul nu e dus nicăieri, omul moare și gata; această idee de pedeapsă veșnică sau recompensă veșnică este o idee tipică religiei păgâne a grecilor/latinilor unde cei ce nu au fost corecți merg la Hades în Infern unde vor avea munci veșnice (Heracles spre exemplu pedepsit cu piatra ce are să o ducă veșnic), iar cei considerați drepți vor beneficia de bucurie în Câmpiile Elizee.
    Vremea a trecut, omenirea s-a maturizat…ar fi bine să ne desprindem de asemenea gândiri ale antichității, scornite de oameni în epoca bronzului.

    Spre exemplu alte religii cred în reîncarnare și nu aveți cum să dovediți că au o gândire eronată și că a Dvs e corectă (sau invers)….acest lucru pentru simplul motiv că ambele sunt bazate doar pe niște mituri și nimic concret.
    Mă așteptam de la lele Floare să vină cu asemenea afirmații că ea nu vrea să meargă la drac după ce moare sau la Shi’tsu că ea ar dori să se reîncarneze într-o zână….dar de la un om care pretinde că a studiat genetica, fizica etc, sunt alte asteptari.

    Vă rog mult să-mi expuneți și mie, și celorlalți care sunt acei piloni tari ai lucrării Domniei Voastre?…sunt tare curios și doresc să fiu luminat și corectat în cazul în care greșesc.

    ADN-ul mitocondrial e moștenit pe linie maternă…cumva susțineți contrariul?…demonstrați vă rog frumos.

    Coloanele „pictate material” pe cupola bisericilor ortodoxe nu reprezintă nici o judecată, nici patru vânturi, ci reprezintă evangheliștii și evangheliile care au vestit pe Christos (zeul creștinilor), se văd și simbolurile acestora: vulturul, boul, leul si omul.
    Sunt ca si patru piloni ai unui baldachin, a unei mese – asta a fost teoria cand în anul 200 si mai tarziu în jurul lui 350, Biserica a stabilit ca fiind canonice doar aceste patru lucrari.
    Simbolurile am sa le explic d.p.d.v. bisericesc, pentru curiozitatea unora.
    – Leul: Marcu deoarece 1.3 s-a auzit un glas din desert – Patrologia afirma ca a racnit ca un leu (conform reinterpretarii eronate a lui Yeshaiahu), si in Tanah spune ca leul lui Iuda a invins (crestinii considerând ca e vorba de Christos, când de fapt nu este)
    – Omul: Matei deoarece incepe cu cartea „neamului” lui Isus Christos
    – Boul: Luca – acesta isi incepe evanghelia cu Ioan botezătorul (anunțarea nașterii acestuia) si faptul că tatăl său aducea sacrificii la Templu
    – Vulturul: Ioan – evanghelie cu început gnostic pentru faptul că îl deifică pe Christos comparându-l cu D-zeu, cuvântul, așadar povestea începe din „înălțimile cerului”
    Deci nici vorba de vreo judecată în iconografia bizantină

    PS: la Patriarhie ca să fiți primit trebuie ori să arătați mai întâi punguța cu galbeni, ori să fiți vreun tinerel arătos și atunci vă va primi în audiență însăși PreaFericitul.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (12-4-2009 la 00:00)

    Domnule Cosciug, chiar daca nu va dati seama de enormitatile pe care le spuneti, cum va permiteti sa-i „bagati” in aceeasi fraza pe Craig Venter (seful proiectului Genomul uman, la care am participat, si pe care, evident, a trebuit sa il cunosc „macar din vedere si auzire”, ca doar era directorul general al proiectului) si sfintii dvs? Craig Venter este ateu suta la suta! Ce legatura vedeti dvs intre el si sfinti? Si de ce il citati prost? El nu a spus nimic despre „tablele de DNA”, ca nu exista asa ceva.

    Citez din elucubratiile dvs: „ca sa-l parafrazez din nou pe, deja celebrul, Pavel, sau pe tablele de ADN, asa cum spune celebrul genetician John Craig Venter, dar si in suflet, ca sa-l parafrazez pe, nu mai putin celebrul, Ioan”

    Parafrazati pe cine vreti, dar sa-l bagati pe dl Venter intre sfinti e prea mult, mai ales ca dansul nu are nici o tangentza cu religia!

    Mai mult decat atat: daca pana si calugarul acela v-a dezaprobat elucubratiile cu satana, de ce nu-l ascultati macar pe el?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Boris Cosciug: (12-4-2009 la 00:00)

    “Hristos a inviat!”
    Revin numai cu o poezie, prima din viata mea, deoarece din martie 2009 am inceput a scrie si in versuri si nu stiu de la “Cine”-i scrisul, caci pana acum paream un “om serios”, fara a avea asemenea “apucaturi”. Poate instinctele poetice, ca si celelate disfunctii schizofrenice, vin genetic de la mama, Dumnezeu sa o ierte, o simpla credincioasa cu patru clase, care imi canta si imi recita versuri cand eram mic, dintre care-mi amintesc si o poezie cu “ingerasul”, pe baza careia imi spunea ca omul are trup si suflet. Acum, cand vad ca omul le analizeaza separat, fiecare pe limba lui, si nu unitar ca pe ingredientele necesare si suficiente sintezei unei creatii durabile, un fel de “perpetum-mobile” pe care omul nu l-a atins decat in gand, deoarece legile materiale au un cuvant greu de spus, pe care nimic si nimeni dintre noi nu le poate combate, parcă se rupe “ceva” in mine si medicii nu stiu sa-mi spuna, “organic”, ce-i. Dar in viitor vor sti, chiar daca sunt inca si foarte multi sceptici, pivind ajungerea la “pomul vietii”. Vedeti voi, poate de aceea cred eu acum in creatie si in evolutie, laolalta. Acum, analizand cuvintele lui Pavel (Romani 12.2 – “Sa nu va potriviti cu acest veac, ci sa va schimbati prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si desavarsit.”), incep sa cred si in stagnare. Acum cand oamenii au creat, pentru ingineria genetica necesara cunoasterii dincolo de limitele cunosterii vietii, robotul Adam si urmeaza crearea Evei, un robot mai performant, acum eu, comportandu-ma ca un copil, scriu legende de adormit COPII(LE), in care oamenii MARI nu mai cred. Poate de aceea cred eu acum si in involutie!
    „Reinvierea lui Adam”
    Nori negrii vin din haos, si, cuprinzand deodata
    Culmile cele-‘nalte si-albastrul cel senin,
    Acopar crucea veche, de secole inaltata
    De un popor crestin, cu crudul lor venin
    Din mintea deturnata.
    Natura e-ncoltita si Mielul sta inchis,
    Aproape de zapada prin cer purificata,
    Sub plasa ce popoare treptat i-o au intins,
    Ca sa cladeasca liberi planeta mai curata,
    Intr-un cuptor incins.
    Si, undeva din apa, rasare-n umbra dracul,
    Mai blond decat in vise si, cum profetii-arata,
    Modificat genetic si aproape “gol”, saracul,
    Si il vedem pe strada, dar nimeni nu-l arata,
    Ca scorpia cu acul.
    Intins senin la soare, vrea cu lumini desarte,
    Preluate din Geneza, sa prinda lumea-n mreje,
    Sa-mprastie in oameni surasul sau de moarte
    Si sa-i aseze pasnic, pe sol, ca pe gateje,
    Cu cip-uri ca la carte.
    Copii se rasfata si-acum, cu limba scoasa,
    Cu zambetul pe fata si cu PC-u’-n brata,
    Ei virtual invata si, modeland, sa coasa
    Si sa cladeasca-n umbra o lume ca de gheata
    Si-o viata mai aleasa.
    Cartea e aruncata pe jos, dar pe covor,
    Si numai vreo minune ar scoate-o la lumina,
    Pe care animalul, chiar prins acum de dor,
    Nu poate s-o-nteleaga cu mintea lui cretina
    Si beata de amor.
    Omul, ce-i o faptura, din doi nuclei, cladita
    Ca printr-o aspra munca s-atinga nemurire,
    E fericit ca–n lumea, de stiinta implinita,
    Este ispita multa, ce-l duce spre pieire,
    In fiinta zidita.
    Batranii umbla liberi, si fara de cravata,
    Si merg la “Vax Museum” sa simta virtual,
    O lume ce de idoli este acum patata
    Si e tot mai departe de-al nostru ideal,
    Lasat acasa-n vatra.
    Eu cred ca-i totusi bine si-i viitor de viata,
    Cu animale “negre” ce, simplu, se-nteleg,
    Si din a lor iubire si omul va sa-nvata,
    S-o modeleze iarasi, din vechi, ca pe-un intreg
    Dintr-un ghem de ata.
    Acuma, chiar natura rapusa de azot,
    Revine iar la viata si incolteste-n turnuri
    Ce-odata-mprastiara nori negrii peste “TOT”,
    Samanta milenara, pe care nu o tulburi
    Cu gandul tau “non-TOT”.
    Cu Gandul si Cuvantul ce azi pe “TOT” il tin,
    “Non-TOT” e doar o creanga de stiinta ridicata
    Pe un suport de datini si plin de Duh divin,
    Ce va sa reinvie cenusa-mprastiata,
    De fumul lor meschin.
    Acum e-n lume suflet ce-i luminat divin,
    Si cu bagheta-n mana impunge Eva-n coasta
    Sa-L vada iar pe Domnul si cerul cel senin,
    Ce-i da din nou lui Adam imaginea cea vasta
    Si plinul ce e plin.
    19 aprilie 2009, Câmpulung Muscel, Alexandru Boris Cosciug

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (12-4-2009 la 00:00)

    Domnule Coșciug, de ce torturați cititorii revistei ACUM? Chiar nu aveți deloc simțul ridicolului?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.80.208.105