caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica TELEGRAMA



 

Angela Nache Mamier –«Dolor»

de (29-3-2009)

Editura Clapas a publicat în noiembrie 2007, Collection Partage, volumul bilingv «Dolor» de Angela Nache Mamier, scriitoare de expresie română şi franceză. Traducerea textelor a fost realizată de Angela Nache Mamier şi Pierre Mamier şi revăzută de Viorel Zegheru. Prefaţa a fost semnată de profesorii din Montpellier: Anne et Frédéric Miquel.Editions Clapàs, novembre 2007
Collection Partage, n°29
Bilingue français / roumain.
Traduction de Angela Nache-Mamier et Pierre Mamier,
relue par Viorel Zegheru.
Illustration de couverture: Jean-Paul Delaitte
ISBN: 1284- 635- x
60 pagini, 17 euro

Angela Nache Mamier a debutat în România cu volumul de poezii «Miraculum» editura Dacia în 1982 şi a făcut parte din grupul cenaclului 19 şi al optzeciştilor din Braşov, alături de poeţii: Adrian Munteanu, Alexandru Musina, Gheorghe Craciun, Ioan Pop Barassovia, Caius Dobrescu, Simona Popescu, Andrei Bodiu, Marius Oprea etc. A mai publicat «Femina» Editura Dacia 1985 ; «Celebratio» Editura Kogaïon (în franceză) 2008. De-a lungul timpului a fost prezentă în paginile revistelor cu poezii şi proză: «Viaţa Studenţească», «Luceafărul» (unde poetul Geo Dumitrescu a remarcat-o şi a debutat cu poemul «Pământul Viu»), «România literară», «Vatra» (în formula redacţională : Romulus Guga, Dan Culcer, Mihai Sin) «Astra» (redacţia: Nicolae Stoie, A.I.Brumaru, Ion Itu) «Tribuna», «Braşovul literar şi artistic», (director Daniel Drăgan) «Luceafărul de ziuă» online, «Monitorul cultural online», «L’Eloge du Danube» online (directeur Artur Silvestri), «Revista nouă»(România), «Salmigondis» (France), «Autre Sud» (France), «Midi Libre» (France) «Corespondenţe» (România), «Gardiolarem» (France), «Citadela» (România) etc.

Structurat în două mari subiecte: condiţia emigranţilor în Vest şi imaginea femeii din Est, volumul «Dolor» este în primul rând incomod prin militantismul abordat dincolo de convenţii, dintr-o perioadă uitată nepermis de repede. A uita după 20 de ani ceea ce am fost obligaţi să trăim, nu duce decât invariabil la regenerarea acestor perioade malefice din care ne-au fost extrase adolescenţele, anii cei mai frumoşi, irevesibili. Oublier le Mal, c’est céder a sa tentation (Jankélévitch), a uita Răul înseamnă a ceda tentaţiei lui, a redeveni ceea ce am fost, lipsiţi de personalitate, înglodaţi într-o obedienţă maladivă.

Grupajul de poezii ce relevă condiţia semenilor noştri emigranţi, indiferent de etnie, însă români, – şi acest fapt real nu trebuie să îl omitem voit, cu indiferenţă ci trebuie să ni-l asumăm în totalitate, – este dedicat celor care lipsiţi de adăpost şi mijloace minime de existenţă au ales brusc o altă dimensiune a vieţii lor, deşi da, veţi spune, este «Inutilă căutarea cheii/Acestui paradis aparent » (Out of Europe), în speranţa patetică, iluzorie a fericirii. Oare cum au fost percepuţi Dincolo, în Vest, aceşti români cărora nimeni nu le-a întins mâna cu adevărat în goana lor după luminile oraşelor-capitale ale lumii, spre un El Dorado incert, parfumat şi ameţitor din vuietul planetei, ce soartă au aceşti anonimi stigmatizaţi de ceea ce numim civilizaţie? «Bătrâna femeie cocoşată, ştirbă/Îşi acoperă gura şi pune o mână/Pe inima sa iubitoare,/Cristul pictat pe lemn/Îl va atinge de-o sută de ori/Urlând de durere încolţită» (Exod 1989 –cereri de azil şi bicentenarul revoluţiei) pentru că trebuie să recunoaştem «Chiar şi tăcută, mizeria poate deranja» pentru aceşti bântuiţi ce sălăşuiesc în afara timpului, în ungherele secolului XXI. Ce sunt si cine sunt ei, aceşti «rătăciţi» de fapt, decât produsul concret al epocii de aur şi mai ales al spiritului creştin cu care ne afişăm ostentativ şi arogant, «Nu mai era în ei nici viaţă nici moarte/Doar acest vid ciudat,/Nu mai era în ei nici prezent nici viitor/Nici semne nici gesturi/Doar punţile vieţii lor/Mutilate» (Rătăciţi).
Volumul bilingv «Dolor» este dedicat nu numai sufletelor nomade şi în egală măsură prietenilor «Medecins du Monde» cât şi jurnaliştilor, autorităţilor care s-au implicat pentru integrarea în societate a semenilor noştri.

Ciclul de poezii propus de Angela Nache Mamier îmi aminteşte de un documentar realizat în 1996 de Evelyne Ragot «Qui a peur des tziganes roumains?» alături de «Médecins sans frontière», film care a stârnit controverse şi atitudini rasiste în unele medii. Oare sentimentele oamenilor se deschid în faţa semenilor lor pentru a-i înţelege şi mai ales a-i ridica în secolul XXI când «Cu orice preţ acest popor nomad/Bate la porţile de oţel ale secolelor,/La încrucişările acestor frontiere- Traiectorii satanice» (Mame-ţigănci 1989-200…)? O lume despre care trebuie să vorbim ca despre noi înşine într-o bună zi, ne avertizează Angela Nache Mamier pentru că şi ei stigmatizaţii, nomazii secolului zborurilor spre Lună «Aceşti copii ai întinderilor de pământ/Aceşti oameni legitimi ai lumii/Nu mai ştiu de unde vin/Şi ce se va alege de ei/Se aşează chirciţi pe vine, derutaţi/În Celulele de Deportaţi/Lăsându-se jefuiţi de călăii/Îngerilor lor păzitori» (Ciumaţii – Călătorie la capătul drepturilor omului 1989-200…).

În poezie, rareori se abordează problematica femeii subordonate vieţii casnice, menită unui singur ţel recunoscut de ceilalţi: «Deşi ridicolă, deşi învinsă/Nu îngenunchez,/Mângâi pereţii vazele, boluri de aer -/ Martori fideli,/Arome de plante se ridică/În mica bucătărie/Respir adânc, îmi dau curaj/Regină a cratiţelor» (Regina cratiţelor).
Partea a doua a volumului este un elogiu real adus Femeii care trebuie să fie dintotdeauna mamă, soţie, menajeră şi mai puţin leader de opinie sau artist. În al doilea ciclu de poezii din volumul «Dolor», Angela Nache Mamier scrie despre Realitate aşa cum a trăit-o, aşa cum este în sine, încrustată în copilăria şi adolescenţa multora dintre noi, cu apa caldă oprită, cu orele restrictive la televizor, marcaţi de cozile la carne, de «tichete vexante de raţii/Un litru de soia un kil de zahăr şi de făină,/Zece ouă, o prăpădită de margarină pe lună, Partid unic, nicio libertate de expresie/Voturi forţate pentru aceeaşi clică» (Postfaţă. Examene la oral – 20 de ani după Ceauşescu) în alegoria cotidiană a supravieţuirii.
Angela Nache Mamier nu ne propune o evadare ci pur şi simplu dimensiunea arealului real al Femeii «Anii ‘supe, ciorbe, cărucioare’/Vase spălate, salarii,/Curăţenii generale,/Cuminţenie câştigată din mers/La întâmplare,/Ani de adoraţie oarbă/De credulitate,/Ani de şorţuri în jurul taliei,/De ciorapi rupţi,/Sub rochii melancolice » (Bis repetita), să privim lumea în care trăim cu adevărat, lumea noastră nemărturisită a «Poeteselor», acestor elegiaice fiinţe umane, imaginea concretă a femeii din Est.

Ce mecanism, resorturi vii, imuabile, determină această expunere prelungită la sinceritate, ce declanşează Angelei Nache Mamier Protestul său (volumul «Dolor» ) deschis, asumat ? «Contemporan/Mă dor timpanele, mă doare sufletul,/Această ură cu chip inuman/Murdăreşte/Zăpezile mele d’antan/Mă doare pământul» (Răul secolului).

Ce este Poezia? ne va întreba la rândul său autoarea. Şi ne va răspunde prin vocea lui Janos Arany: «A aprecia poezia înseamnă a fi capabil de a iubi pe celălalt în ceea ce are mai urât. Prin cuvintele sale poetul îi lasă ca moştenire compasiunea sa.»

Volumul bilingv «Dolor» este cartea de vizită a unei poete de expresie româno-franceze Angela Nache Mamier care aduce în prim plan nu numai capacităţile creative ale femeii contemporane ci şi o nouă atitudine în faţa Poeziei, pe care v-o propun să o aplaudaţi la scena deschisă a Literaturii.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.198.86.28