caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Medalion



 

Raphael (1)

de (16-2-2009)
ParisParis

Prin anii 90 plecam foarte des la Paris, cel putin de doua ori pe an. Si, evident, ma imprietenisem cu multi locuitori ai orasului lumina, din lumea medicala, a literaturii, a muzicii…
In 1991 am luat parte la un congres organizat de Facultatea de Stomatologie \”Garanciere\” din Paris. Dezbaterea principala se numea \”Ecouter, parler, gerer\”, era promovata de sectia de psihologie a facultatii, condusa de o doamna, R.K., psiholog si medic stomatolog. Familia ei avea radacini romanesti si putin evreiesti.
Deoarece pe vremea aceea lucram la clinica de psihofiziologie orala, la Universitatea Tel-Aviv, tratand, prin hipnoza, pacientii problematici, am vrut sa creez o cooperare intre sectii, si m-am intalnit cu R.K. inaintea congresului, sa punem tara la cale. Cabinetul ei era situat pe Avenue de l’Opera. Dupa citeva fraze de politete, am coborat impreuna, sa luam o cafea, apoi am pornit-o in directia Muzeului Louvre, unde parcase masina. Deodata vad o firma: Prof. Raphael Chercheve. Sa va explic: Pentru un stomatolog, numele acesta reprezinta unul dintre zeii, sau miturile stomatologiei mondiale. Chercheve era un pionier al implantologiei dentare in Europa, medic generalist si stomatolog, pomenit in mai toate manualele de specialitate. Eram convins ca murise demult, iar acum vedeam firma !?
O intreb pe R.K.:
– Chercheve traieste?
– Da, imi raspunde ea, dar nu mai lucreaza, a ramas doar firma, el are peste 80 de ani, s-a retras la St.Cloud, o periferie a Parisului.
Imi iau inima in dinti :
– Cum as putea sa-l cunosc pe Dumnezeu?
– Nu cred ca-i posibil, dar hai sa intram in cabinetul lui, poate cei care l-au preluat stiu ceva.
Urcam, inauntru o clinica multidisciplinara, doi stomatologi \”clasici\”, un implantolog, un parodontolog si un psiholog. R.K. il cunostea pe psiholog, ne-a primit cu multa amabilitate, nu auzise demult de Chercheve, nu era sigur ca mai traieste, dar ne-a dat numarul de telefon pe care il pastrase. Daca nu l-ar mai fi avut, renuntam, iar multe lucruri din viata mea s-ar fi petrecut altfel.
Dupa despartirea temporara de R.K. (a doua zi ne revedeam la congres), ma intorc spre Opera, ma opresc la un telefon public si, tremurand, formez numarul zeului. Imi raspunde… chiar Zeus, in persoana. Ma prezint, precizez ca sunt din Israel, afilierea, domenii de interes, si intreb, cu sfiala in glas, daca as putea sa-l intalnesc.
– Eu sunt cel care doreste sa te cunoasca, imi raspunde Zeus, ce faci maine?
– Pai sunt la un congres…
– Asta numai dimineata, hotaraste el, la pranz esti invitatul meu la masa, luam aperitivul la 1.30 la Hotel Normandy. Si am citeva surprize pentru tine, incheie Chercheve dialogul.
In trecut aveam o mare admiratie pentru toti clasicii medicinei, erau in Olimp, iar eu un simplu muritor, de-abia prin 1993 am inteles ca pot vorbi de la egal la egal cu zeii, sau ca si zeii sunt muritori. Ametit, m-am indreptat spre metrou. Nu pricepeam, nici macar nu ma cunostea, avea surprize, el, un zeu de peste 80 de ani, va veni special la Paris, sunt invitatul lui …
Din experienta mea cu francezii, totul se desfasura prea repede! In noaptea aceea n-am dormit aproape deloc, ma simteam ca un student inainte de examen, maine trebuie sa fac comunicarea, dar ce mai conta, cind Zeus in persoana ma invitase la masa.
A doua zi am fost la congres, mi-am prezentat lucrarea, am participat la dezbatere, am descoperit ca vorbesc franceza medicala mai bine decit credeam, apoi am avut un dialog interesant cu un medic din Senegal, am anuntat ca nu voi reveni dupa masa si am luat-o la fuga spre metrou.
Ajung la hotel cu sufletul la gura, in intarziere, un hotel elegant, chiar la doi pasi de l’Avenue de l’Opera, langa fostul cabinet al lui Chercheve. Intru in barul hotelului, era aproape gol, intr-un colt, cu un ziar, un pachet alaturi si un pahar plin de ceva (probabil nectar, caci zeii beau nectar), un batranel scund, totul zambet, mi se prezinta:
– Raphael.
– Vlad, zic eu, incantat sa va cunosc, e o mare onoare pentru mine…
– Lasa prostiile, mi-o taie el, ce parere ai de situatia politica in Israel?
\”Chiar asa, de la inceput?\”, gandesc eu, eram deja obisnuit cu intrebari de felul asta, in Franta, multi erau critici fata de politica Israelului, dar nu pentru asta ma intalnisem cu Chercheve. Doream sa aflu de la el cat mai multe despre istoria si experienta lui stomatologica, cine stie cum va evolua discutia pe teme politice, nu aveam chef sa justific, sau sa dau explicatii in numele guvernului, nici macar in numele meu.
Comand un pahar cu suc de rosii si, intre doua alune, ii spun cam ce cred eu, fiind atent sa nu vorbesc prea patimas si incercand sa par cat mai empatic fata de interesele arabe, precum si fata de pozitia Frantei, care, oricum, nu-mi era prea clara.
– Franta e o prostituata, decide Chercheve! (a folosit alt cuvant, mai dur). E in stare sa ne vanda pe toti, pentru un litru de petrol!
Raman nedumerit- sa NE vanda?
Aici incepe Zeus o prelegere politica lunga si argumentata, era foarte informat, concluzia era una: Israelul trebuia sa faca ce-i mai bine pentru el, sa nu tina seama de Europa, nici de U.S.A., nimeni nu va plange dupa Israel, daca va fi distrus, nimeni nu va sari in ajutorul tarii de dimensiunile Siciliei.
– Crede-ma, am fost medic in Africa, am fost medicul personal al lui De Gaulle, fraza lui cu \”Franta n-are prieteni, are numai interese\” trebuie adoptata de Israel, stiu, e contrara umanismului, e dura, dar adevarata, tuna zeul. Apoi imi arata ziarul si imi demonstreza cat de tendentios si nefavorabil e prezentat Israelul in presa franceza.
– Multi francezi sunt antisemiti, continua el, orice ar face Israelul, va fi criticat. Iar Franta nu-si poate ierta fatarnicia cu reactorul nuclear din Irak.
– Dar de unde sunteti atit de informat? ma mir eu.
– Ne tutuim, nu-i asa? continua Chercheve. Si aici ma lasa cu gura cascata:
– Numele meu la origine e Cherchevski, sunt evreu de origine lituaniana, tatal meu s-a nascut la Hebron, era farmacist, pleca des la Yaffo, a emigrat in Franta cu putin inaintea nasterii mele, asa ca eu sunt aproape sabru. Daca vrei, vorbim idish, stii idish?
– Nu, ingan eu, naucit… Sa continuam in franceza…
– Ma bucur ca m-ai cautat, eu veneam des in Israel, in ultima vreme mai putin, as vrea insa sa ma perind cu actuala mea sotie prin locurile in care a trait familia mea.
– La Hebron nu se prea poate, ii zic eu.
– Stiu, dar la Yaffo tin neaparat, tatal meu imi vorbea mereu de Yaffo.
Asadar Chercheve era evreu, dar surprizele aveau sa urmeze in cascada.

(va urma)

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.196.73.22