O boală nemiloasă a pus capăt prematur căsniciei dintre Nae și JuditPe 10 februarie se împlinesc cinci ani de la dispariția fostului meu coleg de la BBC, Nae Bădulescu, decedat la vârsta de doar 42 de ani în urma unei grele suferințe.
Nu am fost un apropiat al lui Nae, dar în cei patru ani cât am lucrat împreună – el la București, eu mai mult la Londra – am ajuns să-l apreciez și să-l respect foarte mult, oamenii de factura lui fiind extrem de rari în presa din România.
Nae a venit la BBC de la Europa liberă în 1999, momentul de apogeu al redacției române ale cărei emisiuni ajunseseră să fie ascultate de 16% din populația adultă României.
Acest lucru nu i-a scăpat lui Nae, care-mi spunea că pe vremea când era la Europa liberă și încerca să obțină o reacție la telefon de la vreun ministru sau demnitar, arareori trecea de secretară, pe când la BBC de cele mai multe ori ajungea foarte repede la demnitarul dorit.
“Odată, când eram reporter la Europa liberă și mă întorceam de la o conferință de presă la redacție, șoferul de taxi a văzut abțibildul cu sigla postului pe geanta mea ți m-a întrebat ‘Mai existați? Credeam că v-a desființat după 1989.’”, mi-a povestit Nae.
Nae nu era ceea ce se cheamă o vedetă. El era mult mai în largul său făcând un reportaj, decât transmițând de la evenimentele politice unde erau implicați mai marii zilei.
Îmi aduc aminte că la început avea un anume trac la microfon și la eclipsa de soare din august 1999, aflându-se în zona de totalitate la Râmnicu Vâlcea, am insistat în pofida opoziției unora din redacție, ca Nae să relateze în direct de acolo.
Și într-adevăr, Nae a intrat în direct și cred că a fost una din cele mai expresive intervenții – iar la radio nu e ușor să relatezi despre un eveniment vizual cum e o eclipsă.
Îmi mai aduc aminte de un alt reportaj excelent, din toamna aceluiași an, pe care Nae l-a făcut în cartierele nevoiașe ale Bucureștiului cu copiii săraci, reportaj pe care-l rugasem să-l realizeze, dată fiind implicarea unor doamne în activitatea caritativă cu scopul de ajutorare a copiilor sărmani.
Pe lângă realizările ca jurnalist, Nae, de formație medic, și-a întemeiat o familie, căsătorindu-se cu Judit Ferencz și ea jurnalistă, (autoarea unui articol publicat în revista ACUM http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=8742), iar în 2001 a devenit tatăl unei fetițe numită Eszter.
N-a apucat însă să se bucură prea mult nici de noua lui carieră, nici de familie, căci o boală nemiloasă i-a luat mai întâi posibilitatea de a-și folosi vocea, iar în februarie 2004 l-a răpus prematur.
L-am văzut pe Nae pentru ultima oară în noiembrie 2003, la București, în circumstanțe destul de nefericite. El lucra la pagina de internet și ca toți membrii redacției BBC de limbă română a fost profund afectat de campania de denigrare lansată în momentul restructurării redacției române.
A rămas profund devotat BBC-ului, cu o demnitate de admirat, mai ales pentru un om care, deși poate își simțea sfârșitul aproape, a luptat până în ultima clipă, murind la datorie – și acesta nu e un clișeu.
Nae Bădulescu n-a fost unul dintre numele sonore din presa românească, dar a fost cu certitudine unul dintre cei mai integri jurnaliști români, iar integritatea e o monedă extrem de rară pe piața ziaristicii românești.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Era un om frumos, plin de umor, fantezie, talent. Ultimele luni a preferat să vină zilnic la redacţie, în ciuda faptului că boala îl topea pe picioare. Nu s-a plâns de nimic, nici chiar când boala intrase, în mod evident, pe ultima turnantă. Şi da, viaţa nu era deloc uşoară căci tragedia lui se petrecea având ca fundal mizeriile pe care trebuia să le înghită, la acea vreme, fiecare jurnalist de la BBC care nu părăsise corabia. Nae ne-a demonstrat tuturor cât este de greu să te păstrezi integru şi demn într-o lume nepăsătoare, animată de propriile interese şi pofte.