caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Libris



 

Ioana Iosa – «L’Architecture des régimes totalitaires face à la démocratisation»

de (1-2-2009)

Volumul «L’Architecture des régimes totalitaires face à la démocratisation» sub coordonarea Ioanei Iosa, a fost publicat în 2008 la Editura L’Harmattan din Paris.
Ioana Iosa este arhitect urbanist, doctorand la Institut d’urbanisme de Paris şi cercetător bursier CRH / UMR LOUEST (Centre de recherche sur l’habitat – Unité mixte de recherche – Laboratoire des organisations urbaines: espaces, sociétés, temporalités).

Ioana Iosa a mai publicat în 2006 «L’héritage urbain de Ceausescu: fardeau ou saut en avant?», la editura l’Harmattan, în colecţia «Aujourd‘hui l’Europe», iar în anul 2008 «La Transfiguration de la Roumanie à travers le centre civique de Bucarest» în «L’Urbanisme, des idées aux pratiques», de Philippe Chassaigne şi Sylvain Schoonbaert.

«L’Architecture des régimes totalitaires face à la démocratisation» este alcătuită din patru mari părţi: prima se referă la termenii ce definesc arhitectura totalitară, următoarele prezintă aspecte privind arhitectura fascistă italiană şi comunistă sovietică, a treia parte reprezintă monumentele moştenite din regimurile anterioare, iar ultima este dedicată României postcomuniste. La cele zece capitole ale studiului au colaborat o serie de arhitecti renumiţi: Maria Rosa Chiapparo («˝La città ideale˝: modèle ou reflet d’une vision téléologique de la politique. Quelques exemples italiennes»), Adriana Diaconu («Habiter dans le totalitarisme – la décennie de ˝soviétisation˝ de la Roumanie 1948-1958»), Radu Drăgan( «L’Anthropologie du pouvoir dans l’architecture des régimes totalitaires»), Elisabeth Essaïan ( «Le style, l’économie et le politique. L’architecture ˝stalinienne˝ au-delà des symboles» ), Anne Fénot şi Cécile Gintrac («Achabat, de la capitale soviétique au ˝Disneyland présidentiel˝»), Véronique Germain («L’urbanisme du quotidien, face au totalitarisme» ), Jean-Pierre Frey («Du bon usage de la monumentalité dictatoriale» ), Yannis Tsiomis («Architecture totalitaire ou discours totalitaires sur l’architecture» ), Ana Maria Zahariade («Le projet communiste en béton – une histoire du métier») şi Ioana Iosa («Vers un nouvel emblème de la capitale roumaine» ).

De la noţiunea de arhitectură totalitară la studiul structurilor urbane specifice arhitecturii regimurilor totalitare ale secolului al XX-lea până la politica de urbanizare din perioada fascismului italian (1922-1945) din perioada lui Mussolini în căutarea stilului «cetăţii ideale», de la arhitectura regimului nazist (1933-1945) sau de la «oraşului socialist» sovietic, Disneylandul stalinist ((1929-1953), până la demolarea incoerentă a Bucureştiului prin sistematizarea comunistă din România impusă de regimul lui Nicolae Ceauşescu, arhitectura modernă este imaginea oficială de propagandă a regimului «l’architecture moderne est vue comme un véritable art d’Etat» (Giuseppe Pagano).

Analizând scrierile lui Gustave Umbdenstock (arhitect francez, 1866-1940), Le Corbusier (reprezentant al arhitecturii moderne), Andrei Jdanov (iniţiatorul doctrinar al «realismului socialist»), Albert Speer (primul arhitect al Reich-ului), Aldo Rossi (teoretician italian celebru prin tratatul său «L’Architettura della città») sau analizele lui Manfredo Tafuri (referitor la ceea ce definea ca «utopie») sau Jean-Louis Cohen («Les Années 30, l’architecture et les arts de l’espace entre industrie et nostalgie» Éditions du patrimoine, 1997), doctrinele arhitecturale permanent au funcţionat la comanda ideologiei regimurilor totalitare.

De la heimatstil de tip funcţionalist la arhitectură monumentală ieşită din scară impregnată cu elemente arhitecturale greco-romane, arhitectura regimurilor totalitare nu este decât o «schizophrénie stylistique» aşa cum precizează istoricul de artă Kenneth Frampton.

Ce vom face însă cu această moştenire arhitecturală a regimurilor totalitare, cum vom echilibra noile tendinţe cu oportunismul şi lipsa de educaţie civică în viitorii ani, ce se va întâmpla cu Bucureştiul asaltat de noile investiţii amplasate arbitrar peste patrimoniul deja amputat, într-un oraş palimpsest al distrugerilor succesive, rămâne să descoperiţi în «L’Architecture des régimes totalitaires face à la démocratisation», un veritabil rechizitoriu adus arhitecturii regimurilor totalitare.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.225.31.188