Încă nu am dat mâna cu Andreea Vass, dar ne-am întâlnit totuşi aşa cum se poartă acum din cauza timpul redus la minim: on-line. Şi pot spune că ne-am întânit nu doar pe messenger, ci şi în principii. Considerată o femeie frumoasă, Andreea nu este doar atât, ci este doctor în economia internaţională, cercetător la Academia Română, asistent universitar, lector, consilierul europarlamentarului Theodor Stolojan, autoare de carţi şi articole pentru diferite publicaţii, bloggeriţă etc. Este un personaj complex cu care am discutat despre feminism, politică, economie, presa şi extrem de puţin despre viaţa personală. Este un interviu lung, dar interesant şi agil, zic eu :-). Cred că aş fi putut scrie o carte dacă am fi continuat interviul atât cât ne-ar fi ţinut puterile. Şi aici suntem antrenaţi amândoi. Iar din multul bun simţ care o caracterizează, Andreea ar fi renunţat la ora de patinaj în favoarea interviului, aşa cum a procedat când a fost confundată cu o chelneriţă la comisia prezidenţială pentru educaţie.
“O femeie ar putea fi şansa României”
Crezi ca femeile sunt discriminate?
Hm…cred ca sunt mai degraba judecate cu unitati de masura diferite. Cred ca argumentul profesional este mai usor amputabil in cazul femeilor abuzand de supozitii legate de frivolitate, argumente care in cazul barbatilor nu functioneaza.
Daca ma raportez la studiile din literatura de specialitate despre egalitatea de gen, apar evidente concluziile ca femeile cu aceleasi competente profesionale si aceeasi productivitate a muncii obtin venituri in medie cu circa 15% mai putine decat barbatii. Totodata, reprezentativitatea lor in varful ierarhiei sociale este adeseori dezechilibrata, tot in defavoarea femeilor. De pilda, sa luam cazul ponderii femeilor in Parlamentele lumii sau in primele doua linii ierarhice guvernamentale. Romania se afla anul trecut mult in urma mediei mondiale, care include, in mod evident, si tarile islamice. Astfel, Romania avea in anul 2008 doar 9% femei in Parlament, fata de 17% media mondiala, respectiv aproape 30% media europeana.
Romania anului 2008 nu avea nici un ministru femeie pana in luna septembrie, cand a fost numita dna Campeanu la Ministerul Muncii. Acum, situatia s-a imbunatatit semnificativ si cred ca tendintele ne favorizeaza.
In nici jumatate de an, cel putin cinci femei au ajuns peste barbati in politica. Avem acum un presedinte de partid cu fusta, o sefa la Camera Deputatilor si trei femei ministru. Crezi ca vom avea vreodata un presedinte de stat femeie? Vom depasi prejudecatile ca barbatii sunt mai buni ca femeile? In politica, bineinteles, pentru ca la bucatarie se stie deja ca barbatii sunt cei mai buni 🙂 .
Sa va dau exemplul unei tari, guvernate de 8 ani de un prim-ministru femeie, si care este apreciata ca avand cea mai performanta administratie publica, cel mai bun management guvernamental. Este vorba despre Noua Zeelanda. La noi, o doamna precum Mona Musca a ratat sansa de a fi numita prim-ministru, spun “gurile rele”, doar pentru ca era femeie. O spune si dul Valeriu Stoica in cartea sa despre Unificarea dreptei. Raspunsul concret la intrebarea dvs. este DA. Ba mai cred si ca ar putea fi sansa Romaniei.
De ce crezi ca ar fi o femeie sansa Romaniei si nu un barbat?
Nu cred in superioritatea de gen, in favoarea nimanui. Cred in forta competentei, a profesionalismului, a responsabilitatii si a succesului. Succesul in politica nu tine de frumusete, de intamplari sau de compromisuri, ci de taria convingerilor.
Cu cat o persoana este mai nepotrivita pentru o functie publica de prin rang, fie ea femeie ori barbat, cu atat devine mai mica in ochii populatiei. Nu cred ca “functia face omul”, ci din contra, omul modeleaza si finiseaza un rol decizional.
Daca definesti succesul prin atingerea unui obiectiv cu orice mijloace, atunci aveti dreptate.
Pot sa-ti dau un exemplu banal prin care sa te contrazic?
Eu il definesc altfel. Cred in oamenii de caracter care au reusit sa schimbe lumea prin forta convingerilor lor si nu prin accesul la decizie. Sunt multi cei din ultima categorie, dar putini cei din prima categorie.
Esti o persoana cu caracter, obiectiva si corecta, dar observi ca abia ai intrat intr-un partid si sefii tai fac o groaza de prostii, de la declaratiile publice pana la aranjamentele de culise pentru stabilirea unor oameni pe posturi. Cum reactionezi? Nu ti se pare ca a ramane in acel partid este un compromis?
Nu ma dezic de la ceea ce cred ca este corect pentru romani. Nu ezit sa-mi exprim liber si deschis opiniile. Prefer sa sustin interesul public, in loc sa ma supun circumstantelor practice imediate. Cunoasteti dvs. vreo lume pura. Vreo echipa formata doar din membri de elita? Eu nu.
Ajungem cumva la concluzia ca succesul in politica este cladit pe compromisuri?
Cred ca fiecare dintre noi avem abilitati care pot fi valorificate la locul potrivit. Romanii fac rabat, adeseori, exact de la acest principiu simplu si sanatos. Compromisul este necesar atunci cand scopul este onorabil si cand acel compromis nu te compromite. In politica, cu atat mai mult.
Esti membra PDL?
Da.
Nu ti se pare ca acest pact de guvernare cu PSD este un copromis care compromite?
Rezultatul votului populatiei a pus clasa politica intr-un moment de rascruce. As fi preferat, este adevarat, alianta cu PNL pentru guvernare. Partile au avut insa interese divergente si o istorie a cooperarii care a blocat dialogul fara a i se da nici macar o sansa.
“Acum greşelile ne costă foarte scump”
Oamenii au votat totusi cu PDL pentru a nu ajunge iar la mana PSD, iar acum ne-am facut frate cu dracu sa trecem puntea. Ti s-a propus functia de secretar de stat asa cum se zvonea?
Nu. Ba mai mult, nu am cerut niciodata vreo functie. Nu am conditionat intrarea mea in partid de o astfel de solicitare si nici nu am lucrat la programul de guvernare cu acest obiectiv. Pe scurt, toti decidentii partidului cunosc acest adevar.
Sa presupunem ca vei fi aleasa presedintele Romaniei. Care ar fi primele trei lucruri pe care le-ai face din aceasta pozitie suprema in stat?
Nu sunt pregatita pentru o astfel de functie. Nu inca! Jocul empatic pe care mi-l solicitati este totusi unul extrem de interesant si voi incerca un raspuns. 1. As aduce argumente solide pentru a sustine batalia cu coruptia. 2. Abdicarea de la principiile etice si ale profesionalismului, cu argumentul ca ele nu aduc voturi, mi se pare extrem de dezavantajoasa tarii noastre. As readuce in prim plan aceste valori. 3. As conduce o politica externa strategica pentru zona Marii Negre, cu scopul asigurarii securitatii energetice a Romaniei. Cum as face toate astea?
Aceste idei se afla si in planul de guvernare la care ai lucrat? Da, si cum ai face.
M-as aseza mai intai la o cafea. As strange apoi o echipa de oameni competenti, curati, dinamici si inventivi in gandire, curajosi in abordare si care sa ia permanent in calcul finalitatea si eficienta propriilor lor propuneri.
Se poate fuma la acea cafea?
Eu nu fumez, dar partenerii de dialog sunt liberi sa o faca. Mai ales daca fumatul le deblocheaza sinapsele
M-am intrebat dupa ce ti-am vazut blogul: care este tinta ta? Ultima tinta, pentru ca vad ca esti doctor deja, iar viata ta este axata doar pe munca.
Viata mea nu este axata doar pe munca, dar profesia imi ocupa intr-adevar o mare parte a timpului. Imi place sa predau studentilor, imi place sa scriu (nu doar economie, chiar daca acum imi soarbe 90% din timpul dedicat scrisului). Imi iubesc familia, ador sa-mi petrec timpul cu prietenii si fac sport de cate ori timpul imi permite. Tinta mea este sa reusesc sa schimb lucrurile in BINE.
Cum? Asta este dorinta oricarui om onest. Nu ti se pare ca lupti cu morile de vant?
Entuziasmul este ultimul lucru care cred ca ma va parasi in viata. Imi cultiv idealismul, il ud si-l plivesc ori de cate ori este nevoie. In perioada asta o fac zilnic. Acum o fac de la calculator, ducand o batalie a ideilor si a solutiilor constructive pe blog. Am reusit sa inserez mare parte din ele in programul de guvernare. Pe cand eram consilier la Cotroceni, am finalizat un studiu despre piata romaneasca a insulinei si despre abuzurile legate de programele nationale de sanatate coordonate de catre Ministerul Sanatatii.
Am publicat concluziile acelui studiu in Romania Libera, la mijlocul anului 2005: “Coalitia gulerelor albe”. Consiliul Concurentei a initiat la o saptamana o investigatie in domeniu, iar la interval de doi ani si jumatate ea s-a finalizat cu sanctionarea a trei actori de pe piata si cu solicitarea expresa adresata Min. Sanatatii sa refaca licitatia nationala. Rezultatul? Preturi mai mici la insulina pe piata romaneasca. Am atins interesul direct a unu din zece romani, care sunt blonavi in prezent de diabet.
Revin la ultima intrebare.
Da, este un rezultat. Orice studiu ne poate arata ca romanii sunt dezamagiti de clasa politica, iar povestea cu “sa traiti bine” pare luminita de la capatul tunelului. Poate chiar lampa unui miner care ne asteapta cu bata….
Actuala guvernare se confrunta cu o perioada extrem de nefasta, pe cand precedenta guvernare a avut un noroc chior, o explozie fara precedent a dinamicii economice. Incertitudinile sunt acum foarte mari si nimeni nu poate spune cu exactitate cat va dura contractia economica, care va fi adevarata sa amplitudine. Putem insa gandi solutii concrete. Mi se pare foarte important sa adaug ca daca in perioada ultimilor patru ani greselile de guvernare au fost mai putin evidente, pentru ca sectorul privat se dezvolta rapid (cu fortele proprii), acum greselile ne costa foarte scump.
Crezi ca au existat greseli in luare unor decizi, gen idemnizatia pentru mame, interzicerea cumularii salariului cu pensia etc?
Nu putem aborda problemele exemplificate otova. Sa luam, pe rand, cazul indemnizatiei mamelor.
De acord. Eu am dat primele exemple care mi-au venit in cap.
Decizia mi s-a parut corecta, iar argumentul care sustine masiv acest pas tine de scaderea natalitatii si perspectiva sumbra demografica a Romaniei in anii 2050. Asadar, o crestere semnificativa pentru sustinerea mamelor cu salarii ridicate, pe perioada concediului post-natal se impunea.
Cred ca ne referim la altceva. Eu spun de plafonul impus de guvern la 45 sau 48 de milioane. Am avut de ales intre indemnizatia de 85% din leafa si cea plafonata de acum la 45 de milioane, indiferent ca leafa este 100 de milioane sau mai mult. Isi poate pastra standardul de viata acea femeie?
Plafonarea acesteia merita o alta discutie. Nu putem plati din bugetul public oricat. Sustinerea mamelor trebuie undeva limitata. Daca aceasta limita este corecta? Nu pot sa va raspund clar, in absenta unui studiu de impact serios.
Degeaba ne aruncam in promisiuni pe care nu le putem onora. Bugetul este limitat si suntem nevoiti sa prioritizam, in acelasi timp, prea multe “urgente”.
“Decizia politică primează adeseori tot în defavoarea noastră”cret
Sunt curios cand vom primi ceva din ceea ce dam statului pana la pensie si dupa, ceva de genul cum spune primarul la starea civila cu protectia bla-bla.
Sa va spun de ce nu este posibil un raspuns clar: nu cunosc inca vreun studiu sociologic care sa-mi estimeze inclinatia romancelor de a opta pentru decizia de a deveni mamici, in functie de cresterea indemnizatiei. Fara o astfel de estimare, orice studiu de impact este static si nu se intalneste cu realitatea.
Politica publica are rigori cu care nu ne putem juca. Sigur ca ar fi bine sa nu ia deciziile dupa nas, ci dupa aceste studii serioase de impact despre care vorbeam. Prea putina importanta li se acorda, iar decizia politica primeaza adeseori, tot in defavoarea noastra. Politica publica are rigori cu care nu ne putem juca. Sigur ca ar fi bine sa nu ia deciziile dupa nas, ci dupa aceste studii serioase de impact despre care vorbeam. Prea putina importanta li se acorda, iar decizia politica primeaza adeseori, tot in defavoarea noastra.
O concluzie buna la care am ajuns probabil toti.
Altfel, ajungem la deficite bugetare, cum este cazul aberant al anului 2008, de 5,2% din PIB pe care tot noi trebuie sa-l platim, dupa cum bine a-ti sesizat si dvs. Sa trecem la cazul cumulul pensiei cu salariul. Aici lucrurile mi-au fost clare de la bun inceput.
Eu nu sunt politician si nu ma pricep la a promite lucruri imposibile, dar totusi nu exista o limita a bunului simt? Pentru ca totusi nu vreau sa cred ca “politica este o curva”. Asta ar insemna ca am fost condusi de o matroana toata viata.
Solicitarea a facut parte dintr-o pleiada de multe alte doleante sindicale, puse pe masa aliantei PDL-PSD inca de la definitivarea armonizarii programelor de guvernare. Atunci, le-am spus foarte clar ca cele doua drepturi sunt de natura diferita si ca nu se pot substitui una alteia.
Sigur ca argumentul guvernului actual de a stopa gravele abuzuri derivate din cumulul pensiilor speciale cu salariul este corect. Doar ca tratamentul potrivit impunea identificarea precisa a bolii cu simptomele sale.
Spiritul deciziilor publice nu au inca luciditatea si autocontrolul necesar. Nu poti lovi brutal toti pensionarii pentru a rezolva niste cazuri exceptionale. Mai devreme sau mai tarziu, politicienii vor trebui sa gaseasca calea de mijloc intre amatorismul penibil si specializarea excesiva.
Sper sa se intample asta si sa se trezeasca.
Eu am de gand sa actionez in acest sens.
Pe blogul tau ai spus ca vrei sa reusesti. Ce inseamna asta? Vrei sa fii premier, presedinte? Parca nu mi-ai raspuns la povestea cu tinta suprema
Ba da, am raspuns ca vreau sa schimb lucrurile in bine. Daca pentru asta trebuie sa ajung presedinte sau premier, nu voi ezita sa o fac .
Totusi…ce-ti doresti? presedinte sau premier? Sau doar un ministru?
Dar sunt cazuri nenumarate de oameni care si-au pus amprenta fara a avea pozitii sus-puse.
Cum sunt Vantu sau Patriciu?
Am alti idoli
“Presa este veriga cea mai slabă în democraţia românească”
Sunt curios: care sunt idolii tai?
Mahatma Gandhi, dar iti gasesc foarte repede si un exemplu romanesc: Petre Carp.
Belzoni, din afara lumii politice, care a descoperit secretul piramidelor egiptene.
Ce secret vrei sa descoperi?
Iubirea. Este singurul secret care merita cautat
Wow! Noroc ca stau pe scaun. Esti asa de directa si sincera incat te-as vota presedinte :-). Banuiesc ca nu ai descoperit-o din moment ce esti necasatorita….Acest secret este de mult pe lista ta sau acum ti-ai dat seama ca este singurul care merita descoperit?
Mi-am dat seama mai tarziu, dar nu prea tarziu, spre fericirea mea.
Deci ne asteptam la o nunta in curand?
E o problema personala.
Ok. sa revin putin la “discriminare”: ti s-a intamplat sa te simti discriminata in relatiile cu barbatii? Ma refer la cele profesionale, evident.
Nu, dar momente amuzante am trait in acest sens. De pilda, eram singura doamna la prima intalnire a Comisiei Prezidentiale pentru Educatie, iar un domn, intelectual de altfel, a gasit de cuviinta sa se indrepte spre mine si sa-mi ceara scurt un pahar cu apa, gandind ca sunt chelnerita. Mare i-a fost mirarea cand, dupa ce l-am servit cu apa, fara nici o grimasa, sa ma asez la masa discutiilor. Tarziu, mult prea tarziu, si-a cerut scuzele de rigoare.
Mai ai si altele? 🙂
Asociera ascensiunii mele in politica cu alte personalitati. Nimeni nu a cautat fondul activitatii mele, aportul meu la activitatea acestui partid, ci s-au complacut facil in derapajul mental cel mai josnic. Nu se cauta adevarul, ci aparenta, mai ales daca genereaza si un scandal mediatic.
Crezi ca presa a decazut sau abia acum si-a aratat adevarat fata? Este un caz particular, dar putem generaliza putin ca oricum sunt multe mizerii de genul asta.
Cred ca presa a devenit un instrument usor accesibil grupurilor de interese. Cred ca, de fapt, presa este veriga cea mai slaba in democratia romaneasca. Dar nu-mi plac generalizarile, din cauza catorva exceptii demne de luat in seama.
Chiar…de ce crezi ca barfa se vinde atat de bine in Romania? Suntem inapoiati? Avem probleme de educatie sau care ar fi misterul acestui imens tabloid in care ne inglodam zilnic?
Frumos spus. Suntem scoliti in spiritul importului si al reproducerii informatiilor, fara a le cerne prin filtrul mental propriu. Scoala nu ne invata sa invatam, sa gandim, sa discernem binele de rau. Suntem mai degraba necivilizati.
Nu avem apoi nici cultura verticalitatii. Adeseori, romanii sunt cocosati, sprijiniti cu palmele de podea si se tarasc in complacere. Nu avem curajul sa spunem, in calitate de subalterni, nu cred ca este bine asa.
Ce intrebare ti-ai dori foarte mult sa-ti fie adresata si nu ai primit-o niciodata?
In general, nu prea sunt intrebata de nimic. Mi se atribuie gratuit “adevaruri” construite in laboratoarele grupurilor de interese opozante. Mi-ar placea sa fiu intrebata, oricand se scrie despre mine, daca este adevarat sau ba acel lucru despre care doresc sa scrie.
Sigur ca aici discutam despre relatia mea cu presa.
Pe de alta parte, nu mi-a placut nici avalansa solicitarilor pentru aparitii media dupa ce am scris pe blog “Cultura invartelii pe intelesul tuturor”, doar pentru ca aparea izul de scandal. Le-am refuzat in bloc, pentru ca nu ma intereseaza acest gen de notorietate, construita pe spinarea altuia.
As adauga la discutia noastra despre schimbarea lucrurilor in bine, persoane, functii si idoli umatoarea intrebarea a mea pentru tine: Cunoasteti vreun echivalent in randul decidentilor politici pentru Monica Lovinescu?
Foarte buna intrebarea ta. La moartea ei…chiar mi-am pus problema impreuna cu niste amici de ce oameni ca Monica Lovinescu nu au intrat in politica. Raspunsul meu este simplu: nu au vrut sa coboare in mocirla. Iti poti inchipui un dialog intre Monica Lovinescu si Vadim? Un moment ca acela in care Vadim trambita in Parlament cand vorbea preseintele tarii? Cum ar fi putut reactiona un om de bun simt? Dar am divagat: nu cunosc niciun echivalent in randul decidentilor politici din Romania.