caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Coltul Editorului



 

Revista ACUM și conflictul dintre Israel și palestinieni

de (11-1-2009)

Săptămâna trecută atenția cititorilor noștri a fost atrasă de două articole despre conflictul din Gaza. Primul era un scurt articol favorabil Israelului, scris de George Gross “Israelul are tot dreptul să se apere împotriva HAMAS” http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=8868, iar al doilea, critic la adresa Israelului, era scris de rabinul Michael Lerner, intitulat “Mi se rupe inima când văd stupiditatea Israelului” http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=8894 și a fost preluat din cotidianul londonez Times.

Aparent, potrivit aprecierilor date de cititori, precum și a votului din sondajul de opinie http://www.romanialibera.com/voxpopuli/voxpopuli.php?n=507 audiența revistei ACUM se situează în majoritatea sa de partea Israelului în conflictul din Gaza. Spun aparent pentru că atât aprecierile cât și votul din sondajul de opinie sunt voluntare și deci nu respectă regulile unui sondaj sociologic, care este realizat în mod aleatoriu.

Dar acest lucru are mai puțină importanță în contextul dat, deoarece revista ACUM nu se pliază pe dorințele presupusei majorități, nici în acest caz, așa cum nu a făcut-o nici în alte circumstanțe când a fost vorba de chestiunea homosexualității sau a raportului dintre religie și știință.

Am încercat pe cât posibil să păstrăm o poziție imparțială și să veghem ca în paginile noastre să nu se strecoare dezinformări așa cum a încercat să facă un cititor cu vederi clar anti-sioniste, scriind că palestinienii au avut “milioane de victime în ultimii 40 de ani”.

Un alt cititor cu poziții extrem de critice la adresa Israelului m-a întrebat ce poziție am în acest conflict. Am refuzat să-i răspund, pentru că în calitatea mea de editor trebuie să evit influențarea opiniilor în acest conflict extrem de delicat.

Una este să te pronunți în privința formării guvernului în România și alta e să te hazardezi să dai soluții de rezolvare a unui conflict de anvergură internațională (așa cum îmi cerea respectivul cititor) care durează într-o formă sau alta de peste un secol, așa cum scrie în articolul său Lucian-Zeev Herșcovici.

Două fapte sunt incontestabile din punctul de vedere al revistei ACUM: Israel este un stat democrat care are dreptul la existență, iar organizația Hamas are prin carta sa constitutivă obiectivul strategic de a distruge statul Israel. Dincolo de aceste fapte de netăgăduit încep divergențele.

Cât de justificată este folosirea forței de Israel care ucide ca victime “colaterale” civili palestinieni? Este justificată interdicția accesului jurnaliștilor străini în Gaza de către Israel? Sunt civilii palestinieni parțial responsabili de acțiunile militanților Hamas? – sunt doar câteva întrebări care-mi vin în minte cu privire la evenimentele tragice ce au loc acum în Orientul Apropiat.

Nu cred că este de datoria editorilor revistei ACUM să înceapă să-și dea cu părerea despr toate aceste chestiuni. De aceea am deschis o dezbatere unde sunt binevenite orice păreri, cu condiția să nu fie extremiste și să fie exprimate într-un limbaj civilizat.

Am invitat și palestinieni vorbitori de limbă română să-ți exprime opiniile, dar până acum nu am primit un răspuns pozitiv.

În acest context este utilă și revederea recenziei cărții istoricului israelian Benny Morris “1948. Primul război arabo-israelian” (http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7781).

Orientul Apropiat nu e buricul pământului

Când eram la BBC am organizat – în premieră pentru mass media de limbă română – dezbateri israelo-palestiniene.

Îmi aduc aminte că pe data de 28 septembrie 2000 – după izbucnirea Intifadei “Moscheilor”, ziua în care doi soldați israelieni care se rătăciseră au fost linșați de o mulțime furioasă la Ramallah – am organizat o dezbatere între inginerul Hossam Abu-al-Rup, de la Ramallah și diplomatul Meir Rosen, fost ambasador al Israelului la ONU.

Au urmat și alte discuții, între care una între medicul ginecolog Mustafa Bărburaș (intervievat și de revista ACUM http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7402) și regretatul jurnalist Martin Marcus (http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=8174).

În limita posibilităților, încercăm la revista ACUM să facem același lucru, dar pentru aceasta trebuie să evităm partizanatul, microbismul politic, atât de înrădăcinat la români, oriunde s-ar afla ei.

Revista ACUM nu promovează nici cauza Israelului și nici cauza palestinienilor. Și încă ceva: acest conflict este unul hiper-mediatizat și nu este nici singurul și nici cel mai sângeros conflict de pe planetă. Așa cum am spus-o unui cititor din Israel pe timpul campaniei electorale care părea obsedat de alegerea unui deputat al Diasporei votat și de cetățenii români din acea țară: Israel (sau în cazul de față Orientul Apropiat) nu este buricul pământului.

Conflictul din Congo, despre care nu se vorbește decât arareori și de care imensa majoritate a românilor habar nu are, a făcut peste patru milioane de victime, fiind cel mai sângeros de după cel de-al doilea război mondial. Conflicte sângeroase au fost și sunt în Kașmir, Irak, Afganistan, Sudan, Somalia, Columbia, Cecenia, Tibet, Zimbabwe, doar că ele nu se bucură de PR-ul pe care îl au la dispoziție Israelul și palestinienii.

Să păstrăm în minte acest lucru, să punem lucrurile în context și să încercăm să lăsăm patimile la o parte. Nu va rezolva revista ACUM conflictul din Orientul Apropiat (nu ne-am pierdut simțul ridicolului) și dacă vom putea asigura o dezbatere de idei civilizată atunci ne vom fi îndeplinit obiectivul.

P.S. Ziua de 12 ianuarie 2009 a adus un nou record de audență pentru revista ACUM – 719 utilizatori unici au vizitat pagina noastră. Vechiul record era 707 și data din 10 noiembrie 2008.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • adrian cramar: (11-1-2009 la 00:00)

    Domna Goldman, poate sa para paradoxal, dar ecouri ca ale d-voastra, (extrem de) nationaliste nu fac decât sa-mi confirme ideea ca solutia exclusiv militara este un dezastru atât pentru locuitorii Israelului cât si pentru palestinieni.

    Uitati ca exista în armata Tsahal ofiteri care refuza sa urmeze politica guvernamentala (zeci, sute – nu cunosc numarul exact) ? Ei ce reprezinta pentru d-voastra ? Anti-sionisti ? Teleghidati de Republica Islamica ? Sau fac si ei parte din « fortele tinere ale natiunii » ?

    Ceea ce cred e ca Israelul nu mai are nimic de demonstrat nimanui, în special în ceea ce priveste superioritatea militara (si asta o stie si Hamas foarte bine). In schimb, curajul politic de a pune pe masa propuneri ca cele ale rabinului Lerner, nu cred. Si stiti de ce ? Fiindca faceti parte dintr-o majoritate, ca acea majoritate care a votat democratic pentru Hamas. Nu pot decât sa respect optiunile d-voastra (asta nu înseamna ca sunt de acord cu ele).
    Nu am vazut nicaieri care sunt solutiile d-voastra pe termen lung privind reglarea acestui conflict si ati fi mult mai îndreptatita decât mine (cred ca locuiti în Israel, nu ?) sa o faceti.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • adrian cramar: (11-1-2009 la 00:00)

    Da, ma asteptam sa ramân singur cu întrebarile mele pe marginea articolului rabinului Lerner … Bineînteles ca am citit ecourile la articolul d-lui Gross.

    Bineînteles ca statul Israel are dreptul sa se apere (militar) în fata unei grupari ca Hamas.

    Ce va rezolva aceasta interventie militara ?
    Pe termen scurt, probabil, o victorie (strict militara) a Israelului si o încetare a lansarii de rachete de catre Hamas (doar fiindca nu le mai au), o pauza de câteva saptamâni sau luni.
    Pe termen lung, din pacate, victoria politica a Hamas-ului si asta si datorita limbii de lemn a comunitatii internationale si ONU.

    Ma întreb care ar fi fost pozitia oficiala, clara, fara ambiguitati a comunitatii internationale daca dupa 4-5 zile de atacuri si sute de morti, Israelul s-ar fi oprit, unilateral, din aceasta ofensiva (aparare). Cu conditii clare, bineînteles : ca de exemplu solutiile propuse de rabinul Lerner.

    Ar exista o mica sansa de dialog între cele doua parti, cu sau fara interventia comunitatii internationale sau ONU.
    Dar, ceea ce cred, e ca daca aceasta oprire unilaterala nu ar fi fost respectata de Hamas, Israelul ar fi avut de partea lui, clar si fara ambiguitati, majoritatea opiniilor, incusiv cele ale palestinienilor sau evreilor moderati. Poate mai putin cei din Gaza, sau Sderot nu ca nu ar exista moderati printre ei, dar motivele sunt usor de înteles.

    Israelul mai are nevoie azi sa-si dea buna constiinta fata de opiniile publice internationale ? In ciuda a ceea ce cred unii evrei, eu cred ca da. Israelul va trai tot timpul sub teroare daca nu tine seama de opiniile celorlalti, chiar de opiniile unor evrei minoritari care traiesc în Israel.

    Azi e prea târziu ? Probabil ca da dar, în acelasi timp, niciodata nu e prea târziu.

    Dar, cred ca adevaratul curaj politic, de o parte si de alta, lipseste cu desavârsire. Motivele sunt explicate clar în articolul d-lui Herscovici.

    Israelul si palestinienii au doar politicienii pe care-i merita, alesi democratic. E rolul acelor « liberali do-gooders » sa ia stafeta ? In ciuda societatilor democrate în care traim, nu prea au nimic de spus, decât gesticulatii naive sau întrebari retorice (ca mine).

    Solutia exclusiv militara este cea mai buna pe termen lung ?

    Se mai poate face azi tabula rasa de toate aceste motive istorice, religioase, economice, rasiste si privit în fata, fara detur, ceea ce se întâmpla azi si ceea ce lasam copiilor nostri ?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (11-1-2009 la 00:00)

    Domnule Cramar,

    Ceea ce scrieți dumneavoastră este pertinent și coerent cu principiile dumneavoastră. Nu înțeleg însă ce legătură are ceea ce scrieți dumneavoastră în ecou cu politica editorială a revistei ACUM în cazul conflictului israelo-palestinian.

    Și mai am o nelămurire: folosiți de mai multe ori sintagma „comunitate internațională”. Ce aveți în vedere prin acest termen, care mie nu mi-a fost niciodată clar și pe care l-am evitat, ca făcând parte dintr-o limbă de lemn.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • adrian cramar: (11-1-2009 la 00:00)

    D-le Clej, îmi permit sa raspund direct, citându-va :

    « Ceea ce scrieți dumneavoastră este pertinent și coerent cu principiile dumneavoastră. » – nici nu am o alta pretentie, e doar o opinie subiectiva.

    « Nu înțeleg însă ce legătură are ceea ce scrieți dumneavoastră în ecou cu politica editorială a revistei ACUM în cazul conflictului israelo-palestinian. » – nu înteleg întrebarea d-voastra. Am scris despre politica româneasca, gazul rusesc sau pozitia Vaticanului asupra prezervativelor ?

    Intentia initiala a fost sa va felicit pentru pozitia pe care Acum o ia, adica impartiala (numai prostii nu-si schimba ideile – ma refer la raspunsurile pe care le asteptam de la d-voastra si de o eventuala pozitie fata de interdictia de acces a jurnalistilor). Daca asta e întrebarea, asta era raspunsul, dar nu aveti nevoie de felicitari …

    De aceea mi-am permis sa-mi exprim parerea subiectiva asupra conflictului aici si nu ca un ecou la articolul rabinului Lerner (unde eram cam singur) sau al d-lui Gross (unde nu-mi simteam locul). Am estimat, subiectiv, ca puteam scrie aici. Si d-voastra, puteati sa estimati, subiectiv, ca locul ecoului meu nu era aici. Dar nu ati facut.

    « Și mai am o nelămurire: folosiți de mai multe ori sintagma „comunitate internațională”. Ce aveți în vedere prin acest termen, care mie nu mi-a fost niciodată clar și pe care l-am evitat, ca făcând parte dintr-o limbă de lemn. » – fac o diferenta clara între pozitiile afisate, oficiale ele acestei comunitati internationale (Onu inclus), fiindca politically correct si pozitiile nespuse care, de fapt, aranjeaza continuarea conflictului.
    Si cred ca am fost destul de clar când am folosit « Pe termen lung, din pacate, victoria politica a Hamas-ului si asta si datorita limbii de lemn a comunitatii internationale si ONU. » – mi se pare ca spunem acelasi lucru.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Kirya Goldmann: (11-1-2009 la 00:00)

    Domnule Cramar,
    Israelul a intervenit armat numai dupa ce a epuizat aproape toate tentativele de impaciuire.
    Credeti dv ca „du-te in razboi” este o hotarare luata la intamplare numai cu ocazia viitoarelor alegeri ? Credeti dv ca Israelul are nevoie sa-si arunce in lupte fortele tinere ale natiunii pentru a demonstra superioritatea militara?
    Nu, dle Cramar ! Israelul isi sacrifica aceste forte pentru a impiedica instaurarea unui califat mult visat teroristi si de Republica Islamica, pentru ca aceasta ar insemna o pura sinucidere.

    Este chiar atat de greu de inteles ca Hamasul (teleghidat) refuza orice intelegere pacifista, pacea fiind contrar principiilor islamiste numite de ei anti-sioniste.
    Când Mahmud Abbas s-a implicat in negocieri cu Ehud Olmert , cine credeti ca a sabotat aceste tentative? Va spune eu, dle Cramar, Teheranul prin aliatii sai activi Hamas si Hezbollah, care au torpilat si Acordul din 93 de la Oslo.
    Retorica anti-beligeranta are si ea rostul ei dar fara propuneri pragmatice ramane simpla literatura.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (11-1-2009 la 00:00)

    Domnule Cramar,

    Cred că acest schimb de opinii cu doamna Goldmann ilustrează exact ceea ce spuneam și doream să evit: acesta nu este locul de discuții despre conflictul israelo-palestinian, deoarece rubrica se numește Colțul Editorului, iar articolul „Revista ACUM și conflictul dintre Israel și palestinieni”.

    Așadar, aici este locul discuției despre MODUL în care se reflectă în revista ACUM conflictul respectiv, iar nu despre conflictul ca atare, care poate fi discutat la celelalte rubrici unde apar articole pe această temă – Extern, Internațional, Opinii, etc.

    Personal sunt mai mulțumit dacă dumneavoastră înțelegeți corect politica editorială a revistei ACUM, decât să primesc felicitări pentru ceva ce ați înțeles greșit. Dacă veți reflecta mai profund, veți vedea că rezerva noastră în a ne pronunța categoric asupra acestui conflict și mai ales în a oferi de soluții (care ne-ar arunca pe noi, Ștefan și pe mine, în ridicol) este perfect justificată.

    Nu mi-am cu părerea în public în 17 ani la BBC, iar acum îmi dau cu părerea doar acolo unde sunt calificat.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • adrian cramar: (11-1-2009 la 00:00)

    Da, aveti dreptate, scuze.
    M-am lasat dus de „valul” d-nei Goldman.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Kirya Goldmann: (11-1-2009 la 00:00)

    Intr-adevar, trebuie felicitata redactia revistei Acum pentru modul decent cu care trateaza aceasta situatie dramatica din Orientul Apropiat, lasandu-i pe cei interesati sa dezbata in mod cat mai civilizat, chiar daca uneori pasiunea primeaza.

    Gasesc totusi superficial sa arunci calificativul de „nationalist (extremist, in plus)” persoanei afectate profund de tragicul destin ce urmareste o natie de doua milenii incoace. Sunt razboaie care au un inceput si un sfarsit, nu insa cel dus impotriva poporului evreu pentru tenacitatea sa religioasa, coeziunea, inteligenţa sau capacitatea lui de supravietuire.

    Daca dv, domnule Cramar, sunteti atat de internationalist, permiteti-mi, va rog, pentru moment, sa-mi conserv instinctul de supravietuire atat fizic cat si national. Amenintat din mai toate punctele cardinale, dv ati scoate probabil batista alba si v-ati darui celor care vor sa va suprime, invitandu-i la masa discutiilor pe care o dispretuiesc din strafundul urei lor sufletesti.

    Ei bine, dle Cramar, poporul evreu nu mai este dispus sa suporte nici o forma de umilinta, va lasa dv calea „inepuizabila” a negocierilor.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Mariana Gott-Shmilovitch: (11-1-2009 la 00:00)

    Salut cu respect politica editorială a revistei ACUM, descrisa in acest Colt al editorului. Felicitari.
    O observatie, insa, referitoare la titlul dat articolului, derivat din actualul conflict. De data aceasta, nu este vorba de conflictul israelo-palestinian in general, ci de conflictul din Gaza, in mod specific cu miscarea (recunoscuta international ca ‘terorista’) Hamas. Caci dupa retragerea Israelului si dupa alegerile democratice din Gaza, in decembrie 2006, a avut loc in ianuarie 2007 ‘revolutia’ militara in care miscarea Hamas a luat puterea (izgonindu-l pe Abu Mazen, presedintele Autoritatii Palestiniene, in Cisiordania) si de atunci conflictul are alta orientare. Intr-atat incat – nu stiu daca s-a observat – in Cisiordania nu au fost manifestatii de protest impotriva actiunii Israelului in Gaza, in nici un caz de nivelul celor din restul lumii. Autoritatea Palestiniana pastreaza un profil redus. Deci cu atat mai mult, titlul acestui articol este eronat, in actualul context. Parerea mea.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Vlad Solomon: (11-1-2009 la 00:00)

    D-le Cramar,
    Deoarece D-l Clej nu doreste ca dezbaterea pe tema conflictului ( razboiului) sa aiba loc la ecourile acestui articol, va invit sa discutam pe articolul D-lui Herscovici, as avea obiectii la citeva afirmatii ale Dvs. V-as ruga sa le postati acolo, pentru ca dialogul sa fie la obiect. Pacat ca nu ati participat la dezbaterea pe marginea articolului D-lui Gross.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Musat Nicolae: (11-1-2009 la 00:00)

    In tinerete am incercat sa fiu obiectiv si sa parasesc sentimenul de simpatie fata de o parte in comflict si am incercat sa gasesc un alt criteriu pe baza caruia sa obtin un raspuns pentru fiecare problema.

    In situatia prezenta constatam ca in spatele fiecarei grupari palestiniene se afla cite un interes puternic care determina evenimente si actiuni.

    Elementele extremiste sunt manevrate direct si indirect.

    Extremistii au luat pe un drum si nu au optiuni sa iasa si sa mearga pe alt drum.

    In afara de acestea mai exista o masa disperata influientata de lipsa de optiuni.

    Aceasta masa este in ambele parti.
    Oameni din Israel nu pot sa stea pasivi la atacul cu rachete si oameni palestinieni care nu fac parte din organizatie extremista nu pot sa fie comfundati cu teroristi si sa cada vitime colaterale.

    Nu este un meci in care sa tinem cu o echipa.

    Un rol important o au oamenii care au putere si influienta asupra regiunii.

    Mai intii trebuie sa se creeze optiuni.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Bogdan Uleia: (11-1-2009 la 00:00)

    Rog sa-mi fie iertata o mica divagatie. In timpul studentiei, scarbit de dupliciatea pozitiei oficiale care pe de o parte sustinea arabii din fosta Palestina (termenul de palestiniei mi se pare imprpriu dar nu e cazul sa o lungesc) iar pe de lata parte pastra relatii cel putin acceptabile cu Israelul am incercat sa ma documentez din surse alternative. Cum nu aveam colegi israelieni am incercat un dialog cu colegii arabi. Singurul dispus la dialog a fost un musulman din Liban care a avut o atitudine mai mult decat critica la adresa palestinienilor ( ca sa folosesc termenul incetatenit). Iar singurele surse media (in sensul cel mai larg,) cat de cat credibile pe care le-am putu consulta au fost cele israeline. Asa ca corobarand toate aceste situatii cu aplicarea dictonului “prietenii dusmanului meu sunt dusmanii mei”, dusmanul fiind in acest caz regimul comunist din Romania, am ajuns sa am poate in subconstient o simpatie pentru Israel.
    In aceste connditii apreciez pozitia publicatiei ACUM care a facut tot posibilul si dupa parerea mea a reusit sa aiba o pozitie impartiala in privinta conflictului Israel-Hamas (pentru ca obiectiv vorbind Hamas nu reprezinta pe toti palestinienii). Faptul ca nu a putu posta o pozitie palestiniana sunt sigur ca nu I se poate reprosa publicatiei ci poate indica rezervele palestinienilor echilibrati fata de Hamas.
    In al doilea rand tin mult sa preciez ca d-l Clej a ridicat o problema care ma “framanta” si pe mine si se pare ca si pe destui dintre cei care au postat comentarii, problema dublei masuri. Se pare ca pentru destui dintre cei ce dau tonul in media si implicit pentru cei ce “consuma” informatiile, viata unui copil sau civil palestinian este mai pretioasa, scuzati exprimarea cinica, decat viata unui copil sau civil din Israel (fie el evreu sau arab, au fost dupa cum se stie si victime arabe, “ridicate” de ucigasii lor la rangul de martir, parca asta le-ar aduce inapoi viata rapita absurd). Ca sa nu mai vorbim de victimele conflictelor din zonele indicate de d-l Clej la care adaug si Georgia. In fond ca sa parafrazez un aforism pe care il consider bine cunoscut “cine ucide un om distruge o intreaga lume”. Si asta ma face sa aprecez si mai mult pozitia editoriala echilibrata a publicatiei in aceasta problema. Despre cat de justificata sau nu este pozitia mea as prefera sa polemizez in cadrul opiniilor pe marginea unui articol care se refra direct la problema pusa in discutie, razboiul Israel-Hamas.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.221.131.67