„În vase vechi de lut, cuvintele-şi duc somnul… visând la devenire…”
cioplesc cuvinte
din trupul gândului
prăbuşit de-a lungul zării
cu privirea în gol…
dau privirii ocol
de teama focului
ce arde… săltând mistuitor!
fantomatică rugă
legendar şi zadarnic zbor…
din trupul gândului
cioplesc cuvinte ce mă dor
şi mâinile-mi rănesc
de grele înţelesuri…
cioplesc cuvinte
privind de-a lungul zării
urma de sânge
ce gândul îmi frânge
şi trupul flacără –
încet, încet îmi stinge
îmi stinge…
(din ciclul poeme becartiene)