caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Jurnal Cultural



 

Muzele diletantului

de (1-3-2009)
Rassemblement des écoliers dans la cour du pavillon central – Photographie anonyme, 1890 (coll. Familistère de Guise).Rassemblement des écoliers dans la cour du pavillon central – Photographie anonyme, 1890 (coll. Familistère de Guise).

Creația artiștilor, ca și cea a slujitorilor științei este supusă bunăvoinței muzelor. La ce i-ar sluji acestea diletantului?
Poate că tocmai el este cel mai în nevoie de inspiratia din exterior care să-l călăuzească prin jungla artelor.
 
În rândurile care urmează voi lăsa milele mele muze să vă însoțească, dându-vă sugestii despre un anume fel de muzica, literatura, film sau design, arhitectura, peisagistică sau călătorie. Poate unele va vor plăcea, în vreun moment când marii titani ai artelor sunt în pauza și va lăsa sa va dedicați unor creații mai modeste. Voi ilustra aceasta trecere cu multe referințe de pe internet, pe care va îndemn, dacă aveți posibilitatea, sa le consultați direct.
 
Cineva are sa spună ca am inventat acest ajutor al muzelor ca un pretext să-mi ,,vând\” propriile preferințe Nicidecum. Inițierea contactelor mele cu diverse noi stiluri, genuri, a fost departe de a fi un act conștient sau deliberat. Una din sursele care m-au pus pe un făgaș mai nou a fost Televiziunea și Radioul suedez.
 
Radioul suedez are patru programe. Programul 2, ,,P2\” este dedicat în întregime muzicii și națiunilor conlocuitoare. Dintre emisiunile tematice de muzica, nu mai puțin de 6-7 sunt dedicate unor teme diverse de folclor național și international.
http://www.sr.se/p2/
M-a cucerit total abordarea deosebita, curățată de clișee și naționalism excesiv, astfel încât dintr-un ,,om de oraș\” destul de sceptic la ,,lălăielile\” mult comercialilor ,,interpreți\” am ajuns sa mă hrănesc aproape exclusiv din aceasta muzica. Voi explica mai târziu care sunt, în opinia mea, calitățile ei.

Un alt moment a fost descoperirea regizorului Emir Kusturica, prin filmul Vremea țiganilor – informații aici: http://www.imdb.com/title/tt0097223/. Autenticitate, umorul în registru larg, de la autoironie, ironie amara, pana la bucurie pura, muzica debordând de bucurie, pendulând și ea între naiv și gravitate, conflicte care te plimba de la ridicol la sublim și dramatic – balcanism, ca iubire, nu complex și rușinare.
 
Astfel de impulsuri m-au scos din bârlogul obișnuințelor și m-au împins pe un drum pe care nu mai fusesem. Internetul a fost vehiculul magic care m-a dus ca gândul acolo unde aveam nevoie de informație. Sa știu și sa re-ascult de exemplu, o piesa care ma fascina în copilărie dar căreia nu-i știam numele și de aceea o credeam pierdută pe vecie ,,This Land Is Mine\”. De fapt, muzica din filmul Exodus, compusa de Ernst Gold:
http://www.youtube.com/watch?v=tVZpeNGFrB8
http://www.imdb.com/title/tt0053804/
 
Saiturile www.youtube.com pentru imagini filmate și www.imdb.com pentru informații despre filme sunt instrumente de neprețuit.
 
Fiind, vorba lui Dante, trecut binișor de mijlocul vieții, am privilegiul de a mă putea bucura de frumos cu intensitate mai mare – lucru total neinteresant, dar sper prin asta ca odată cu sugestiile mele va intra în rezonanta și predispoziția unora din cititori la același fel de bucurie. Lui Brâncuși, pe care mulți îl vor găsi un artist abstract, i se atribuie vorbele <<În artă, ceea ce importă este bucuria. Aveți fericirea să contemplați (să vă minunați!). Aceasta este totul.>>.
http://agonia.net/index.php/prose/71216/Aforisme
 
Ideea este dezvoltată de elvețianul Alain de Bouton, filosof al arhitecturii în cartea lui ,,Arhitectura bucuriei\”.
http://www.amazon.co.uk/Architecture-Happiness-Alain-Botton/dp/0241142482
El sugerează ca frumusețile arhitecturii nu sunt în primul rând observate și savurate de indivizii aflați în perioade fericite ale vieții – tineri, de exemplu – ci de oameni cărora sursele de bucurie obișnuite odată secate, caută să-și ostoiască nevoia naturală de frumos prin contemplarea frumosului creat de om sau natura – nu numai dând curs atracției pentru exemplarele umane frumoase.
 
Aveam de gând sa las exemplele de arhitectura pentru mai târziu. Planurile mi-au fost zădărnicite de serialul francez Achitectures realizat de Catherine Adda.
 
Este vorba de industriașul Jean Baptiste Gaudin (da, acela cu ,,godinul\”, dacă va reamintiți!) care la mijlocul secolului al 18-lea a conceput și realizat un proiect fantastic. ,,Le Familistere\” (parafrază după Falansterul lui Fourier) primul bloc de locuințe din lume, cu 70 ani înainte de lansarea conceptului de către arhitecți (Le Corbusier).
 
Având ca fir roșu ideea de a oferi muncitorilor condiții de trai ,,ca într-un palat\” Godin a introdus o serie de inovații, de fapt un pachet întreg, cum ar fi apartamentele de locuit cu planificare rațională, toalete, lumina, colector de gunoi, sistem de ventilație cu tiraj natural pentru prevenirea efectului de sera din curtea interioară acoperită. Si nu în ultimul rând, asociația de locatari. Condominiul, Familisterul, dăinuie și astăzi în orașul Guise din Franța. Pentru început îl puteți vizita pe internet la adresa de mai jos
http://www.familistere.com/site/decouvrir/histoire_images/chronologie.php 
sau urmări episodul în franceza pe saitul Televiziunii Suedeze:
http://svtplay.se/t/104649/banbrytande_arkitektur
 
Pe curând!

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.159.85.193