caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Ultima Ora



 

Guvernul condus de Emil Boc a depus jurământul

de (22-12-2008)
5 ecouri

Guvernul PD-L – PSD condus de Emil Boc și-a intrat în atribuții, în urma depunerii jurământului la Palatul Cotroceni în fața președintelui Traian Băsescu.

Cu acest prilej, președintele Băsescu a rostit următoarea alocuțiune:

„În primul rând bună seara, bun venit la Cotroceni şi felicitări pentru ceea ce aţi făcut de la alegeri şi până acum, fie că sunteţi grupurile parlamentare ale celor două partide, preşedinţii celor două Camere, Curte Constituţională, PFS Patriarhul Daniel; tuturor le mulţumesc pentru prezenţa în această seară aici.

Dar acesta este un moment al oamenilor politici, un moment al responsabilităţii şi un moment al unui început. Orice guvern rezultat din alegeri generează un început asupra căruia îşi pune în mod fatal amprenta de pricepere, de voinţă politică, de capacitate de a răspunde interesului naţional la cel mai înalt nivel. Guvernul este rezultatul unui compromis politic în interes public şi trebuie să menţionez că, în sfârşit, îmi văd visul cu ochii, adică un guvern transparent, susţinut în parlament, un guvern asumat de o majoritate parlamentară, ceea ce corespunde perceptelor de bază ale democraţiei. Pentru acest lucru doresc să mulţumesc ambelor partide că au fost capabile să realizeze compromisul în interesul public.

Dacă îmi permiteţi şi o paranteză: având în vedere tradiţia politică a celor două partide, aş îndrăzni să spun că poate din ‘92 şi până acum aflate într-o continuă dispută, au reuşit să epuizeze orice resurse de a mai sta în dispută unul cu altul, de a se urî sau de a-şi dori unul răul celuilalt. Probabil cei 16 ani de dispute au reuşit să facă politicienii din ambele partide să spună: a venit momentul creat ca efect al votului din 30 noiembrie să ne aşezăm împreună la masă şi să ne punem experienţa şi voinţa în slujba românilor.

Aşa cum spuneam, am convingerea că nu a fost un compromis uşor, a fost un compromis, însă, care nu compromite. A fost un compromis făcut pentru a trece peste o etapă dificilă şi vreau să cred că acest guvern îşi va duce misiunea până în 2012, cu perioada de dificultate economică depăşită. Este probabil cel mai puternic guvern din perioada post-decembristă din punct de vedere al susţinerii parlamentare. Nu cred că a mai existat vreun guvern cu asemenea susţinere.

Aş mai spune câteva cuvinte despre guvern. Mă bucur că este sută la sută Guvernul României. Am mai instalat un guvern în 2004, care a început ca guvern al României şi a terminat să fie un guvern parţial al lui Fenechiu, parţial al lui Patriciu, parţial al mai ştiu eu cui. Vă cer să rămâneţi până la capăt Guvernul României. Ceea ce se încearcă a se acredita public, susţinerea unor organizaţii locale, este mersul firesc al politicii. Nimeni nu poate ajunge membru al unui guvern fără susţinere politică dacă instalarea unui guvern este un act responsabil, dar ceea ce trebuie să nu se întâmple într-un guvern este ca cinci miniştri să fie ai lui Vântu, trei ai lui Patriciu şi vreo patru ai lui Fenechiu sau mai ştiu eu în ce repartiţie. Este lucrul asupra căruia vă rog să reflectaţi fiecare dintre dumneavoastră. Nu înşelaţi încrederea celor care, politic, v-au susţinut din partidele dumneavoastră şi primul mod de a nu le înşela încrederea ar fi acela de a rămâne devotaţi jurământului pe care l-aţi depus în această seară în faţa Preşedintelui, a preşedinţilor celor două Camere, a Curţii Constituţionale, a colegilor dumneavoastră, care v-au fost şi vă vor fi cel mai de nădejde stâlp în această guvernare.

Îmi doresc mult un parteneriat cu Guvernul şi cu Parlamentul. Este ceea ce ne-a lipsit în ultimii doi ani. În momentul de faţă, România intră tot mai mult în criza economică globală, ca efect al faptului că economia românească este parte a economiei globale. Aş vrea să vă spun foarte clar că România nu este într-o criză financiară, sistemul bancar românesc este solid, aşa cum am spus-o de la bun început, când toţi vorbeau despre criza financiară. România are un sistem bancar care a rezistat foarte bine crizei financiare şi va rezista în continuare. Marea problemă a României este legată de pieţe. Societăţile româneşti şi-au pierdut pieţele externe. Din acest motiv cred că un obiectiv fundamental al actualului guvern este să valorifice la maxim piaţa internă şi, atunci când va fi posibil, şi piaţa externă. Sigur, pe această temă am discutat cu miniştrii care au fost desemnaţi, iar astăzi sunt miniştri în funcţie. Voi mai discuta, dar repet, marea problemă a economiei româneşti este contractarea pieţelor, atât a pieţelor externe, cât şi a pieţelor interne. România are capacitate să finanţeze producţia societăţilor din economia românească, marea problemă este legată de lipsa pieţelor de desfacere. Aici va trebui să vadă guvernul ce poate face să valorifice la maxim piaţa internă în favoarea economiei româneşti, sigur, rămânând în nişte limite cerute de statutul nostru de ţară membră a Uniunii Europene, dar neuitând prioritatea zero, şi anume aceea pe care şi-au asumat-o toate statele Uniunii Europene, de a încerca să-şi pună în mişcare propriile economii. Cu certitudine, nimeni nu va putea diminua la zero efectele crizei. Dincolo de aceasta, cred că misiunea guvernului este să încerce să diminueze, în limite maxime, efectele crizei pentru populaţie. De aceea, am nădejdea că măsurile pe care le veţi lua vor fi şi prompte şi înţelepte.

În ceea ce priveşte guvernul şi majoritatea lui parlamentară, observam la început că este un guvern cu o susţinere fără precedent în perioada postdecembristă, este cel mai puternic guvern pe care România l-a avut din ‘89 şi până acum. Această realitate vă aşează în faţa a două soluţii. Cea uşoară este aceea în care v-aţi complace în relaxarea pe care v-o dă majoritatea din parlament. Ar fi un mod de a guverna pe care sper să nu îl adoptaţi; nu o spun pentru că aş avea vreun semn legat de o astfel de atitudine, dar o spun pentru a putea sublinia cealaltă alternativă, alternativa în care guvernul şi majoritatea parlamentară profită una de alta în favoarea României. România nu este o ţară care şi-a epuizat reformele care i-ar fi trebuit. România este o ţară care are foarte multe de făcut pentru a deveni un stat modern şi, dincolo de criză, care devine o prioritate de zi cu zi, vreau să vă spun că nu există nici o scuză pentru ca, profitând de această susţinere excepţională, România să nu fie transformată în bine. Avem de făcut reforma în educaţie, şi pe acest lucru insist în mod deosebit pentru un motiv simplu: toate analizele ştiinţifice şi evaluările arată că sistemul de educaţie din România este într-un proces accelerat de depreciere. Valorile care ies din sistemul de educaţie românesc sunt excepţia şi nu starea normală a absolvenţilor. Avem un sistem nemodernizat, soluţiile sunt – şi le-au asumat şi sindicatele, ni le-am asumat şi noi, toţi oamenii politici, când am semnat Pactul pentru educaţie. A venit momentul ca cei care am semnat să facem ca ceea ce este înscris în Pactul pentru educaţie să se realizeze. Oricare dintre dumneavoastră intră într-o societate aflată în dificultate în aceste zile va auzi ca primă problemă din partea managerilor – piaţa, şi a doua problemă: calitatea tinerilor care vin în societate. Trebuie recalificaţi pe banii societăţii. Este o reformă dificilă, într-un sistem extrem de mare, extrem de conservator, dar cu asemenea majoritate reforma în educaţie se poate face.

Avem nevoie de reforma administraţiei. România este rămasă în sistemul administrativ din 1968. Găsim aceleaşi direcţii sanitare la nivel judeţean, aceleaşi direcţii de educaţie, aceleaşi direcţii agricole, aceleaşi, aceleaşi. Actuala împărţire administrativă a României nu mai corespunde realităţilor de astăzi, nevoilor sociale şi nevoilor de dezvoltare. De asemenea, ea generează un aparat birocratic excesiv, care apasă şi pe costuri, dar şi pe capacitatea administraţiei de a fi flexbilă şi eficientă. Cred că un asemenea obiectiv poate fi asumat de o asemenea majoritate. Niciun guvern minoritar, niciun guvern cu o majoritate la limită n-ar putea să facă reforma în organizarea administrativă a României. Va trebui, de asemenea, să avem curaj să pronunţăm cuvântul „autonomie locală”. Ne tot ferim de el şi îi spunem „descentralizare”, „transfer”. Realitatea este că localităţile din România au nevoie de autonomie. Au nevoie de capacitatea de a decide la nivelul comunităţilor. Trebuie să încetăm să mai gândim că de la Bucureşti putem să dirijăm viaţa de zi cu zi a comunităţilor locale, fie că le servim de aici standardul de asistenţă de sănătate, fie că le servim de la Bucureşti nivelul pe care trebuie să-l aibe autonomia unei şcoli şi să le numim directorii prin ordin de ministru, fie că ne referim la orice altceva. Această majoritate are şansa să facă din România o ţară care este susţinută, condusă de un motor greoi – care-i Guvernul – poate să atragă în actul de conducere şi de decizie toate comunităţile locale, în aşa fel încât la evoluţia pozitivă a României să aşezăm foarte multe motoraşe de dezvoltare, care sunt comunităţile locale. Cred că această majoritate nu trebuie să-şi rateze vocaţia de a moderniza România. Numărul, forţa politică pe care o aveţi, devine vocaţie începând de astăzi, după ce v-aţi votat şi Guvernul.

Cu certitudine, forţa acestei majorităţi vă permite să priviţi în Constituţie şi Constituţia trebuie revizuită. Sunt ambiguităţi în Constituţie. Am făcut din Curtea Constituţională arbitrul vieţii politice de zi cu zi. Avem obligaţia din experienţa pe care am dobândit-o în ultimii ani să valorificăm deciziile Curţii Constituţionale, să îndreptăm erorile şi ambiguităţile din Constituţie, pentru că a continua, a persevera în a sta cu ambiguităţi în cartea fundamentală a României ar fi o eroare, în condiţiile în care există o majoritate de asemenea dimensiuni.

În sfârşit, aş mai spune în calitate de şef al statului: toate acestea nu sunt instrucţiuni către Guvern sau către majoritate. Sunt, dacă vreţi, neîmplinirile primei părţi a mandatului meu şi rugămintea mea ar fi ca, în ultimul an, să-mi daţi satisfacţia că şi aceste obiective ale mandatului meu s-au îndeplinit; deci aş observa că avem obligaţia să privim şi la justiţie cu toată seriozitatea. Noile Coduri, patru Coduri, trebuie să devină o prioritate absolută a Guvernului şi a majorităţii. Valorificarea corectă a prevederii constituţionale că nimeni nu este mai presus de lege, nici Preşedinte, nici parlamentar, nici ministru, nici fost ministru, trebuie să se materializeze prin deciziile noastre, prin deciziile dumneavoastră. Oricine are obligaţia să se prezinte în faţa judecătorilor – şi v-aş aduce aminte că eram preşedinte ales al României şi m-am dus în faţa instanţei. Deci cred că cele ce le-am spus mai înainte – şi cu siguranţă putem discuta şi despre sănătate şi despre multe altele, despre probleme de natalitate – dar cele ce le-am spus mai înainte sunt simple observaţii şi nu instrucţiuni către Guvern sau către Parlament.

Aş vrea ca în continuare să am un parteneriat cu majoritatea parlamentară, cu Guvernul, pentru ca lucrurile care sunt necesar a fi rezolvate să-şi primească rezolvarea de la această formidabilă majoritate. Vă rog să mă credeţi că, în 2005, am înţeles că România poate fi reformată numai de o majoritate foarte puternică. Atunci am făcut o tentativă şi a fost un eşec. De data aceasta, românii au dat la două partide suficiente voturi pentru a dobândi forţa politică să reformeze ţara. Am încrederea că o s-o faceţi, am încrederea că jurământul la care am asistat astăzi toţi va fi elementul care va urmări viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre miniştri şi vreau să vă asigur că voi aprecia extraordinar de mult orice invitaţie la un parteneriat, fie că vine din partea majorităţii parlamentare, fie că vine din partea Guvernului. Voi respecta autonomia fiecărei instituţii, dar separarea puterilor în stat nu înseamnă izolarea lor una de alta. Puterile statului trebuie să coopereze pentru a realiza obiectivele majore ale unei ţări.

N-aş vrea să vă vorbesc mai mult. V-am vorbit din tot sufletul, cu multă încredere, cu multă speranţă. Vă mulţumesc mult! Felicit Guvernul! Mulţumesc mult majorităţii parlamentare şi vă asigur de dorinţa mea de a avea parteneri şi din Guvern, şi din majoritatea parlamentară! Vă mulţumesc mult!”

În prealabil, camerele reunite ale parlamentului acordaseră votul de învestitură guvernului propus de Emil Boc și programului de guvenare cu 324 de voturi pentru și 115 împotrivă, din totalul de 471 de membri ai parlamentului.

Parlamentarii PD-L, PSD, PC și cei ai minorităților naționale au votat pentru, iar cei ai PNL și UDMR au votat împotrivă.

Aici puteți citi discursul rostit de Emil Boc înaintea votului de învestitură http://www.gov.ro/discursul-primului-ministru-emil-boc__l1a103760.html.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Sorin Paliga: (22-2-2013 la 12:57)

    Cum recitiți astăzi acest articol? Nu numai autorul, toți… Văd că nu a avut ecouri. Nici nu mă mir.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (22-2-2013 la 14:47)

    > Cum recitiţi astăzi acest articol? Nu numai autorul, toţi…

    Eu nu sunt suficient de la curent cu subiectul. Poate începeţi dumneavoastră?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (22-2-2013 la 14:48)

    Nimeni nu mai este, e o groapă adîncă, adîncă de tot…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (22-2-2013 la 14:58)

    Am dat peste acest articol absolut din întîmplare, am dat la căutare cu totul altceva… altfel nu dezgropam morții.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (23-2-2013 la 13:52)

    Acuma, sigur, dacă insistați și sînteți curios ce cred eu despre acest articol, încerc să descriu fără să vă supărați, deși s-ar putea să mă înșel. Mie îmi aduce aminte de articolele din Scînteia, din anii ’70 și ’80, cînd întreg poporul, toată clasa muncitoare, strîns unită în jurul partidului, luptă pt propășirea patriei. Lipsesc de acolo acele paranteze, unde citeam „ovații prelungite”, „se scandează icsulescu și poporul”, sala se ridică în picioare și ovaționează îndelung.
    Dacă mai sînt asemenea articole, iese o frumoasă antologie a capitalismului postcomunist biruitor la orașe și sate.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.158.194.80