caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Sanatate



 

Hipnoza, mit si realitate (1)

de (21-12-2008)

In ultima vreme, mijloacele de comunicatie din Israel readuc in actualitate un subiect deja abordat in trecut, dar care pare a trezi mult interes in rindul publicului larg -utilizarea hipnozei ca mijloc de tratament in diferitele domenii medicale. Noul val a pornit de la o interventie chirurgicala ( hernie ombilicala) care s-a efectuat la spitalul \”Shiba- Tel Hashomer\”, fara anestezie generala, pacientul fiind operat in stare hipnotica, in colaborare cu Dr. Moris Kleinhauz, psihiatru de renume, promotorul hipnozei in Israel.

Nascut in Chile, din parinti evrei de origine romana si poloneza, Moris Kleinhauz emigreaza in 1952 in Israel si se specializeaza in psihiatrie, devenind sef de sectie la Spitalul Beer Yaakov si conducind, inca din anii 70, pina nu demult, clinica de psihofiziologie orala, in cadrul departamentului de stiinte comportamentale al Facultatii de Stomatologie a Universitatii Tel-Aviv. In decursul anilor a introdus in tainele hipnozei mii de medici si psihologi, predind numeroase cursuri de perfectionare post-universitara.

Fiind unul dintre discipolii si colaboratorii sai, deoarece reportajele din presa s-au axat mai mult pe senzational decit pe utilizarile curente, voi incerca, in rindurile de mai jos sa aduc putina lumina asupra hipnozei, demitizind notiunea, clarificind anumiti termeni, unii dintre ei folositi in mod eronat, in speranta ca cititorii o vor redimensiona la ceea ce reprezinta in realitate – un mijloc de tratament auxiliar al medicinii traditionale, fara conotatii mistice sau fenomene para-normale.

Ce este hipnoza?

Desi denumirea (introdusa de medicul scotian James Braid, in secolul XIX) provine de la Hypnos ( somn), hipnoza nu implica lipsa de veghe, fiind o stare intermediara intre somn si trezire, iar definirea ei, de-a lungul anilor, a fost dificila si deseori confuza. Daca o acceptam ca pe o stare de constiinta (sau constienta) in care pot fi relevate si manipulate fenomene potentiale prin proceduri sugestive, aceste cuvinte nu explica nici pe departe complexitatea ei, necesita alte lamuriri, asupra factorilor care induc schimbari emotionale, cognitive, comportamentale, fiziologice, care insotesc procesul hipnotic.

De altfel, fenomenele hipnotice apar in viata de zi cu zi, e suficient sa ne gindim la automatismul reactiilor unui sofer, sau la mobilizarea maselor, prin discursuri politice, sau la ceremoniile religioase. Pentru ca hipnoza este, in primul rind, raspunsul ideatic, manifestarea somatica a gindirii. De exemplu, daca ne inchipuim ca avem in gura suc de lamiie, vom simti gustul acru ( reactie ideo-senzitiva), sau vom avea o hipersalivatie ( raspuns ideo-motor). Asadar reactionam la stimuli, apoi la ginduri si imagini, in mod involuntar si imediat.

Sugestie si comunicatie

Elementul principal al procesului hipnotic este sugestia, transmiterea unei idei ocolind critica intelectuala, prin comunicatie ( verbala sau non verbala), inducind schimbari ale reactiilor la stimuli. Acest proces este un mod de comunicare intre medic si pacient, o interactie in decursul careia atentia pacientului este concentrata asupra vocii hipnotizatorului, a imaginilor sugerate de el, sugestiile creind un nou cadru de gindire, cu schimbari comportamentale implicite, necesare in diagnosticare si tratament.

Daca hipnoza este comunicatie, calitatea ei depinde de relatia interpersonala medic-pacient, de raportul dintre ei, de incredere si colaborare, de sugestibilitatea pacientului, de experienta si capacitatea medicului de a reincadra si modifica ideile preconcepute despre hipnoza, termen corelat in mod eronat cu pierderea controlului, sau legat de trucuri de estrada si circ. In acest scop, deja de la prima vizita, medicul trebuie sa dedice timp si rabdare stabilirii unui \”contract de tratament\”, prin care clarifica pacientului ca hipnoza va sluji doar in scop medical, ii acorda controlul total al situatiei, foloseste un limbaj eufemistic, cautind sa creeze o atmosfera relaxanta.

Pregatirea pacientului pentru hipnoza este faza cea mai importanta, medicul trebuie sa il acompanieze pe pacient in insusirea tehnicilor de relaxare fizica si mentala, in imaginatia dirijata, prin folosirea initiala a unor sugestii simple, familiare, ascultindu-i rezervele, evitind orice situatie conflictuala, luind in consideratie universul asociativ al pacientului. Urmatoarele sedinte vor fi dedicate tratamentului prin hipnoza, in mod treptat, in functie de ritmul in care progreseaza pacientul.

Procesul hipnotic constituie un complex format din relaxare, sugestii, disocieri, modificari de perceptie, memorie, comportament, care difera in functie de profunzimea hipnozei. Si totusi nu exista nici o relatie directa intre aceasta profunzime si reusita tratamentului, acesta din urma putind fi incununat de succes chiar in cazul unei hipnoze usoare, superficiale. Intotdeauna sedinta de hipnoza trebuie sa se incheie cu asa-numita de-hipnotizare, iesirea pacientului din starea hipnotica, neutralizarea sugestiilor inutile si negative si reorientarea sa in realitatea incojuratoare. In multe cazuri se recomanda invatarea tehnicilor de autohipnoza prin autosugestie, incluzind exercitii la domiciliu, pentru a facilita tratamentul si a evita dependenta de medic.

Dura lex, sed lex

In Israel, spre deosebire de multe alte tari, exista o lege care interzice hipnoza de circ, sau de estrada, permitind folosirea ei doar in scop terapeutic, de catre medici si psihologi, care au urmat cursuri de perfectionare si au sustinut un examen de acreditare din partea Ministerului Sanatatii. Legea a fost promovata de Dr. Moris Kleinhauz inca din 1968, pentru a pregati personal calificat, a cunoaste indicatiile si contraindicatiile, a evita sarlataniile sau utilizarea hipnozei in scopuri daunatoare societatii. Din pacate, aceasta lege, foarte restrictiva, se intoarce ca un bumerang, chiar impotriva medicilor si psihologilor care au dedicat timp si dragoste acestui domeniu fascinant. Numerosi ghicitori, magicieni, instructori in diferite domenii, conducatori de secte religioase, impostori, folosesc tehnicile hipnotice ( sub diferite denumiri) in scopuri \”mistice\”, profitind de naivitatea oamenilor simpli, cu tendinta spre dependenta, pentru a le \”spala creierul\”, a stoarce bani si a acumula putere. Aceste persoane nu sint supuse restrictiilor legii, deoarece folosesc alta terminologie, iar in cazul unui proces, sau al unei reclamatii, pot invoca argumentul ca nu se ocupa de hipnoza, ci de yoga, de meditatie transcedentala, de tratament prin religie, NLP, sophrologie, in alt domeniu, nu medical, ci \”alternativ\”. Nu voi intra in detaliile legii, dar cred ca o liberalizare a ei ar fi binevenita si ar evita ambiguitatile de pe urma carora sufera in primul rind specialistii si, implicit, populatia, care ar gasi in acest mijloc de tratament un enorm beneficiu.

In rindurile de mai sus nu am precizat utilizarile hipnozei in aproape toate domeniile medicinii, de la oncologie la dermatologie, in ginecologie, in boli psihosomatice, autoimune, in tratamentul stressului, al fobiilor, in stomatologie, pentru incetarea fumatului, in obezitate, in sport, etc… Despre acestea va voi povesti in partea a doua a articolului.

Dr. Vlad Solomon este medic stomatolog, acreditat din partea Ministerului Sanatatii din Israel in practicarea, cercetarea stiintifica si predarea hipnozei medicale.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.224.91.246