caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Opinii



 

Cum să ucidem Dinozaurul din noi?

de (16-11-2008)

Teama de-a fi înţeles greşit îmi îngheaţă în vine la gândul că trebuie să aştern pe hârtie câteva idei şi explicaţii în legătură cu unul din ecourile mele la articolul domnului Clej din trecut despre Credinţă şi Intoleranţă. In acel ecou am pus întrebarea: Cine are dreptul de-a se socoti Român? Dacă toţi cei ce s-au născut in România, din punct de vedere legal sunt români, atunci de ce folosim atât de des porecle ca ţigan, jidan, turc, ungur s.a.m.d. când ne referim la unele persone? S-ar pare ca toţi cei din afara credinţei majoritare Ortodoxe ar trebui să nu-şi spună ca sunt români, ci ţigani, jidani, turci etc. Cel puţin aşa stă situaţia în unele cercuri româneşti din înăuntrul şi din afara graniţelor ţării.

Şi eu m-am născut în România, am crescut în inima cartierului Grant din Bucureştiul de altă dată, am învăţat, muncit şi iubit în acest cartier, am fost încojurat şi am avut sute de prieteni români cu care am împărţit tot ce aveam mai bun, o îmbucătură de pâine, o ţigară şi chiar câte-o haină mai bună. Mulţi din ei nu-mi erau numai apropiaţi ci mai mult, erau familia şi fraţii mei prin alegere. Ei mi-au fost comfort şi sprijin la nevoie, ei mi-au înţeles durerea din suflet şi tot ei, cu nelimitata lor generozitate, m-au scos din încucături ori de câte ori eram la ananghie.
Dar au fost şi situaţii în care o simpla aluzie la “obârşie” m-au aruncat ca din senin în hâul dezamăgirii.

Ceea ce pentru mulţi ar fi trecut ca o simplă glumă nevinovată, repetată de mine era o insultă nu totdeauna trecută cu vederea. In grupuri, chiar şi la joacă, de multe ori se formau alianţe în care eu mă pomeneam izolat în afara lor şi dacă apărea o glumă noua cu jidani, se întelege că trebuia să-mi fie împărtăşită, chiar şi în repetate rânduri. Printre evrei, trebuie să recunosc că nu fiecare individ cunoscut este o catedrală de onestitate şi model de conştiinţiozitate şi de multe ori am întâlnit şi eu specimene care m-au făcut să le urâsc. Dar de aici până la generalizare, că toţi evreii sunt la fel e o mare distanţă. De câte ori în viaţă nu am fost măgulit cu exclamaţia că: “Băi, dacă toţi ai voştri ar fi ca tine, aţi avea un alt nume!” Măgulitor, nu?

Mulţi dintre noi ne-am părăsit patria din diferite motive. Ajunşi pe pământul primitor al ţării de adopţie, ne-am regăsit aici toţi Români, vorbind aceeaşi limbă şi traversând aceleaşi probleme. Mulţi au găsit ajutor şi îndrumare de la o organizaţie românească de veniţi cu ani în urmă care sprijiniţi de stat au organizat un câmp Românesc în afara oraşului. Din păcate în ultimile decenii ale secolului XX, acest camp a fost condus de simpatizanţi legionari ce cultivau răzmeriţă atât în rândurile noilor emigranţi cât şi în cadrul bisericii ortodoxe. Totuşi mulţi dintre noii veniţi ne-am ajutat între noi, am legat prietenii care sau cimentat de-a lungul a zeci de ani şi cu timpul au devenit parte din familia cu care împarţim bucuriile, speranţele şi suferinţele noastre.

Crăciunul, Paștele, Purimul, nunţile, botezurile şi morţii noştri sunt împartaşite de-o potrivă de creştinii şi de evreii pe care-i cunoaştem. Acest fenomen ne face să ne simţim acasă pentru că localnicii, deşi trăim în mijlocul lor de peste treizeci de ani, nu ne înclud şi pe noi în manifestaţiile lor.
Dar când iau parte la o conferinţă românească, spectacol ori o slujbă religioasa, cei care sunt în afara grupuli nostru dar care ştiu cine sunt, continuă să mă arate cu degetul spunând vecinului peste umâr:”Ce caută jidanul ăsta aici?”

Domnul Ştefan Niculescu Maier vorbea de curând într-un articol despre dinozaurul intoleranţei care trebuie sugrumat din mijlocul nostru. Nu o vom putea face atâta vreme cât nu lăsăm fiecăruia libertatea să creadă în ceea ce crede fără să intervenim cu soluţiile noastre în decizile lui şi fără să-l hăituim pentru că a ales o altă soluţie. Şi mai ales, nu trebuie să uităm că nimic nu hrăneşte şi dă mai multă forţă dinozaurului decât bârfa şoptită pe la colţuri. Cand oare vom invata de la copii nostri ca intre oameni nu sunt diferente de culoare, religie, orientari sexuale ori politice?

Ecouri

  • Vlad Solomon: (16-11-2008 la 00:00)

    D-le Adrian,

    Am citit si recitit comentariul Dvs., care insa nu mi-a clarificat pozitia Dvs. in raport cu articolul D-lui Kimel. Eu mi-am expus crezul in articolul Independenta din Noi, mai ales atingind subiectul complexului evreului minoritar si al identitatii si apartenentei.

    Exemplul Dvs din lumea copiilor mi se pare ciudat. Transformati o problema a xenofobului intr-o problema a victimei. Eu nu cred ca antisemitismul are nevoie de ” apa la moara”. Daca exista moara, inseamna ca a fost construita in timp, intr-un scop anume.

    Exemplul cu Ion si circiumarul e foarte superficial, indiferent de ” evreul important” care l-a enuntat.
    Radacinile antisemitismului sint foarte indepartate si, de aceea, mi-am permis sa recomand doua carti, una referitoare la cultura romana, alta la antisemitism si miturile lui, in general.

    Personal, ma feresc de generalizari si nu veti gasi la mine un ” evrei vs. romani”, un „noi” si ” voi”.
    Daca as fi cazut in pacatul generalizarii, as fi devenit ostil romanilor, pentru ca armata romana, pe timpul lui Antonescu, mi-a lichidat majoritatea familiei, in Transnistria, inclusiv copii mici, care aveau singura vina de a fi evrei. Si cred ca va e clar ca nu e cazul.

    D-l Kimel a avut curajul sa-si strige durerea pe acest site, cred ca a dat dovada de noblete si bun simt. Nu vom rezolva aceasta durere oferindu-i un bandaj, sau o aspirina.

    Dar cu atit mai putin aducind argumentul ca s-au adus, in multe cazuri, acuze nefondate de antisemitism, cind erau doar „nedumeriri”.

    Exact aici consta problema, in stereotipizare si in a vedea in fiecare evreu, un ” reprezentant” al iudaismului”.

    Eu sint israelian, evreu, de origine romana. Dar cu greu ma reprezint pe mine insumi. Cind mi se spune ” voi, evreii”, imi dau seama imediat ca, in spatele acestor cuvinte, se afla o idee preconceputa, vis-a-vis de alteritatea cuiva.

    Sa va dau un exemplu simplu, dincolo de istorie sau legi rasiale, sau asasinarea a 6 milioane.
    Daca cineva va va privi prin prisma ” voi , romanii”, adaugind ca romanii sint hoti, sau primitivi ( si s-au auzit astfel de acuzatii aiurite, nu-i asa?) cum v-ati simti, stereotipizat, emarginat, sau ati incerca sa argumetati prin procente, ca ” nu toti fura”?

    Incercati acest exercitiu, ori de cite ori veti intilni o fraza generalizatoare la adresa evreilor minoritari, din orice tara, substituiti cu ‘roman’, sau ‘crestin’ si vedeti cum va masurati cu aceste acuzatii.

    Antisemitismul din Romania nu e de data recenta. Are o traditie- va recomand Raportul Wiesel, care dedica un capitol acestui aspect.
    Poate multe nelamuriri pe care le aveti acum, va vor fi clarificate.

    Aducerea in ecuatie a articolului lui Cellu Rosenberg ( pe care, personal, il consider slab si insuficient argumentat), nu raspunde la dezbaterea noastra. Si inca ceva- reprezinta parerea autorului, nicidecum al ziarului Haaretz, nu este un editorial, dar a fost publicat, pentru ca asa e normal intr-o presa democrata.

    Ma opresc aici, sper ca am clarificat macar o ” nedumerire”. Poate un ultim exemplu.
    Ginditi-va la doua „axiome”, care apar in limbajul antisemitilor:
    1. Evreii au adus comunismul.
    2. Evreii conduc lumea.

    Imi permit sa adaog ceea ce am publicat in Jurnalul Saptaminii – saptaminal israelian de limba romana:

    Panseuri, la un espresso, despre…

    Antisemitul incostient

    In cei 57 de ani traiti de mine, perindindu-ma prin tot felul de meleaguri, am cunoscut mii de antisemiti, de etnie, gen, profesie, inaltime, greutate, variabile.
    In total insa, cred ca cei care se declarau antisemiti puteau fi numarati pe
    degetele celor doua miini. Toti ceilalti nu intelegeau cum macar pot fi
    considerati antisemiti, doar au prieteni evrei, se stie ca evreii conduc lumea, ca au inventat Holocaustul sa puna mina pe bani, ca exista o organizatie mondiala iudeo-masona care conspira sa distruga crestinismul.
    Se mai stie si ca evreii au adus comunismul, dar au fost, totusi, tolerati, desi erau straini de neam, poate meritau un Auschwitz, ca doar nu au innebunit nemtii… Nimeni nu cere omorirea evreilor, desi l-au rastignit pe Isus, doar sa se care in Palestina si sa cedeze Palestina celor in drept, adica palestinienilor.

  • Anton Constantinescu: (16-11-2008 la 00:00)

    Domnule Kimel,

    Nimeni, absolut nimeni nu va poate lua identitatea de roman de religie mozaica, daca nu ii permiteti dvs.

    Cum eu fac parte dintr-o minoritate si mai injurata decat evreii, va pot spune si eu ca nimeni nu-mi poate lua identitatea de roman american. Si nici identitatea mea sexuala. Pentru ca nu dau eu voie nimanui sa o faca!

    Iar cei care cedeaza, pierzandu-si partial identitatea din cauza unor persecutii sau injuraturi, fac jocul asupritorilor lor.

    Nimeni, absolut nimeni nu isi poate impune in fatza mea un punct de vedere daunator la adresa mea, sau daunator integritatii mele sau a vietii mele. Va urez si dvs sa aveti curaj.

    Voi cita din nou antichitatea greaca: la un moment dat cineva ii spune lui Diogene Cinicul: „stii ca prietenul tau bun X te-a vorbit de rau in absentza ta?”. La care marele cinic ii raspunde razand: „In absentza mea poate sa ma si bata!”.

  • ion adrian: (16-11-2008 la 00:00)

    Domnule Kimel,
    Problema ridicata de dvs este de o importanta cruciala pentru azi si eu cred ca si pentru viitor si de aceea ea trebuie rezolvata daca este rezolvabila si eu cred ca este punand in miscare ce este mai bun in om si nu starnind relele din acesta despre care o tanara scriitoare premiata prin anii 80 a spus ca „sondand limitele raului din om constati ca acestea nu exista”.

    Eu adaug ca este adevarata si reciproca, daca consideri ca pentru bine o limita ar fi instinctul de conservare.
    Deci cred ca acesta discutie ar trebui nu de la modul in care s-au manifestat toate cele care pe noi ne ingrozesc adica nu de la jidani,tzigani etc ci de la intrebarea daca are vre-o relevanta criteriul de agregare al unui comunitati, grup uman, incercand de a enumera si clasifica aceste criterii, incercand de a le trata si axiologic, incercand de gasi confuziile axiologice cel mai des intalnite si dintr-o discutie fara nici-un partis pris, prejudecata, apel la anecdotica adica intr-un cuvant obiectiva si de principiu sa putem gasi explicatii si cai de rezolvare realiste si care sa nu ceeze in viitor alte tipuri de clivaje sociale si umane.

    Este evident ca ce pretind eu este o sarcina uriasa care va fi facuta daca va fi de multi dim multe domenii dar fiecare dintre noi daca am accepta o asemenea viziune am putea ca in discutiile pe astfel de teme sa aducem o contributie care sa limpezeasca orizontul si sa nu-i dea din nou nuante sinistre.

  • Petru Clej: (16-11-2008 la 00:00)

    Stimate domnule Kimel,

    Ca unul care v-am invitat să scrieți acest articol nu pot decât să vă compătimesc că primul ecou pe care-l primiți la problema reală și dureroasă pe care o ridicați, izvorâtă din experiența personală, este scris într-un limbaj pompos, care nu spune nimic, cel mult mă duce cu gândul la întrebarea subînțeleasă de unii (ca să vă parafrazez): „Ce-o mai fi vrând și jidanul ăsta?”

    Dar când sondajul revistei ACUM http://www.romanialibera.com/voxpopuli/voxpopuli.php?n=497 dezvăluie că pentru 50% dintre votanții vizitatori (dacă nu printre cititorii revistei) antisemitismul nu există în România nu mă mai mir de absolut nimic.

  • ion adrian: (16-11-2008 la 00:00)

    Dle Kimel,
    PS. Am spus ca problema ridicata de dvs este cruciala, dar scuzati-ma ca nu v-am felicitat pentru ca ati scris ce ati scris desi erati framantat de niste temeri si un astfel de dinozaurul te gandesti de doua ori daca sa-l invoci s-au nu.
    Eu sunt categoric pentru a-l invoca, caci tot ce ascundem se razbuna.

  • Vlad Solomon: (16-11-2008 la 00:00)

    D-le Kimel,
    M-a impresionat articolul Dvs pentru modul in care transmiteti durerea din suflet, dar m-a intristat, in acelasi timp, pentru ceea ce stiam deja. Inteleg teama Dvs de a fi inteles gresit, dar simt si ezitarea in exprima cit de mult va doare faptul ca nu sinteti, practic, acceptat ca egal intre egali, in ” colonia romana” in care va aflati- nu stiu in ce tara anume.
    Imi permit sa sugerez ca identitatea Dvs, asa cum a scris in comentariu si D-l Costantinescu, e o problema de decizie pe care trebuie sa o luati in mod ferm, in fata oglinzii si sa aruncati orice ambiguitate. Fiind minoritar, in tara in care va aflati, si inteleg ca nu v-ati adaptat social, preferind sa ramineti intr-un ghetto romanesc, va creaza o conditie dubla de minoritar. Nu puteti schimba lumea, puteti doar sa va alegeti mediul in care sa va simtiti cel mai bine si sa il evitati pe cel ce va creaza suferinta. Cit timp nu va exista o educatie care sa instruiasca inspre acceptarea alteritatii, fara a introduce termenul de ” toleranta”, care are un iz de condescendenta, desi, poate, e necesar ca faza intermendiara, veti fi jidan in ochii antisemitilor.
    Inteleg ca nu locuiti in Israel, de unde va scriu aceste rinduri. In Israel sint evrei savanti si inculti, cinstiti si hoti, criminali si integri, de toate felurile. Dar sint in tara lor- cit va mai exista Statul Israel. Si au sentimentul de apartenenta, traind aici. Nu va tin un discurs sionist, nu va indemn sa veniti in Israel, tara in care va aflati e alegerea Dvs si aveti dreptul sa va simtiti egal cu cetatenii tarii, precum si cu alti minoritari. Nu prea inteleg eu de ce acceptati sa va aflati in mijlocul unor cercuri conduse de legionari. Astfel renuntati la o parte din Eul Dvs. Si va veti ciocni mereu de antisemitisme, sau de idei preconcepute. Imi permit sa va recomand cartea lui Andrei Oisteanu- Imaginea evreului in cultura romana, sau cartea lui Carol Iancu- Miturile fondatoare ale antisemitismului.
    Vizitez anual Romania si imi dau seama ca antisemitismul nu dispare, parca se inteteste. Si nu uitati ca vin ca cetatean israelian, deci apriori, nu sint minoritar in Romania, si nu ramin niciodata mai mult de o saptamina. Si totusi, aflu destule.
    Eram intr-un avion Tarom, linga o maicuta si un calugar, in drum spre Bucuresti. Si, palavragind cu ei, am aflat de la maicuta ca ” Voi, jidanii, l-ati asasinat pe Isus”. Puteam oare sa-i schimb ideea? I-am explicat doar ca in ziaua respectiva eram gripat, asa ca n-am avut ocazia sa fiu la Ierusalim, cind soldatii romani l-au crucificat pe conationalul meu.
    Sinteti evreu, D-le Kimel, totodata va simtit roman. Nu puteti distruge un sentiment de ura ( antisemitismul) prin ratiune. Doar prin educatie, poate.
    Imi permit sa afirm ca nu accept prieteni sau apropiati antisemiti. Pur si simplu ii scot din cercul meu de amici, nu fac nici un compromis, pentru ca as deveni iar „evreul fricos”, care renunta la a fi el insusi, ci doreste doar sa fie acceptat, sa se inregimenteze, sa se uniformizeze. Ori caracterul unei adevarate societati democrate e acceptarea faptului ca sintem diferiti, iar aceasta diferenta nu trebuie privita ca o ierarhie.
    Stiu ca unii preoti care aduc, in ” Tara Sfinta”- de parca nu ar exista un stat numit Israel – grupuri de pelegrini, folosesc termenul de ” jidani”, povestesc vrute si nevrute contra evreilor ( inclusiv acuzarea absurda de deicid), ba se mai si baga in probleme politice pe care nu le cunosc, acuzind armata israeliana de toate relele din zona. Nici asta nu se poate schimba. Nu vei convinge niciodata un preot roman in mala fide ca, daca evreii, ca popor sint vinovati de moartea evreului Isus, la fel de vinovati sau chiar mai mult ar fi italienii si alte popoare, inclusiv roma^nii, ” urmasii Romei”.
    Schimbarea o puteti face insa definindu-va si acceptind identitatea, traind in armonie cu cine/ce sinteti si, poate, scriind si publicind crezurile Dvs., fara ca singele sa va inghete in vine.
    Imi permit sa va impartasesc simtul si crezul meu- le veti gasi in articolul Independenta din Noi, publicat in aceasta saptamina pe acest portal.

  • ion adrian: (16-11-2008 la 00:00)

    Dle Kimel,Dle Solomon
    Dle Kimel,
    Am spus ca m-a impresionat articolul dvs, si am si exprimat ce am crezut eu ca inteleg din el.
    Am constatat apoi ca altii inteleg altceva din apelul dvs catre toleranta si din teama dvs de a fi gresit inteles.
    Adica au retinut ca aveti o problema de natura identitara, pe care chiar daca o aveti, eu nu in sensul receptionat de domniile lor am inteles-o.
    Cred ca cel mai nimerit lucru acum in acest moment al discutiei ar fi o replica lamuritoare din partea dvs caci cred totusi ca dvs sunteti cel mai in masura sa incadrati contextual cele scrise de dvs.

    Dle Solomon,
    Am urmarit cu atentie ce ati scris pentru ca si pe mine m-au impresionat foarte tare cele spuse de domnul Kimel.
    Desi am rezerve fata de interpretarea cat mai corecta a celor spuse de dl Kimel care a fost diferita de la un interlocutor al dlui la altul, dar pe care cum spuneam mai sus doar dl Kimel este in masura s-o lamureasca, retin din ce ati spus dvs, un fel de crestere a unei ingrijorari fata de o posibila sau deja constatata de unii, recrudescenta a unui antisemitism romanesc.
    In acest context simt nevoia s-o citez pe o doamna Neghinita care a postat l-a un fir similar unde a scris si dl Cellu Rozenberg, referindu-se la problema discutata acolo, desigur fara sa scuze nimic din ce s-a intamplat rau fata de evrei si citez pentru ca si eu am astfel de intrebari, iar la educatie va referiti implicit si dvs cand citati cartea lui Andrei Oisteanu.
    Citez:
    „Deci…din nou educatia si caracterul uman.Cineva..Om de vaza in Israel,mi-a spus un lucru mare…”antisemitismul la romani a inceput atunci cind circiumarul evreu nu i-a mai dat de baut lui Ion”-si mare dreptate a avut.Nu stiu de ce rosesc!!!Si nu stiu daca romanii sunt natia cea mai in masura sa fie antisemiti.Nu trebuie sa UITAM ca romanii sunt imprastiati peste tot in lume si va dura ceva timp pina nu vor mai fi priviti ca venetici.Cred totusi ca oamenii se impart in oameni buni si oameni rai.Iar acolo unde rautatea e mare,prostia si fuduluia e si mai mare.”

    Sunt de acord ca azi romanii incearca in proportie de masa senzatia de venetic cu care de sute de ani a fost confruntat evreul, de aceea este un lucru atat de firesc si de pozitiv ca sa existe un stat a carui existentza reduce cu sigurantza aceasta senzatie caci ea este mai mare pentru veneticul fara un stat in spate in care macar teoretic sa stie ca se poate intoarce.
    Imi permit sa fac o comparatie:este precum ar fi la scoala, intr-o clasa, intre copii din care nu toti sunt ingaduitori, generosi, felul in care se simte un orfan locuind intr-un camin de copii, fata de ceilalti care au parinti si casa, chiar daca locul comun in care se afla scoala nefiind al nici-unora.

    Si voi mai face o comparatie tot din lumea copiilor.
    Daca o sa-i spui mereu unui copil ca este prost, ca nu poate invata, ca nu intelege, il faci sa-si piarda increderea, daca ii spui ca e hotz etc s-ar putea sa-l ajutzi sa devina.
    Asa dar prea multe mustrari si procese de intentie de antisemitism si unde nu exista sau chiar si acolo unde exista din motiv de minima echitate, sa observi si problema „conflictului din crasma”(metafora de mai sus a unui evreu important spusa de dna Neghinita), risca sa creeze antisemitism si sa dea apa la moara celor care sustin ca unii evrei nu s-ar simti bine nu ar mai fi motivati fara un anumit antisemitism, ceea ce ar fi intradevasr tragic.
    Am vazut acuze de antievreism spuse in mod jignitor unor oameni care doreau doar sa inteleaga prin propria lor minte niste lucruri, asa cum profesorul de matematica l-ar face prost pe acel elev care spune ca nu intelege ceva, care, atentie, poate uneori nici nu e de inteles, profesorul fiind chiar el in eroare la acea lectie.

    Sper ca mai ales dl Kimel ca titular al firului, sa inteleaga exact cele spuse de mine si va multumesc pentru atentie si pentru permisiunea sa intru intr-un subiect care prin cantitatea de informatii avute, s-ar putea sa ma depaseasca.

  • Petru Clej: (16-11-2008 la 00:00)

    Domnule Solomon,

    Nu sunteți primul care îi spuneți domnului Ion Adrian că nu înțelege ce vrea să spună.

    Cunoscând însă personajul, vă explic eu: e vorba de un antisemit cu pretenții de sofisticat, care consideră că creștinismul ortodox reprezintă adevărul absolut, că Dumnezeul iudaismului nu este unul și același cu cel al creștinismului, care a rostit gogomănia monumentală „Unde începe blasfemia, încetează știința”, care se căciulește pe alte forumuri în fața unor clerici antisemiți și sfertodocți și de fiecare dată când află despre orori antisemite mimează surprinderea.

    Nu-l luați în serios, este ceea ce se numește în limbaj internetic un troll, cum bine i-a spus și directorul revistei ACUM, Ștefan Niculescu Maier.

  • ion adrian: (16-11-2008 la 00:00)

    Dle Solomon,
    Va multumesc ca mi-ati raspuns.
    Cele ce-mi scrieti sunt deosebit de incitante si necesita un raspuns foarte atent elaborat, caci dvs ati ridicat in mod deosebit stacheta discutiei.
    Asta ma bucura.
    Ce ma intristeaza foarte, este sa aflu prin ce nenorociri oribile ati trecut.
    Eu nici macar nu sunt capabil sa realizez intreaga amploare a acestora, dar daca ma gandesc, mi se face efectiv rau chiar fizic si nu exagerez, caci pe langa informatia nuda pe care mi-ati dat-o, multele realizari artistice despre aceste crime abominabile si propria mea imaginatie, ma fac sa le retraiesc si sa intru fara voia mea in pielea tuturor celor care le-au trait, unul fiind copilul sau poate foarte tanarul care probabil ca erati.
    Numai bine si voi incerca sa va raspund cat pot eu de bine si cat mai la obiect.

  • Stefan N. Maier: (16-11-2008 la 00:00)

    Faptul ca Dr. Vlad Solomon sintetizeaza in doar cateva randuri volume intregi despre antisemitism, este indubitabil datorat experientei traite. Singurul raspuns decent fata in fata cu astfel de marturii ar trebui sa fie o auto-operatie pe creier pe care ar trebui sa si-o faca in fata oglinzii oricine mai crede in ziua de azi in ineptii de tipul „evreii l-au ucis pe Iisus” sau „evreii conduc lumea” (dar si oricine lasa nepasator sa treaca pe langa sine astfel de mentalitati). Din cauza unor astfel de mentalitati, istoria Omenirii nu a inceput inca, suntem inca in pre-istorie.

  • Vlad Solomon: (16-11-2008 la 00:00)

    D-le Adrian,

    Incep sa am banuiala ca D-l Clej are dreptate, in comentariul D-sale. Am impresia ca nu m-ati citit cu atentie. Considerindu-va in bona fide, mi-am permis sa scriu un comentariu, dar nu numai pentru Dv., ci si pentru alti cititori ai publicatiei ACUM, in speranta ca ceva-ceva se poate intelege.
    Fiind nascut in 1951 am numai 57 de ani, sint „a doua generatie”. Parintii mei au fost supravietuitori ai Holocaustului, nu eu. Sper ca o contributie a mea sa fie publicata in ACUM – e vorba de „Fundatia Spielberg”- si sa va lamuriti oarecum si asupra experientei mele indirecte (prin interviurile luate altor supravietuitori ai Holocaustului). Despre exeperientele mele directe, in Romania sau in alte tari, am scris si voi mai scrie.
    Dv. amintiti de opere artistice. Imi permit sa va sfatuiesc sa consultati tratatele de istorie, sau macar cartile citate de mine, inainte de a va cutremura in fata unui desen al lui Marcel Iancu (plecat din Ro, in 1941, imediat dupa Pogromul de la Bucuresti) ilustrind arderi de sinagogi si evrei asasinati, atirnati la abator.
    Dar nu vreau sa transfer discutia la Holocaustul din Romania. Ci la antisemitismul de zi cu zi, amintit de D-l Kimel. Care atinge direct ideea identitatii, cum se considera/simte cineva si cum e privit dinafara.
    As spune chiar ca nu e cazul sa dovediti empatie, ci doar sa cunoasteti citeva lucruri din istorie.
    Regret ca limba mea romana e cam ruginita si nu reusesc sa inteleg dintr-un foc ceea ce scrieti. Nu pricep de ce trebuie sa elaborati un raspuns. Credeam ca dialogurile, prin comentarii, pot fi duse spontan, fara a cauta cu luminarea argumente care sa ne sustina ideile deja formate. La urma urmei, ce sustineti Dv.? V-as ruga sa incercati sa-mi raspundeti intr-un limbaj simplu, pe intelesul unei persoane care a parasit Romania de multi ani, poate imi scapa vreo nuanta… Vreau doar sa va anunt ca, in cazul in care raspunsul D-v va pleca de la un standard al stereotipizarii, nu veti gasi in mine un interlocutor.

    D-le Clej, intr-adevar, nu il cunosc pe D-l Adrian si, de aceea, incerc sa comentez cu rabdare, mai ales pentru alti cititori ai site-ului Dv. Daca e un troll, mi-am piedut timpul cu D-sa, dar poate nu chiar fara folos, pentru publicatie.

    D-le Maier,

    Fara indoiala, aveti perfecta dreptate. Presupun ca acuzatia de deicid, adusa evreilor, inca astazi, de unii clerici ortodocsi si nu numai, nu e straina cititorilor.
    Cu prostia, rautatea si ura, din pacate, nu se poate argumenta.

  • Vlad Solomon: (16-11-2008 la 00:00)

    D-le Adrian,

    Nu pricep cauza supararii Dvs. Eu v-am propus sa continuam dialogul, dar in cadrul unor parametri acceptabili, pentru mine. Cred ca asta dovedeste, din partea mea, deschidere si dorinta de a clarifica anumite lucruri. Dvs insistati ca D-l Kimel trebuie sa-si clarifice intentiile din articol, eu consider ca a fost elocvent si nu poate fi obligat sa se explice, prin noi argumentari.
    Am considerat ca definirea unor parametri e constructiva, altfel ne risipim ( eu insumi am prostul obicei sa pierd linia subiectului) si nu ne raspundem clar, la argumente. Nu vom schimba lumea in comentariile noastre, dar, pina acum, orice argument incercam sa-l aduc, observam, la Dvs, o deviere catre alta directie.
    De aceea am considerat necesar sa ma repet, avind senzatia ca nu ma percepeti.

    Daca insa ati hotarit ca dialogul nostru a incetat, sau a ajuns la un punct mort, va respect decizia de a-l intrerupe. In orice caz, eu nu ma ascund in dosul unei identitati virtuale neclare si nu am nici o problema sa va spun exact cine sint si unde locuiesc. Nu inteleg de ce nu puteti proceda la fel, doar nu avem nimic de ascuns, prin expunerea ideilor pe site-ul Acum.

    Ciudata referirea Dvs.la libertate, dar sint dispus sa ridic manusa. Pentru mine, libertatea e o stare spirituala, interna, e o senzatie. De aceea ma simt liber si sa aleg, din cele expuse de Dvs, ceea ce cred ca ar fi constructiv in dezbaterea noastra pe tema. Altfel, cred eu, batem pasul pe loc, sau apa in piua. Si nu cred ca asta va doriti.

    De fapt, ce imi reprosati, ca mi-am permis sa va indic citeva titluri care, daca va intereseaza subiectul, va pot fi de folos? Sau ca nu pot accepta ideea de „blame the victim”? Sau ca va rog sa ne ferim de generalizari si stereotipuri?

  • ion adrian: (16-11-2008 la 00:00)

    Dle Solomon ,
    Nu va reprosez nimic, dar interventiile dlui Clej faptul ca sta la panda faptul, ca nu pot sa discut daca mi-e teama ca orice spun risca sa fie rastalmacit fara ca eu sa pot interveni ma fac sa prefer sa discutam in mod direct fara intermediari si dvs veti hotara daca apoi sa postam sau nu discutia noastra.

    Nu-i cer nici dlui Kimel nimic, dar am vrut sa stie ca eu nu mai sunt sigur daca l-am inteles sau nu.
    Eu am mailul andiaaa2000@yahoo.com.
    Sper sa puteti citi aceasta postare.

  • ion adrian: (16-11-2008 la 00:00)

    Dle Solomon,
    Faptul ca la prima citire a textului dvs mi-a scapat sensul unui cuvant care va indica varsta, adica faptul ca numai din auzite puteati cunoaste evenimentele oribile cu care a fost incercata familia dvs, este desigur vina mea, dar nu are in spate nimic care sa justifice vre-o indreptatire, pentru cele sustinute doar in acest context, impotriva mea. Referitor la alte contexte, despre ele nu se poate discuta serios, decat daca toate partile isi spun opinia ori eu sunt o parte care refuz sa mai raspund la insulte.
    Doresc acum sa corectez o exprimare: adica cred ca ar fi trebuit sa spun nu „din auzite” ci „din marturiile membrilor familiei dvs, supravietuitori”
    O sa ma intrebati : si atunci de ce nu ai corectat pur si simplu, ci ai lasat ambele exprimari?Tocmai ca sa va indic ca in ciuda oricarui „bona fide” cu care as fi creditat, crocodilii pot sta sub apa si sa se repeada cand nu te astepti…Daca nu faceati atat de repede o referire la insultele care cred ca mi-au fost aduse, probabil ca as fi sters prima exprimare si as fi lasat-o pe cea de a doua, dar asa am vrut sa arat ca este suficient sa fi putin neindemanatec pentru ca, unii sa speculeze orice de acest fel.
    Chiar si faptul ca eu indraznesc sa afirm asta public, acum si aici, ma face sa cred ca dvs nici nu-mi veti citi acest raspuns ceea ce desigur ca m-ar intrista.
    In cele de mai sus aveti si motivarea ca intr-o astfel de discutie trebuie sa fiu cat mai atent pentru a nu rani fara sa vreau si de aceea nu m-am grabit sa va raspund pe fond.
    S-a spus tot aici, ca durerii dvs nu i se poate raspunde cu un comentariu,si poate ca este asa, si ma scuz, dar cand l-am facut, eu nu stiam de acestea, vedeam poate pentru prima oara ceva scris de dvs si pentru ca dvs mi-ati raspuns, am raspuns si eu si am promis ca voi analiza tot ce spuneti.
    Sunt foarte ocupat, dar in cateva zile ma liberez ,poate pana atunci intervine si dl. Kimel care totusi este titularul acestui subiect… si sper sa pot raspunde la obiect, clar si distinct.
    Va multumesc pentru ingaduinta si inca odata sper ca veti citi acest text.

  • Vlad Solomon: (16-11-2008 la 00:00)

    D-le Adrian,
    Din nou, observ ca nu ma cititi cu atentie si nu va referiti la ceea ce am spus, ci la ceea ce vi se pare ca am spus. Nu cunosc doar din auzite, de la membrii familiei mele, care, ani de zile, mi-au ascuns tragedia prin care au trecut, tocmai pentru a ma face sa nu am resentimente si au dorit sa cresc, in Romania, ca egal intre egali, ca roman, nu ca evreu minoritar, traumatizat de pacatele unor parinti sau bunici ai propriilor mei colegi de scoala.
    Nu ai mei l-au inventat pe Antonescu sau pe capitanul Fetecau din Transnistria.
    Pina acum sint clar?
    Dar nu numai ca m-am documentat, ci am fost voluntar in cadrul Fundatiei Spielberg, timp de doi ani. Sper ca redactia Acum va accepta materialul memorialistic/ documentar pe care l-am trimis spre publicare, poate va lamuriti.

    As dori sa incercati sa distingeti, cind ma auto-definesc ca israelian evreu de origine romana, nu sint dator sa multumesc nimanui pentru ca ma accepta in ” tara lui”, asta va e clar?
    V-as ruga sa-mi spuneti unde locuiti, daca nu va deranjeaza.
    Desigur, la prima vedere ar parea lipsit de importanta, dar, prin prisma articolului D-lui Kimel, in context, capata anumite intelesuri.

    In rest, faptul ca nu va referiti deloc la cele afirmate de mine, ci imi atribuiti o durere pe care nu am exprimat-o, in comentarii, ma face sa cred ca coborim stacheta. V-am exemplificat citeva lucruri si v-am pus intrebari. Inteleg ca sinteti ocupat, asadar poate e mai bine sa intrerupem dialogul aici. Intimplator sint si eu deosebit de ocupat, dar pentru o fiinta dornica- asa cum pareati Dvs. de a sti noi lucruri (care pretindeati ca va depasesc)- mi-am gasit timp, pentru ca v-am atribuit buna credinta, necunoasterea faptelor, ingenuitate.

    Va repet, despre exerientele mele directe am mai scris si voi mai scrie. Dar, atita timp cit nu va eliberati sa va aplecati asupra unor tratate sau marturii cu valoare istorica, dialogul nostru devine un dialog al surzilor.

    Grija de a nu rani trebuie sa ne ghideze pe toti, dar, in modul in care o enuntati iar si iar, pierde din autenticitate, imi suna strident. Nu va preocupati, nu sint atit de sensibil, am vazut si auzit destule la viata mea.

    As fi preferat sa discutati pe subiect, la obiect. Eu nu v-am atacat la persoana, dar, recunosc, mi se pare cel putin bizar modul pe care il alegeti sa dezbateti un subiect. S-ar putea sa fiu eu prea taios in exprimare, dar imi amintit de bancul cu castravetele lui Mircea Crisan. Nu e cazul nici sa va auto-victimizati, orice argument rational (sper) va aduc, deviati corabia spre acelasi port.

    De aceea am insistat sa nu cadem in stereotipizare. Eu spun putinul pe care il stiu, Dvs. la fel si, astfel, poate, gasim o cale de comunicare. Si daca nu, nu.

    Un lucru e important sa il acceptam. Ca eu am dreptul, de exemplu, sa cred ca Isus nu a existat, sau a fost un personaj social-politic, un razvratit, un evreu revoltat , iar Dvs sa-l considerati fiul lui Dumnezeu, sau chiar divinitatea insasi. Si aceasta diferenta de conceptie nu trebuie sa constituie un impediment al dialogului. Totodata, fapte dovedite istoric, documentate, traite de oameni in viata, sint o realitate si a nu o cunoaste, a nu te confrunta cu ea, a o matura sub covor, nu ajuta la progresul civilizatiei, dimpotriva. Desi de multe ori ma intreb daca invatam ceva din istorie. Probabil ca nu. Macar din prezent, din ceea ce se intimpla astazi, cred ca ar trebui sa ne insusim cite ceva. Cam atit. Cind imi veti raspunde la obiect, vom putea dialoga in continuare.

  • ion adrian: (16-11-2008 la 00:00)

    Dle Solomon,
    Daca dvs veti dori sa-mi faceti analize pe text si procese de intentie semantica sau semantice nu cred ca merita osteneala pentru nici unul din noi .
    Eu renunt la acesta discutie.
    In rest Dumnezeu sa va ajute.
    Sunt un cetatean al lumii, un om liber si de bune moravuri si locuiesc oriunde doresc eu sa ma aflu la un moment dat.

    dumneavoastra aveti toate drepturile sa credeti ce vreti dvs , caci banuesc ca sunteti si dvs un om liber. Nu e nevoie sa-mi argumentati sau sa-mi explicati libetatea. A zis un european ca oamenii se nasc liberi si egali si cred ca acest lucru nu este nici discutabil si nici disputabil.

  • Petru Clej: (16-11-2008 la 00:00)

    Mesajul precedent confirmă faptul că Ion Adrian este un troll – când i se epuizează puținele argumente recurge la recuzita de vacuități bombastice fără nicio legătură cu subiectul.

  • Vlad: (16-11-2008 la 00:00)

    D-le Adrian,
    Nu cred ca discutam prin intermediari, desigur, oricine are dreptul sa intervina, mai ales redactorii. Sintem pe un site deschis, accesibil tuturor. Comentam pe baza unui articol postat pe acest site.
    Nu doresc o discutie privata, nu vad rostul, cind subiectul poate fi interesant si pentru alti cititori.



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Summitul CSI la Chișinău, Putin și Republica Moldova

Participarea lui V. Putin la Summitul CSI de la Chişinău i-a conferit întâlnirii o semnificaţie majoră, chiar dacă a avut...

Închide
3.233.232.160