În pielea ta pală
Nu există destui pori
Să se poată scurge plictiseala
Acumulată în atâţia ani de convieţuire formală.
Ai dispensă de vârstă pentru anii pierduţi,
Irosiţi la mesele verzi ale norocului
În casa mea bântuită de eşecuri.
O să mă întrebi de ce sunt bun cu tine.
Uite de-aia!
Ai pierdut o viaţă întreagă.
Ştiu că vrei să te ridici din umilinţă,
Din minciuna iluziilor.
Ţi-am lăsat pe noptieră carnetul de cecuri
Să ai cu ce plăti când vei ajunge
La porţile raiului;
Câteva file pe la nas, gărzilor.
Îţi vor deschide Poarta cea Mare.
Nu-ţi fie teamă!
Eşti blondă.
Eşti încă atât de frumoasă!
Dan David, Los Angeles, Martie-02-2007