caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Relativităţi Culturale



 

Culturi arheologice de mileniul I e.n., pe teritoriul Romaniei.

de (2-11-2008)
5 ecouri

Epoca dacica, a fost atit de unitara, incit arheologii au renuntat la identificarea si \”botezarea\” unor culturi arheologice independente. Faptul ca izvoarele scrise, pomenesc de unitatea lingvistica si de neam a tracilor, a redus efortul arheologilor de a cauta deosebiri in ceramica, pentru a izola \”aspecte locale\”. (Desi, atunci cind se grupeaza tipurile ceramice, exista astfel de tentative.)

Pe de alta parte, ceramica tracica (atit cea de buna calitate: cenusie, cu pasta omogena, bine arsa; cit si cea comuna, din pasta poroasa, neomogena, arsa neuniform) este atit de uniforma si monotona, ca e foarte greu sa gasesti deosebiri in sinul ei.

In perioada dacica si urmatoarele, se ridica un numar de probleme spinoase pentru istoria noastra. Unele au fost rezolvate stralucit de arheologie, altele treneaza.

Despre ce e vorba.

In primul rind, trebuie dovedita o dubla continuitate. A dacilor sub stapinire romana si a daco-romanilor in Dacia parasita de romani.
Urmeaza problema culturii materiale a gotilor.
Apoi, e vorba de cucerirea partiala a Daciei. Se poate vorbi de romanizarea intregii zone locuite de daci (traci)?
In sfirsit, vine spinoasa problema a slavilor si a celorlalti migratori.

Vom incerca o scurta rezolvare (pentru cititori, caci nu am studiat problema decit tangential) in numerele urmatoare, revenind la tema serialului :\”culturi arheologice pe teritoriul Romnaiei\” si problemele (enuntate anterior) pe care le putem rezolva \”din mers\”.

Desi nu e vorba de o cultura arheologica propriu-zisa, s-a folosit expresia \”cultura Carpica\”. Este vorba de cercetarea arheologica a dacilor din Moldova. Tribul care da denumirea \”Carpatilor\”.

Cea mai importanta cultura arheologica din mileniul I e.n., cred ca este Sintana de Mures. (In opinia mea; nu obliga pe nimeni la preluarea acestei idei.) Sau Sintana de Mures- Cerneahov (localitate in Ucraina). Toti cercetatorii au facut legatura intre aceasta cultura si gotii ce sosesc aici si apoi pleaca in Imperiul Roman. Lucrurile ar fi simple, numai ca se ridica citeva probleme. Care este cultura bastinasilor? Cum se identifica cultura materiala a triburilor germane? Au venit pe teren gol si lasa terenul gol la plecare?

Este interesant ca aceasta cultura se deruleaza in sec. IV e.n., cu ceva antecedente in sec. III. Adica exact dupa parasirea Daciei de catre armata si administratia romana. Intre cele doua areale: Sintana – Cerneahov, s-au observat diferente notabile. In primul rind, o mare cantitate de artefacte romane in arealul vestic (teritoriul de azi al Romaniei). Lucrurile nu sunt foarte clare. Desi avem multe materiale arheologice scoase la lumina, nu exista o posibilitate clara de a diferentia gotii de geti. (Ca sa folosim o confuzie devenita celebra.) Doar analize limitate la citeva tipuri de piese.

In acest context, s-au evidentiat citeva descoperiri care aduc date noi (Ligia Barzu, Museteanu, Munteanu). Este vorba de piepteni de os bifili (in sec. XX, acesti piepteni vor fi cunoscuti -la noi- ca \”piepteni tiganesti\”, pentru ca ei erau singurii care-i mai produceau si comercializau; romii ii produc si azi, doar ca nu mai folosesc osul ci materiale plastice), un pahar de sticla conoidal si o amforeta romana. (Situatia este la nivelul lui 1996.) Citeva piese in Baragan si Transilvania. Publicate. Problema e ca aceste piese, se dateaza de toti specialistii in arheologie romana, in sec. V e.n. Dar, pina cind piesele la moda in Roma sau Gallia, se generalizeaza si ajung in afara imperiului, mai trece vreme. Macar 5-10 ani. Macar. Deci, piesele in discutie se pot data 405-410, sau dupa aceasta data. Dar gotii erau deja plecati in ultimul sfert al secolului patru.

Concluzii: ale cui erau artefactele apartinind culturii Sintana de Mures – Cerneahov, la o data atit de tirzie? E vorba de morminte, asezari. Daca cei care ramin aici, au aceeasi cultura materiala ca in sec. IV si sf. sec.III, cui apartine aceasta cultura materiala? Bastinasilor, sau noilor veniti?
Ultima intrebare, separata de datarea acestor piese descoperite in situatii clare: cum se face ca-n sudul Dunarii, Italia, sudul Frantei, Spania, Africa de nord (acolo unde au ajuns triburile germane ce au trecut pe la noi in sec.IV), nu exista aceleasi elemente de cultura materiala?

Fara indoiala, se pot purta discutii in contradictoriu. Dar elementele materiale descoperite pina acum, reliefeaza deja o situatie ce nu mai poate fi tagaduita.

Urmatoarea cultura materiala este Ipotesti-Cindesti. Destul de slab reprezentata, acoperind sec. V-VI. Unii zic si VII. Nu am studiat epoca, asa ca ma abtin de la comentarii. Din cite am inteles, in a doua jumatate a anilor ’90, la sud de Bucuresti, s-a descoperit o mare asezare de acest tip. Ramine de vazut monografia. Daca adaugam si complexele de la Gradistea-Coslogeni, transformate in \”cuptoare de redus minereu de fier\” (desi erau cuptoare cu o singura camera de ardere si o singura gura de alimentare/evacuare) in epoca bronzului (cultura Coslogeni), rezulta ca avem o mobilare destrul de puternica in Muntenia, a culturii respective. Inmasura in care se recunoaste greseala si cuptoarele \”in pamint crutat\”, aparute in bordeie, nu mai sunt considerate \”cartier siderurgic\” preistoric.

In sfirsit, din sec. VIII (uni zic chiar de sec. VII) apare cultura Dridu. Botezata si \”cultura romaneasca veche\”. O cultura omogena, raspindita pe intreg teritoriul tarii, in mod uniform.

La acestea, trebuiesc amintite artefactele migratorilor. Dupa goti, apar hunii. De la ei, avem citeva torti de cazan. Confectionate din bronz. In fapt, sunt imprumutate de la alte civilizatii asiatice (in special de la chinezi, dar nu numai). M-am convins de acest lucru nu doar admirind superbele cazane de bronz chinezesti (atribuite hunilor) din Mongolia, dar si vorbind cu colegi ce traiesc in tari ce s-au aflat pe traseul hunilor. Unii dintre ei aveau carti (cu poze, dom’le, sa vezi ce-i intereseaza pe arheologi…) ce evident, au fost consultate.

Lasind la o parte alte triburi germane ce ne ating teritoriul partial si pentru scurt timp, in sec. V (sfirsitul secolului) apar \”antii si sclavinii\”. Adica slavii. Acum, sunt o problema pentru cei care au grija de \”puritatea genetica\” a romanilor. (Acum, nu in preistorie.) Ce este interesant, e ca nu avem nici o statiune arheologica cu slavi. Desi au trecut pe la noi spre sud, desi avem o pondere importanta de cuvinte slave in limba romana, nu avem urme arheologice de la triburile slave.(?!!!) Si numarul de cuvinte de origine slava din vocabularul nostru, variaza de la 12-25%, in functie de autor. Daca doriti, va pot relata o traditie orala din arheologia romana. (Recunosc, \”am tras cu urechea\”. Birfa circula printre arheologi, eu neavind onoarea de a-l cunoaste pe Ion Nestor, decedat inainte de a intra eu in tagma). Inainte de 1965, Ion Nestor declara necropola de la Sarata Monteoru \”cea mai mare necropola slava din lume\”. Dupa 1965 -si, in special, dupa 1968- aceeasi necropola a devenit cea mai mare necropola…daco-romana.(?!!!)

Problema populatiilor turcice vechi, nu este clara la noi. (Avari, bulgari, pecenegi, uzi, cumani, etc.) Daca pentru pecenegi si cumani avem urme materiale, studii si carti publicate, avarii si bulgarii sunt intr-un con de umbra.

Dupa cultura Dridu, arheologii nu mai utilizeaza termenul de \”cultura\” (arheologica). El este folosit si pentru a suplini carentele celorlalte izvoare. Daca in pre si proto-istorie, lucrul este comun intregii omeniri (normal, nu existau izvoare scrise) pentru antichitate si Evul Mediu utilizarea acestui termen depinde de la zona la zona, in functie de stirile scrise ce au ajuns pina la noi. Cum si acestea sunt trunchiate si interpretabile (practic greu de \”descifrat\” mesajul, desi textul e lizibil) arheologii devin -din nou- singura sursa de informatii certe. Iar ei, se ajuta in munca lor, de termenul \”cultura materiala\” sau \”arheologica\”.

Sper ca expunerea a fost inteleasa si atractiva.
Vom ramine in mileniul I, pentru a mai discuta citeva din problemele enuntate la inceputul acestui articol.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • ion adrian: (2-11-2008 la 00:00)

    Foarte interesant pentru mine ca nespecialist.
    Inteleg ca este vorba de continuitate pe teritoriul de azi al Romaniei dar si despre ocupare.
    Dovezi materiale se gasesc greu, dar am o intrebare.
    Continuitatea pe teritoriu( nu si combinarile etnice) este deductibila rational chiar si fara dovezi, caci este logic ca un teritoriu pentru a carui cucerire romanii au dus razboaie grele cu localnicii, sa fie lasat gol de locuitori si apoi de diferitele migratii care sa nu faca decat doar sa treaca temporar si atat, fara sa lase in urma si populatii care sa nu mai continue migratia.
    Logic este ca daca in cursul unei migratii populatia autohtona nu ar fi fost total exterminata(mai ales la nivel masculin)de navalitori sau de o molima(lucruri destul de improbabile) atunci ar rezulta acesta premiza a continuitatii.
    Intreb: exista in lume, in istorie o situatie unde o astfel de prezumtie logica sa fi fost infirmata categoric de cercetarile arheologice sau de alta natura?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Munteanu Mircea: (2-11-2008 la 00:00)

    Sunt doua lucruri diferite.

    In primul rind, exista orase parasite. Fortificate, sau nu. Capitale, sau nu. Dar niciodata o regiune intinsa. Sunt cazuri punctuale, situate de obicei in jungla (si-n Asia, si-n America), dar nu numai. Cind se vorbeste de regiune, trebuie sa se tina cont si de densitate. Exista regiuni locuite cu o mica densitate, sau cu o mare densitate. Depinde si de tipul de economie (vinator/culegator, agricultor, pastor, mixt). Exista zone din interiorul unei tari abandonate pentru moment, din ratiuni strategice, religioase sau medicale (epidemii). Exista o alta economie, ce inlocuieste vechea economie („barbarizarea” unei zone, renuntarea la agricultura pentru vinatoare sau cresterea animaleleor), cu micsorarea numarului de locuitori. Dar nu exista (sau eu nu cunosc) cazuri de abandon total a unei zone intinse pe sute de mii de kilometri patrati. Mai ales, daca zona are conditii deosebit de favorabile locuirii. Si nici inlocuirea unei populatii cu alta, total, in citiva ani.(Desi au fost stramutari de populatie si la noi si-n zonele apropiate noua, in epoca romana si dupa.)(Inlocuirea populatiilor autohtone din Americi, Siberia, Australia, etc. s-a facut in sute de ani, pe baza unei migratii continue -si tot nu s-a reusit o vidare totala sau evitarea metisajului- si datorita unei diferente tehnologice uriase; nu-i cazul in Dacia. Se pare ca dacii aveau arme superioare romanilor, ca tot veni vorba.) De altfel, despre asta, vedeti si articolul din numarul viitor al revistei.

    In al doilea rind, in stiinta, nu poti sa apelezi la logica pentru a acoperi petele albe ale cunoasterii. Se foloseste, uneori, dar este preferabil sa ai dovada clara, pentru ca logica poate sa te duca la interpretari diferite. Uneori chiar contradictorii.

    In ceea ce priveste raportul arheologie/istorie, istoria vine cu imaginea de ansamblu, arheologia nu vorbeste decit pe baza desoperirilor certe. Si interpretarea lor. Cantitate, structura, etc. Uneori, se analizeaza si lipsa de descoperiri, dar este o problema subiectiva, care tine de fiecare cercetator si care poate fi oricind rasturnata de o descoperire in domeniu.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • ion adrian: (2-11-2008 la 00:00)

    Va multumesc mult, pentru ca mi-ati intarit o convingere care era doar logica, desigur ca cele spuse de dvs sunt dovezi indirete statistice intru-un proces de inductie incompleta care nu se poate incheia decat cu dovezi faptice strict la obiect.Dar pentru mine este suficient pentru a paria pe continuitate si a fi sigur de castig odata cu desvoltarea cunostintelor arheologice, in timp ce, cei care ar sustine contrariul stiu in sinea lor ca este un pariu care se pierde, dar…
    Asta ma face sa fac un fel de gluma.
    Si-n instanta este greu sa obtii azi un certificat de deces pentru cineva care s-a nascut acum 150 ani daca nu ai o dovada peremtorie: mormant cu inregistrarea inhumarii la cimitir, martori, dar aia nu prea mai exista desi si aici logica si statisticile, ne spun ca cine s-a nascut acum 150 de ani nefiind el un patriarh biblic este cu certitudine mort.
    Dar asta este de fapt o dovada ca stiinta, fizica si toate ramurile ei naturale cu exceptia logicii si matematicii care sunt altfel, lucreaza cu inductie incompleta care nu certifica de fapt nimic in mod absolut pentru viitor, adica pentru n+1.
    Alt motiv care ar trebui sa ne faca mai modesti fara a fi insa mai putin optimisti.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin5780: (7-11-2018 la 08:02)

    Când eram copil, pieptănele ‘țigănesc’ era articol uzual și comun prin gospădării. Partea cu dinți mai lungi și mai rari era pentru păr lung, iar partea cealaltă pentru despăduchiere. 🙂
    Nu știam că le spune țigănești.
    https://www.olx.ro/oferta/pieptane-tiganesc-din-os-ID63o6v.html

    Mai e o ciudățenie legată de pieptăne. În Muntenia pare că le mai spunea dinte (=pieptăne), ceea ce amintește cu siguranță de Eng.comb (“toothed object”). Cum au ajuns la denumirea asta e ușor de înțeles, dar prima lor utilitate practică nu era despăduchierea? Vezi ultimul link.
    http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A20042/pdf
    https://en.wiktionary.org/wiki/comb#Etymology_1

    https://www.thevintagenews.com/2016/06/27/a-stone-age-nit-comb-we-have-been-using-combs-for-at-least-5000-years/
    https://www.scientificamerican.com/article/oldest-lice-combs-in-the-americas-discovered/

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Munteanu Mircea "Mongolu": (8-11-2018 la 05:42)

    Probabil ei au inceput sa-i fabrice si comercializeze in masa. De aici denumirea.

    Originea lor, insa, e in lumea germana. In sec. III-IV e.n. Pe cand erau doar migratori, si ei…

    Pieptenul bifil apare in sec. V. La inceput. Si este un bun element de datare. Alaturi de alte elemente.

    Lumea a uitat toata aceasta evolutie. A remarcat doar segmentul final.

    Partea mai deasa se folosea si la despăduchere…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.221.75.68