Face parte vizita la Chişinău a lui Jaap de Hoop Scheffer, secretarul general al NATO, dintr-un scenariu politic/electoral realizat de actuala guvernare sau doar o practică uzuală a întâlnirilor la vârf dintre Alianță și liderii Republicii Moldova?
De ce a decis domnul Scheffer să poposească într-o ţară unde ideea aderării la NATO nu este populară, fiind susţinută doar de 13,8% (conform Barometrului de Opiniei, octombrie 2008)? Ce urmăreşte în realitate oficialul euroatlantic, dar în mod special conducerea de la Chişinău prin organizarea acestei vizite oficiale? În cele din urmă, ce impact asupra agendei politice interne ar putea avea întâlnirea lui Scheffer cu președintele Vladimir Voronin, liderul Partidului Comuniștilor, şi cu ceilalţi exponenţi ai guvernării moldoveneşti?
Avantaj pentru Comunişti…
Conform cutumei internaţionale o vizită la nivel înalt, similară celei efectuate de Scheffer la Chişinău, necesită un acord politic univoc prealabil din partea conducerii ţării gazde. În cazul unui stat ca RM, unde NATO nu este în topul preferinţelor populaţiei, iar guvernanţii nu evită să reitereze dezinteresul faţă de perspectiva de aderare la Organizaţia Nord-Atlantică, o asemenea vizită a putut să aibă loc în condiţia unei concentraţii maxime a eforturilor din partea oficialilor moldoveni. Astfel, şeful NATO a putut să-şi dea acordul să se deplaseze la Chişinău numai după o amplă campanie politică şi diplomatică de persuasiune desfăşurată de Chişinău îndată după întrevederea dintre ministrul de externe, Andrei Stratan, şi Jaap de Hoop Scheffer, de la Bruxelles, din 10 septembrie curent.
La prima vedere nu este clară logica după care s-a condus guvernarea comunistă privind invitarea Secretarului General al NATO de a vizita Republica Moldova. Cu atât mai mult că, în timpul discuţiilor dintre A. Stratan şi Jaap de Hoop Scheffer (de la 10 septembrie curent), oficialul euroatlantic a sprijinit statutul de neutralitate constituţională al RM şi a confirmat necesitatea dezvoltării în continuare a colaborării NATO-RM în baza unui IPAP actualizat (Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului).
Mai mult decât atât, misiunea politică a lui Scheffer poate să conducă la consolidarea poziţiei forţelor politice pro-NATO din RM, intensificând şi mai mult retorica euroatlantistă a acestora, în special în perioada electorală. Guvernarea comunistă a acţionat contrar acestui context şi riscurilor potenţiale produse de această vizită. Acest lucru denotă existenţa unor interese speciale subtile pe care PCRM-ul le urmăreşte prin misiunea şefului NATO de la Chişinău, printre care se numără:
• Prin această vizită comuniştii încearcă să-şi consolideze poziţia în materie de neutralitate şi raporturi bilaterale clar stabilite între NATO şi RM (implementarea corespunzătoare a IPAP-ului etc.). Or, mesajul politic împotriva extinderii NATO spre Est va căpăta o amprentă mai adâncă în mediul public din RM, maximizând presiunea din partea populaţiei ce sprijină neutralitatea (această categorie de persoane este net superioară comparativ cu numărul susţinătorilor aderării la NATO).
• Prin respectul total faţă de neutralitatea RM exprimat de Scheffer la Chişinău, comuniştii tind să minimizeze impactul atractivităţii sau să lipsească opoziţia de mesajul euroatlantist în timpul alegerilor parlamentare din 2009. Ţinând cont de faptul, că majoritatea surselor mass-media este subordonată actualei puteri (sau este loială acesteia), argumentele lansate recent de Scheffer vor contribui la încetăţenirea în continuare a unei poziţii ostile faţă de NATO în rândul populaţiei (ceea ce este pe placul Rusiei). De asemenea, acest lucru va pondera critica partidelor de opoziţie faţă de Strategia Securităţii Naţionale care va fi în curând dată publicităţii (în special ceea ce se referă la neutralitate).
• Declaraţiile lui Scheffer în favoarea neutralităţii făcute la Chişinău pot fi folosite de comunişti pentru a demonstra Rusiei că RM nu intenţionează să-şi aprofundeze relaţiile cu NATO. Aceasta va avantaja guvernarea în timpul negocierilor pe marginea problemei transnistrene, dat fiind faptul că internaţionalizarea neutralităţii nu a putut fi realizată (Chişinăul nu a convins Bruxellul şi Washingtonul să semneze un acord internaţional privind oferirea unor garanţii internaţionale pentru neutralitate, neîndeplinind astfel una din clauzele esenţiale ale înţelegerilor neoficiale cu Moscova. De aceea, confirmarea neutralităţii de către Scheffer nu doar la Bruxelles, dar şi la Chişinău, ar putea să dea asigurări adiţionale în dialogul RM cu Rusia, inclusiv în ce priveşte exercitarea unor presiuni mai mari asupra regimului de la Tiraspol.)
• Prin organizarea acestei vizite partidul de guvernământ tinde să tempereze influenţele asupra mediului public autohton manifestate de România (prin persoana lui Traian Băsescu) care încearcă să implice NATO în securizarea regiunii Mării Negre.
Ce urmăreşte NATO la Chişinău…
Dacă guvernarea moldovenească doreşte să atingă dividende de natură politică sau electorală utile pentru perpetuarea sa la putere în RM, atunci NATO ţine să atingă mai degrabă obiective geo/politice. Or, RM şi conflictul transnistrean sunt puncte nevralgice pentru securitatea europeană, iar devierea de la cursul euroatlantic al actualei conduceri poate afecta şi mai mult interesele NATO în regiune (cu atât mai mult că în Ucraina opoziţia faţă de NATO este extrem de vehementă).
Totodată, vizitele frecvente ale oficialilor ruşi în RM (recent la Chişinău a fost spicherul Dumei Rusiei, Anatolii Grîzlov, iar în perioada 13-14 noiembrie, în RM va sosi Vladimir Putin) poate avea repercusiuni periculoase pentru nivelul critic al sprijinului politic în favoarea NATO existent în rândul populaţiei (doar 13,8% se exprimă pentru extinderea NATO pe contul Republicii Moldova). În principal, din aceste considerente, înaltul reprezentant al NATO ar fi cel mai mult cointeresat în vizitarea RM. De asemenea, această mişcare poate avea un substrat ce derivă din imperativul soluţionării conflictului transnistrean.
Prin urmare, Scheffer (şi forţele care stau în spatele lui: statele NATO, SUA, UE etc.) se focalizează pe convingerea părţilor în conflict privitor la necesitatea soluţionării acestuia în formatul “5+2”, lansând declaraţii grele şi responsabile vizavi de curenta şi ulterioară neutralitate constituţională a RM. În condiţiile unei răciri a relaţiilor cu Rusia (în urma conflictului din Georgia) oficialii NATO pun în aplicare tactici noi conform căror organizaţia se responsabilizează faţă de Moscova, fiind în imposibilitatea de a relaţiona în direct cu autorităţile ruse (din motive că a promis stoparea comunicării cu Rusia până când ultima nu va evacua forţele sale militare de pe toate teritoriile Georgiei, inclusiv Abhazia şi Osetia de Sud, dar şi pentru faptul că NATO susţine revigorarea militară şi în termeni de securitate a Georgiei, ceea ce nu convine Moscovei).
Totodată, Scheffer urmăreşte să puncteze autorităţilor moldoveneşti alternativa care este oferită ţărilor „ne-membre” de către NATO. În orice caz, rolul misiunii lui Scheffer constă în re-ataşarea RM la proiectele euroatlantice din regiune (inclusiv prin evaluarea şi actualizarea IPAP-ului), oferind indirect sprijin forţelor politice pro-occidentale în lupta cu guvernarea oscilantă şi/sau favorabilă Rusiei, dar în special în condiţiile lărgirii numărului opozanţilor NATO în RM (precum şi involuţiei suportului politic pro-NATO din Ucraina).
Aparitie: http://www.ong.md/index.php?mod=home&hmod=postbyid&id=2022
Calific gestul autoritatilor transnistrene drept actiune ilegala cu caracter politic. Sunt mai mult decat convins ca Voronin nu va ezita sa foloseasca acest caz impotriva lui Smirnov in diaogul cu Medvedev/Putin. Totodata, acest lucru se intampla inainte de vizita lui Putin la Chisinau. Este tentativa lui Voronin de a se deplasa la Corjova la ceremonia de deschidere a Bisericii locale doar o coincidenta sau o provocare planificata in legatura cu sosirea lui Putin? Vom gasi raspuns la aceasta intrebare in declaratiile ulterioare intrevederii Voronin-Putin din perioada 13-14 noiembrie(Summitul guvernelor statelor CSI).
Provocare – in sensul cunoasterii rezultatului incercarii de a se deplasa la Corjova de catre V. Voronin. Nu a fost semnat niciun document care sa cimenteze declaratiile lui Voronin si ale lui Smirnov despre ridicarea interdictiilor de circulatie in mod reciproc. Prin urmare, era de asteptat ca Voronin va infrunta dificultati pentru a ajunge in Corjova.
E foarte frumos, dar in mod concret lui Voronin (nu ca l-as compatimi pe individ, dar totusi are o functie… ) i s-a interizis accesul in Transnistria, in acel teritoriu, condus de o banda infractoare tolerata si incurajata de Rusia, si pe care maine poimaine vor incepe s-o recunoasca unii si altii.
Calific gestul autoritatilor transnistrene drept actiune ilegala cu caracter politic. Sunt mai mult decat convins ca Voronin nu va ezita sa foloseasca acest caz impotriva lui Smirnov in diaogul cu Medvedev/Putin. Totodata, acest lucru se intampla inainte de vizita lui Putin la Chisinau. Este tentativa lui Voronin de a se deplasa la Corjova la ceremonia de deschidere a Bisericii locale doar o coincidenta sau o provocare planificata in legatura cu sosirea lui Putin? Vom gasi raspuns la aceasta intrebare in declaratiile ulterioare intrevederii Voronin-Putin din perioada 13-14 noiembrie(Summitul guvernelor statelor CSI).
De acord cu dvs.
Poate ca este si o provocare deliberata, daca este provocare, ca in casa ta cu mai multe apartamentesa, intentia de a intra in baia apartamentuluiocupat de o banda de banditi sprijiniti tacit de un stat cu concepte de mare putere care nu se jeneaza sa sprijine nu fatis desigur, niste banditi.
Dle Cenusa,
Recitind postarea mea anterioara observ niste greseli si corectez:
De acord cu dvs.
Poate ca este si o provocare deliberata, daca este provocare, ca in casa ta cu mai multe apartamente, sa ai intentia si sa incerci sa intri in baia acelui apartament, ocupat de o banda de banditi sprijiniti tacit de un stat cu concepte de mare putere, care nu se jeneaza sa sprijine, nu fatis desigur, dar sa sprijine niste banditi.