caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Diaspora



 

Comunitatea românească în Marea Britanie: petiții, maturizare și fasoane

de (20-10-2008)
Adrian Cherciu, Greg Hands și Cristina Irimie se pregătesc să înmâneze petițiaAdrian Cherciu, Greg Hands și Cristina Irimie se pregătesc să înmâneze petiția

Am avut plăcerea de a asista pe data de 15 octombrie, în față la 10, Downing Street, reședințaoficială a premierului britanic, la înmânarea de către reprezentanți ai comunității românești din Marea Britanie a unei petiții cerând înlăturarea restricțiilor de pe piața britanică muncii pentru cetățenii români.

Ritualul e cel cunoscut: trei bătăi la un dintre cele mai celebre uși. Ușa se deschide, apare un polițist, iar deputatul Conservator Greg Hands, care reprezintă circumscripția Hammersmith și Fulham din vestul Londrei și Cristina Irimie, jurnalista care a inițiat strângerea semnăturilor predau petiția și o scrisoare către Gordon Brown.

Premierul Brown era plecat la Bruxelles, dar polițistul promite că petiția îi va fi înmânată fără întârziere.

E o formă de manifestare a democrației tradițională în Marea Britanie și iată că și mica comunitate românească de aici o utilizează.

“Sunt absolut încântat că sunt aici împreună cu reprezentanți ai Comunității românești în Marea Britanie, pentru a tramsmite mesajul că românii nu trebuie tratat incorect sau discriminați. Regulile aplicate polonezilor, slovacilor și celorlalți est-europeni trebuie aplicate și românilor,” mi-a spus Greg Hands, care călătorește regulat în România de 25 de ani și este un prieten statornic al românilor.

Cristina Irimie, directoarea săptămânalului Român în UK își arăta mândria pentru acțiunea civică pe care a inițiat-o. Anul acesta a reușit să strângă 4257 de semnături, față de doar circa 2500 anul trecut.

Adrian Cherciu, fondatorul celui mai popular loc virtual de intâlnire al romanilor din Marea Britanie, website-ul www.romani-online.co.uk, spune că rivalitatea jurnalistică nu mai contează în astfel de situații și că interesul comunității românești e mai presus de rivalitățile de moment.

Creștere numerică și calitativă

Comunitatea românească din Regatul Unit este estimată la circa 50000 de persoane de ambasadorul României la Londra, Ion Jinga.

Deși e departe de a avea forța unor comunități ca cele din Italia sau Spania sau chiar din Franța și Germania, românii din Marea Britanie își fac simțită din ce în ce mai mult prezența, în sensul bun al cuvântului.

Concentrați în sud estul Angliei, mai ales în partea de nord și nord vest a Londrei, românii își văd conștiincios de treabă, muncind cu hărnicie pe șantiere, în case, hoteluri sau restaurante, într-un mediu nu foarte prietenos, în orice caz mai dificil decât cel din Spania și Italia, dacă ar fi să menționăm doar clima.

Reprezentanții lor, cum ar jurnaliștii sau clericii – în Londra sunt opt lăcașe de cult românești – fac pași importanți în închegarea unei societăți civile românești în Marea Britanie.

E un lucru deosebit pe care îl remarc, eu trăind în Marea Britanie de 17 ani, timp în care n-am remarcat practic comunitatea românească, desigur și foarte redusă numeric, dar și tributară moștenirii vechiului regim comunist care exportase veninul neîncrederii prin infiltarea în mintea oamnilor a omniprezenței Securității și a agenților de influență.

Acum, tânăra generație, care domină numeric comunitatea românească de aici, nu este marcată de această povară și gândește mult mai pragmatic.

Și relațiile cu reprezentanții statului român – Ambasada, Consulatul și Institutul Cultural s-au ameliorat, deși evident că unele vechi metehne nu au dispărut, dar buna voință începe să devină mult mai frecventă în aceste relații.

Sigur că veleitarismele și fasoanele n-au dispărut. L-am întrebat pe reprezentantul unei organizații românești din Londra dacă vine în Downing Street la depunerea petiției. “N-am fost invitat”, mi-a răspuns, de parcă se mergea pe bază de invitații.

Când i-am spus că era vorba de petiția inițiată de Cristina Irimie, m-a acuzat de “unilateralitate”, că ar exista și alte petiții în afara acesteia.

Bref, omul era nemulțumit că nu a fost băgat în seamă, deși cred că avea toată latitudinea să-și aducă contribuția la ceea ce, până la urmă, era un demers în interesul comunității.

Sper însă ca astfel de indivizi să rămână izolați, iar comunitatea românească din Marea Britanie să se consolideze, deși vremurile grele prin care trecem – criza financiară – nu vor fi un catalizator al acestei consolidări.

Detalii despre petiție puteți găsi aici http://romani.co.uk/index.php?option=com_content&task=view&id=321&Itemid=124

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Criza financiară lovește din plin Ungaria

Moneda ungară - forintul - se depreciază rapidCea mai gravă criză finaciară din ultimele decenii cu care ne-a averttizat încă...

Închide
18.221.15.15