caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Poem pentru Martha

de (30-11-2008)

Când am început să beau, i-am zis „aspirină”.
– Ce faci dragul mamei? Te cam legeni!
– Da, am luat aspirină.
Anestezia, efectul final, este asemănător şi doar o mamă tristă poate intui adevărul. Până la urmă mi-a spus direct:
– Te-ai îmbătat cu vorbe, copile! Nu miroşi a pălincă.
Adevărul, ăla era.
Instructoarea de pioneri, elevă într-a zecea, îşi merita funcţia. Reuşea să ne îmbete cu frumuseţea cuvintelor sale fără să ajungă să spună ceva logic, inteligibil. Era drept că o sorbeam din ochi, atât era de frumoasă.
Corpul i-l bănuiam doar, sub paltonul din stofă groasă verde, lung până mai jos de tureacurile cizmuliţelor roşii.
Dar ochii, buzele, obrajii, nu şi-i putea ascunde, în conformitate cu indicaţiile activiştilor de la comitetul raional. Ne încântau.
Grigore Burcuş s-a uşurat zâmbind tâmp, imaginându-şi doar nişte convorbiri şi controverse pe teme estetice cu Martha. „E unguroaică, e drept, dar vorbeşte atât de frumos!”. Avea dreptate şi nu m-am mirat de isprava lui.
De fapt nu mai eram pionier. Terminasem clasa a şaptea şi la paisprezece ani ceaţa era atât de deasă, impenetrabilă, pe creierele noastre încât ne făcea plăcere să ne treacă instructoarea prin faţă şi să ne aranjeze, ca un înger mult aşteptat, cravatele roşii triunghiulare.
Nu reuşisem să învăţ să-i fac nodul corect şi Martha a înţeles. Mă ajuta cu răbdare „şi cu anumită pasiune perversă” completa Grigore, gelos.
Când au exclus-o din organizaţia de tineret, în anul următor, am fost singurul care am votat împotrivă. „Buruiană nocivă în lanul sănătos al organizaţiei noastre”, cum a declarat tovarăşul Szilaghy, secretarul, la numărătoarea voturilor.
„Ce dacă părinţii Marthei vor să plece în Israel?” i-am ripostat lui Grigore care votase „pentru”.
Mai târziu, când ne-am întâlnit pe coridoarele reci ale liceului, Martha era în ultimul an, absolvea în vara aceea şi urma să plece, m-a prins de gulerul uniformei şi m-a sărutat apăsat pe gură.
Acasă, seara, mama mi-a pus iar aceeaşi întrebare, de mamă tristă:
– Ce faci dragul mamei? Te cam legeni!

Dan David, Los Angeles, iunie-02-2007.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
50.19.34.255