caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Universul Copilariei



 

Creionul

de (12-10-2008)

După o idee populară

Ionel este un băieţel tare curios, dornic să afle cât mai multe.

Are şi un bunic tare înţelept: plin de poveţe care îl fascinează pe copil. De aceea, zilnic, după ce termină temele, Ionel îi face o vizită bunicului. Tare se mai bucură acesta când îl vede pe băiat! Un zâmbet cald îi înseninează chipul blajin şi plin de încântare îl saltă pe genunchi, dezmierdându-l cu drag: „voinicul bunicului”.

Astăzi Ionel l-a găsit pe bunicul scriind.

– Ce faci, bunicule?, îl întrebă Ionel plin de vioiciune.

– Dragă nepoate, e o surpriză pentru tine: împreună cu prietenul meu, Creionul, ne-am gândit să îţi dăruim crâmpeie din viaţa mea, de când eram copil, ca tine…

– Creionul e prietenul tău? Cum aşa?, întrebă mirat copilul. E doar un… creion!

– Eh, nepoate… Să-ţi spun sincer, tare mi-aş dori ca tu, în viaţă, să fii asemenea unui creion…

Ionel făcu ochii mari.

– Da, nepoate, explică bunicul. Aş vrea să fii simplu asemenea învelişului din lemn al acestui creion. Dar înăuntrul tău să fii precum granitul pe care îl ascunde creionul. Să ai o minte ascuţită precum vârful creionului cu care să laşi în urma ta, prin viaţă, multe lucruri, aşa cum creionul aşterne pe hârtie atâtea şi atâtea cuvinte…

Dar pentru ca aceste lucruri rămase în urmă să fie bune, să amintească cu drag de tine celor care vin, să te laşi purtat ca şi creionul de mâna celui care-l mânuieşte. Deci fără mândrie, şi tu să te laşi călăuzit de cei care fac bine…

Tăcu bunicul. Ionel trebuia să se întoarcă acasă. Îl sărută în fugă pe bunic, îi mulţumi şi îl rugă să termine cât mai repede acele amintiri, căci e foarte curios să le citească.

Ajuns acasă, Ionel se gândea la spusele bunicului. Apoi îşi spuse hotărât: „Da! Tare mi-aş dori să fiu asemenea Creionului bunicului!”

Dar tu, copile, ai vrea să fii asemenea unui creion?

Simplitate

„Să fii precum creionul!”, mi-a dorit cineva
Şi m-a mirat atunci acea urare.
Nu-nţelegeam ce-semnătate are
A semăna cu un creion. Mă depăşea…

Curând aveam să înţeleg. Şi veţi vedea
c-a fi ca un creion, nu e deloc uşor.
Esenţa ta să fie ca granitu-i din interior:
Puternic şi profund. Afară – simplitatea,

aşa cum simplu este lemnul ce îl înveleşte.
Apoi, fără mândrie, precum creionul, să te laşi purtat
De tot ce-i bun in viaţă luminat.
Şi-atunci ce va rămâne-n urmă, frumos de tine aminteşte.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Esmyana Martisor: (12-10-2008 la 00:00)

    Acest articol este un martisor de diamant iar fundita lui de brocart este poezia ce il insoteste si ocroteste.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.83.192.109