Într-o lume de spaime
Noaptea mi se aşează peste ochi
Ca o cuvertură murdară.
Miroase a transpiraţie veche,
A cal obosit,
A geamantan ţinut închis
Într-o cămară igrasioasă.
Dacă ţin un cuţit între dinţi
Aproape de limbă
Şi mă încrunt până ţâşneşte foc din orbite,
Pistolul cu sânge de sub pernă
Înroşeşte tavanul.
Nici nu mai e nevoie să adorm.
Visele îmi năvălesc peste somn
Ca paraziţii dintr-o cuvertură murdară.
Se suprimă reciproc fără milă.
Nopţile mele,
Poveşti cu care speriu copiii vecinilor
Dacă derbedeii intră în grădină
Să-mi culeagă ciupercile.
Dan David, Los Angeles, Martie-09-2007.