Stau în balconul larg, pe covorul verde ca un lan de lucernă.
Privesc oceanul, oglindă albastră.
Soarele, câine leneş, scoate limba către Apus.
Razele galben-roşcate se reflectă pe suprafaţa apei;
Ajung, învigorate parcă, în ochii mei întredeschişi.
Alături, capacul din fontă subţire al grătarului, rece acum.
În dreapta ţin paharul cu „Margarita” preparată cu tequilla „Patron”, adusă de Aurelia special pentru mine.
Reţeta mea diferă de cea originală:
În loc de o treime tequilla şi restul suc de lămâie, eu folosesc sucul doar ca pretext.
Restul otrava dracilor verzi de la sud de Rio Grande.
Deh, reminiscenţe ardeleneşti!
„Dragul meu, pune-ţi pălăria din paie!
Şi bagă de seamă, eşti la al patrulea pahar.”
Dinspre Vest depărtarea naşte avioane de cursă lungă la fiecare jumătate de minut.
În soarele înserării însemnele companiilor aeriene strălucesc pe aripile păsărilor din argint.
Coboară la aterizare pe Aeroportul Internaţional.
M-am aşezat pe şezlongul basculant.
Când m-am trezit, se făcuse frig.
Pe măsuţa din dreapta paharul, corolă de crin deschisă către cer, stătea trist, gol.
După-amiază liniştită, de „President’s Day”.
Dan David, Los Angeles, Feb.-21-2007.