caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Universul Copilariei



 

Copiii din Republica Moldova – victime ale sărăciei (I)

de (31-8-2008)

Ca peste tot, şi în Republica Moldova se încearcă implementarea anumitor acţiuni pozitive. În pofida acestora, însă, calitatea serviciilor de sănătate, educaţie și sociale este încă modestă în această ţară.

Infrastructura instituţiilor ce acordă aceste servicii este depăşită, se confruntă cu un intens proces de deteriorare. În plus, trebuie să recunoaştem că, în unele cazuri, este inadecvată. De exemplu, încălzirea și condiţiile sanitare din multe școli de stat sînt sub nivelul standardelor. Accesul copiilor la servicii de bază și la cele specializate este deseori limitat de finanţele și educaţia familiei, de tradiţiile locale și de lipsa de acces geografic.

Desigur, sunt înregistrate unele succese relative: de exemplu, 90 la sută dintre copii au fost vaccinaţi împotriva bolilor copilăriei, cum ar fi poliomielita, difteria și rujeola și practic toate femeile nasc copii în unităţi sanitare cu asistenţă medicală specializată, după cum reiese din Studiul demografic şi de sănătate în R. Moldova, al Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale. Însă, mediul în care cresc copiii din R. Moldova este totuşi unul dificil.
Or, noi ştim că doar acolo unde sînt promovate și protejate drepturile copilului, aceştia prosperă.

Moldova continuă să rămână cel mai sărac stat din Europa.

Multe familii sînt dependente de agricultura de subzistenţă, salariile sînt mici, iar mulţi tineri migrează în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite.
Copiii din categoriile vulnerabile se confruntă cu o lipsă profundă de echitate și cu un risc sporit de excludere socială. Este necesară acordarea unei atenţii deosebite acestor grupuri pentru a asigura faptul că toţi copiii beneficiază de grija și protecţia la care au dreptul.

Copiii – victime ale violenţei şi neglijării

Mulţi copii din Moldova sînt supuși violenţei și neglijării din cauza atitudinii care domină în societate, a lipsei serviciilor sociale și mecanismelor ineficiente de protejare a lor.

UNICEF Moldova a editat două studii cu privire la violenţa împotriva copiilor în această ţară: Sensibilitatea sistemului la identificarea, înregistrarea și raportarea cazurilor de violenţă faţă de copii și Violenţa faţă de copii. Acestea au constatat că doar în cele mai grave situaţii cazurile de abuz sau neglijare sînt raportate oficial și există puţine servicii de îngrijire și protecţie a copiilor victime ale violenţei. Unde mai pui că cei care responsabili de cazurile de violenţă împotriva copiilor, deseori nu dispun de regulamente care să-i ghideze, beneficiind şi de o instruire specializată extreme de redusă.

Cine nu ştie ce consecinţe au experienţele de martor sau victimă a violenţei? Au fost demonstrate: sînt profunde, au efecte de durată. Pot provoca daune de natură fizică, emoţională și psihologică a copilului. Violenţa are multe forme, nu include doar actele fizice sau tortura.

Bătaia – ruptă din rai?

Din păcate, mulţi sunt părinţii care consideră că bătaia este o formă acceptabilă de pedepsire a copiilor atunci cînd aceștia nu sînt ascultători. La rândul lor, majoritatea copiilor susţin că sunt bătuţi acasă, unii afirmă că sutn doar pălmuiţi, iar o parte susţin că au fost ameninţaţi cu abuz fizic sau au fost abuzaţi verbal acasă.

Nici la şcoală copiii nu scapă de anumite abuzuri verbale din partea profesorilor, un anumit procent fiind supuși chiar pedepselor fizice.

Doar 8% din părinţi consideră că o persoană trebuie să fie declarată la poliţie dacă își bate copilul. Chiar și angajaţii care au responsabilitatea profesională de a lucra cu copiii și a-i proteja împotriva violenţei și neglijării, precum profesorii, asistenţii sociali, personalul
medical, poliţia și autorităţile publice locale, au evitat înregistrarea oficială a 75% din cazurile de violenţă sau neglijare despre care au auzit sau pe care le-au cunoscut. Specialiștii din domeniul justiţiei și din sistemul de menţinere a ordinii de drept au fost cei care au înregistrat cel mai frecvent astfel de incidente, iar reprezentanţii autorităţilor publice locale și lucrătorii medicali au fost cei care au raportat cele mai puţine cazuri.

Ce este violenţa?

O problemă suplimentară o reprezintă faptul că nu există un acord general în societatea
moldovenească cu privire la acţiunile considerate acte de violenţă. De exemplu, unii oameni nu apreciază drept violenţă abuzul economic și agresiunea fizică moderată. De asemenea, hărţuirea sexuală a femeilor la locul de muncă nu trezește îngrijorări.

Majoritatea tinerilor nu asociază violenţa cu ameninţările verbale, distrugerea de obiecte sau neglijarea. Drept urmare, „înţelegerea limitată sau distorsionată a noţiunilor de bază ale violenţei ar putea duce la confuzie și ar putea determina un nivel modest de sensibilizare privind problema violenţei împotriva copiilor.

Acceptarea violenţei sau indiferenţa faţă de aceasta și lipsa unei coordonări adecvate între agenţiile responsabile de protecţie socială au creat un mediu periculos pentru femeile și copiii care se confruntă cu situaţii de violenţă. Femeile și copiii sînt învăţaţi să creadă că violenţa împotriva lor este justificată și nu există un adăpost sigur în familiile sau comunităţile lor. Lipsite de asistenţă și securitate, victimele au mai puţine șanse de a pune capăt abuzului și devin marginalizate pe plan social și economic.

Cum sunt trataţi copiii instituţionalizaţi în R. Moldova?, De ce fug copiii de acasă?, Cui rămân copiii părinţilor plecaţi peste hotare?

Sunt întrebări la care vom încerca să răspundem – având exemple concrete – în ediţia următoare a publicaţiei ACUM.

Ecouri

  • Anton Constantinescu: (31-8-2008 la 00:00)

    La ceea ce ati spus (si este foarte corect) as mai adauga unele lucruri mai putin cunoscute in RM. Chiar si acei copii norocosi care si-au gasit parinti adoptivi de caltitate sunt handicapati toata viata lor de primii trei ani de neiubire, de neglijare! Chiar zilele trecute am cunoscunt o familie cu asemenea copii: Tatal adoptiv imi spunea ca fiul sau adoptat in Rusia este super-inteligent (cu mult peste nivelul lui!)dar nu stie sa se poarte in societate, a aruncat posibilitatea de a studia si nu face altceva decat hamburgeri la un butic, cu altii. Tarele invizibile il insotesc in viata!!



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Sarah Palin – desemnată candidat la vicepreședinție de Republicanul John McCain

Guvernatoarea statului Alaska, Sarah Palin, în vârstă de 44 de ani, a fost desemnată de candidatul Partidului Republican la președinția...

Închide
13.58.151.231